Jurnalismul cetățenesc: înregistrarea și distribuirea pe internet a materialelor video ce permit identificarea altor persoane

I. Internetul: o cutie a Pandorei plină de date cu caracter personal

Nu sunt rare cazurile în care, din dorința de a atrage atenția asupra unor nereguli, cetățenii recurg la distribuirea pe diferitele rețele de socializare, grupuri sau blog-uri a unor materiale foto-video care surprind o situație reprezentând o posibilă încălcare a legii sau pur și simplu a unor reguli de conviețuire socială (spre exemplu, parcarea necorespunzătoare în incinta unui complex de clădiri, conducerea autovehiculelor în mod necorespunzător, aruncarea deșeurilor într-un spațiu neamenajat ș.a.). În acest context, au loc adesea prelucrări de date cu caracter personal care generează o expunere mare a persoanelor ce apar în respectivele materiale. În plus, așa cum a fost subliniat și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, riscul ca publicarea de comunicări pe internet să aducă atingere dreptului la respectarea vieții private este mai ridicat decât riscurile pe care le presupune presa tipărită (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 16 iunie 2015, Delfi AS împotriva Estoniei).

Pentru a facilita libera circulație a datelor cu caracter personal în cadrul Uniunii, statele membre au îndatorirea de a-și configura cadrul legislativ de o asemenea manieră încât să asigure un echilibru între dreptul la viață privată al diferitelor persoane fizice care apar în materialele audio sau video distribuite în mediile online și interesul public de a avea acces la informații ce contribuie la o dezbatere de interes general.

Recent, în data de 14 februarie 2019, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat într-o cauză cu relevanță pentru modul în care trebuie asigurat acest echilibru, în contextul unui litigiu inițiat în Letonia în legătură cu legalitatea înregistrării video și a publicării acesteia pe internet de către o persoană supusă unor audieri în incinta unei secții de poliție. În materialul video erau surprinși mai mulți agenți de poliție în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, putând fi auzite atât vocea autorului înregistrării în timp ce dădea o declarație, cât și vocile agenților de poliție (cauza C-345/17).

Autoritatea națională pentru protecția datelor din Letonia a considerat că autorul înregistrării nu a realizat respectivul material video (activitate calificată drept prelucrare de date cu caracter personal) în scopuri jurnalistice, întrucât nu erau prezentate publicului știri de actualitate și nici un comportament ilegal al agenților de poliție. Prin urmare, Autoritatea a solicitat autorului înregistrării să întreprindă toate demersurile necesare pentru eliminarea acesteia de pe toate website-urile unde materialul video devenise disponibil. Autorul materialului video a sesizat instanțele naționale cu o cerere prin care a solicitat anularea deciziei Autorității pentru protecția datelor și repararea prejudiciului pe care aprecia că l-a suferit.

Cererea de decizie preliminară a fost formulată în contextul în care instanța de trimitere (Curtea Supremă din Letonia) nu putea stabili cu certitudine dacă acțiunile autorului înregistrării constituie o prelucrare de date cu caracter personal și dacă exonerările în scopuri jurnalistice se aplică și exprimării unei opinii personale cu privire la activitatea poliției, prin difuzarea pe website-ul www.youtube.com a unei înregistrări video în care apar agenți de poliție în exercițiul funcțiunii.

CJUE a statuat că înregistrarea video a unor agenți de poliție aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu în timpul unei audieri desfășurate la secția de poliție și publicarea materialului video pe internet chiar de către persoana audiată reprezintă o prelucrare de date cu caracter personal și poate constitui, după caz, o ingerință în dreptul la viață privată al agenților de poliție. Cu toate acestea, în cazul prelucrării datelor cu caracter personal exclusiv în scopuri jurnalistice, limitele libertății de exprimare sunt mai largi, iar împrejurarea că persoana care realizează și distribuie materialul video pe internet nu este un jurnalist profesionist nu este de natură să excludă incidența exonerărilor și derogărilor aplicabile jurnaliștilor, a căror activitate implică, în mod obișnuit, prelucrarea de date cu caracter personal.

II. Efectuarea înregistrărilor audio-video și distribuirea acestora pe internet reprezintă prelucrări de date cu caracter personal.

Din considerentele deciziei CJUE pronunțate în cauza C-345/17 rezultă următoarele:

Chiar dacă identitatea unei persoane nu rezultă cu claritate dintr-un material audio-video, identificarea putându-se face doar cu dificultate, această împrejurare nu este de natură să înlăture caracterul de date cu caracter personal al informațiilor captate. De asemenea, pentru ca persoana din materialul video încărcat pe unul sau mai multe website-uri să fie considerată cel puțin identificabilă, nu este obligatoriu ca aceasta să poată fi găsită printr-o căutare pe internet pe baza unui element de identificare precum numele, calitatea acesteia ori adresa. Adăugăm că nu este necesar nici măcar ca materialul care surprinde imaginea ori vocea unei persoane să aibă un conținut defăimător sau denigrator, ci este suficient ca respectiva prelucrare să fi avut loc fără ca autorul înregistrării să respecte prevederile legislației aplicabile (incluzând incidența unui temei legal, respectarea principiului proporționalității și a limitărilor legate de scop etc.). De asemenea, este irelevant dacă informațiile fac sau nu parte din categoriile speciale de date cu caracter personal ori dacă persoanele care apăreau în materialele audio-video au avut sau nu de suferit de pe urma acestei acțiuni.

CJUE a statuat în mod constant faptul că operațiunile de colectare, înregistrare, stocare și încărcare, respectiv, publicare a unor date cu caracter personal constând în sunete și imagini privind persoane fizice pe o pagină de internet reprezintă prelucrări de date cu caracter personal (a se vedea, cu titlu de exemplu, cauzele C-212/13, C-131/12, C- 101/01).

Mai mult, realizarea unei înregistrări video și încărcarea acesteia pe un website de materiale video ce permite accesul publicului larg (precum www.youtube.com) nu se încadrează în ipoteza unei „activități exclusiv personale sau domestice” ce ar ieși din sfera de aplicare a legislației în materia protecției datelor cu caracter personal.

Faptul că o persoană realizează o asemenea înregistrare video o singură dată nu este de natură să excludă calitatea sa de operator de date.

Nu în ultimul rând, împrejurarea că unele informații sunt prelucrate în contextul unei activități profesionale (spre exemplu, activitatea funcționarilor publici, pe durata exercitării atribuțiilor de serviciu) nu le înlătură caracterul de date cu caracter personal, fiind incident și în acest caz dreptul la respectarea vieții private și, implicit, dreptul la protecția datelor cu caracter personal.

III. Cum se poate determina dacă o prelucrare de date cu caracter personal constând în înregistrarea și publicarea de materiale audio-video pe internet, ce permit identificarea unei persoane, a fost realizată în scopuri jurnalistice (și, deci, intră sub incidența unor exonerări)?

Pornind de la concluziile avocatului general și decizia CJUE din cauza mai sus menționată, pot fi reținute următoarele orientări:

În contextul libertății de exprimare, pentru a determina dacă sunt sau nu incidente derogările prevăzute de legislația în materia protecției datelor cu caracter personal, noțiunea de „jurnalism” trebuie interpretată în sens larg (a se vedea și cauza C-73/07). Activitățile de jurnalism sunt cele care au ca scop aducerea la cunoștința publicului a unor informații, opinii sau idei, indiferent de mijlocul de transmitere a acestora și indiferent dacă activitatea jurnalistică în cauză este generatoare de profit. Poate desfășura activități jurnalistice și o persoană care nu activează în cadrul unei structuri înregistrate având acest obiect de activitate și care nu este, în consecință, supusă unui control profesional și unor proceduri interne formale. În acest sens, CJUE a admis că un particular care, prin culegerea și publicarea de informații, exercită activitatea denumită „jurnalism cetățenesc” cu scopul de a aduce la cunoștința publicului informații, opinii sau idei, prelucrează date cu caracter personal în scopuri jurnalistice (C‑73/07).
În măsura în care se face dovada că înregistrarea video în cauză a fost publicată pe internet pentru a atrage atenția asupra conduitei nelegale a funcționarilor publici, se poate considera că respectiva prelucrare are ca scop aducerea la cunoștința publicului a unor informații, opinii sau idei și, deci, se subscrie activităților jurnalistice. Avocatul general a subliniat faptul că nu este obligatoriu ca respectivele practici pretins nelegale să fie ulterior confirmate și constatate în mod formal pentru a atrage aplicabilitatea derogărilor decurgând din prelucrările de date în scopuri exclusiv jurnalistice.

Totuși, nu orice informație publicată pe internet se încadrează în noțiunea de „prelucrare a datelor cu caracter personal exclusiv în scopuri jurnalistice” (chiar dacă vizează activitatea unor funcționari publici ori a unor persoane publice), exceptările în scopuri jurnalistice trebuind să fie aplicate în mod restrictiv. Spre exemplu, nu ar trebui să reprezinte o „scuză” pentru prelucrarea de date personale convingerea autorului înregistrării video că ar exista un drept de a realiza și de a publica filmarea respectivă, din simplul motiv că aceasta prezintă activitatea unor funcționari în exercițiul atribuțiilor de serviciu (activitățile surprinse în video neprezentând, în realitate, nicio aparență de nelegalitate), după cum nu poate constitui o prelucrare efectuată doar în scopuri jurnalistice nici realizarea și distribuirea de înregistrări doar pentru că autorul speculează potențialul materialului video de a deveni notoriu. În mod similar, nu reprezintă o prelucrare de date cu caracter personal efectuată în scopuri exclusiv jurnalistice realizarea și difuzarea pe internet a unui material video doar pentru a induce teamă sau pentru a pune presiuni pe persoanele aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

IV. Concluzii: hotărârea CJUE pronunțată în cauza C-345/17 – o nouă piatră de temelie în conturarea noțiunii de „jurnalism cetățenesc”

Instanțele naționale sunt cele care vor trebui să concilieze cele două obiective, anume respectarea dreptului fundamental la libertatea de exprimare a operatorului (persoana care a realizat și a distribuit pe internet materialul video) cu dreptul persoanelor vizate la protecția datelor cu caracter personal (în speță, agenții de poliție prezenți în incinta secției la momentul audierii petentului și care au putut fi surprinși în înregistrarea video), printr-o analiză pe baza tuturor elementelor de fapt relevante. Pentru a stabili dacă publicarea unui material care dezvăluie elemente din viața privată a unei persoane constituie un subiect de interes public, Curtea de la Strasbourg a analizat o serie de criterii, pe care le-am expus într-un articol precedent din seria dedicată Regulamentului general pentru protecția datelor.

Așadar, rămâne de văzut dacă instanțele naționale competente vor aprecia că în speța analizată a avut sau nu loc o încălcare a dreptului la protecția datelor cu caracter personal a agenților de poliție.

În cazul prelucrărilor de date cu caracter personal prin intermediul mediilor online, în analiza raportului de proporționalitate între libertatea de exprimare și dreptul la viață privată trebuie să fie avute în vedere inclusiv particularitățile acestui mod de prelucrare a datelor cu caracter personal, nefiind vorba despre o simplă divulgare a datelor către unul sau mai mulți destinatari individualizați, ci despre difuzarea în masă a informației către un număr nedeterminat de persoane, ceea ce antrenează riscuri ridicate pentru drepturile și libertățile persoanei, mai ales dacă vorbim despre minori sau alte categorii vulnerabile de persoane – aspecte care nu pot fi neglijate. Astfel, o soluție de echilibru ar putea fi aceea ca, anterior distribuirii în scopuri jurnalistice a fotografiilor ori a materialelor audio-video în mediile online, să se utilizeze mijloace cât mai puțin intruzive apte să reducă pe cât posibil consecințele generate de încălcarea drepturilor persoanelor la protecția datelor cu caracter personal, precum: măsurile tehnice de estompare ori mascare a feței, distorsionarea vocilor, blurarea numerelor de înmatriculare ale mașinilor și altele asemenea.

Un articol semnat de Andreea MICU, Partner (amicu@stoica-asociatii.ro) și Yolanda BEȘLEAGĂ, Junior Lawyer (ybesleaga@stoica-asociatii.ro), STOICA & Asociații