La dvs. la cabinet, domnule presedinte (de Cristian Ghinea)

„Dl Adrian Nastase: As vrea sa se inregistreze, ca poate dam caseta cu totul la ziare si nu mai… Apropo, unde merg casetele acestea, Dorina, unde ajung, unde vor sta casetele?

Dna Dorina Mihailescu: Sint casete care se tot recicleaza, domnule presedinte, adica le transcriem, nu se pastreaza.

Dl Adrian Nastase: Dar discutia asta, spre exemplu, cind se transcrie, unde ajunge?

Dna Dorina Mihailescu: La dvs. la cabinet.

(fragment din stenograma sedintei Delegatiei Permanente a PSD, Bucuresti,

sediul central PSD – 22 martie 2004).

Cele doua personaje de mai sus au spus pina acum ca stenogramele nu exista. Acum au o alta problema: cine le-a facut? Dorina Mihailescu spune ca poate serviciile secrete, Adrian Nastase ca poate sint compilatii facute de colegi din amintiri. Servicii secrete, compilatii de sute de pagini redate cu fidelitate.

Sintem indrumati spre piste complicate cind raspunsul este simplu: la dvs. la cabinet, domnule presedinte.

E remarcabila viteza cu care liderii PSD au inceput sa recunoasca „anumite” fragmente din stenograme dupa ce parchetul a deschis ancheta oficiala.

Anul trecut, imediat dupa ce au fost publicate, pesedistii au avut o reactie umana, de Ghita Pristanda care il cauta pe Catavencu: cine le-a dat publicitatii? Citiva dintre ei, prinsi nepregatiti, nu au pus atunci la indoiala autenticitatea, problema era doar cine le-a dat presei.

Dupa ce presa a publicat mai ales fragmente scandaloase, in care mai marii zilei puneau la cale presiuni asupra justitiei si a presei sau recunosteau astfel de fapte, s-a convenit asupra unei strategii a negarii: care stenograme? Nu exista asa ceva.

Ramasi de la PCR cu convingerea ca poti stinge orice scandal daca nu vorbesti despre el, liderii PSD au fost sincer convinsi ca le va merge.

Stenogramele existau doar daca ar fi spus Partidul, daca Partidul spune ca nu exista, atunci despre ce vorbim?! Au tinut-o asa aproape un an si, la drept vorbind, este impresionant ca atitia oameni maturi s-au abtinut sa vorbeasca liber in public, cind toti stiau ca pozitia oficiala este si absurda,

si opusa bunului simt (doar fusesera acolo si se recunosteau). Dar PSD a fost si este un partid disciplinat, chestie pe care multi analisti o confunda cu eficienta.

Cum parchetul a inceput sa puna intrebari, cum probabil multi dintre ei stiu sau banuiesc ca exista pe undeva si casetele, au inceput sa se razgindeasca. Cea mai interesanta este razgindirea Dorinei Mihailescu, persoana care se ocupa de inregistrari, dupa cum reiese din fragmentul de la inceput.

La prima sa vizita la parchet, Mihailescu spunea ca nu avem despre ce vorbi, nu exista stenograme. La a doua vizita, minune mare!, Mihailescu spune ca cineva din afara, probabil serviciile secrete, au inregistrat casetele dupa care s-au scris apoi stenogramele.

Agatindu-se de un pai, Mihailescu incearca sa atraga atentia in alta directie, dar comite o gafa monumentala: nu e bine daca serviciile secrete le-au inregistrat, e blamabil, dar asta inseamna ca sint autentice.

Dar cum si de ce ar fi inregistrat serviciile secrete intilnirile membrilor PSD intr-o epoca in care PSD domina autoritar statul la toate nivelurile?

Cit despre Adrian Nastase, el joaca acum prost intr-o piesa pe care nu o mai controleaza. In decurs de doar doua saptamini a reusit sa spuna lucruri perfect contradictorii, reusind sa se faca de ris. Toata povestea arata un Nastase derutat, depasit de situatie.

El se descurca bine atunci cind are lucrurile sub control, cind se desfasoara intr-un mediu controlat, cu activisti de partid aplaudaci si ziaristi docili ce traiesc cu ideea ca daca pun o intrebare mai dura, se trezesc cu telefon de la Dorina Mihailescu la seful ziarului.

Nastase este un politician creat in sera, produs de culoar al politicii de tranzitie, ridicat din picla relationala a fostilor nomenclaturisti pentru ca avea un aer inteligent si vorbea limbi straine.

Stenogramele il arata in chip de sef suprem, cu ceilalti lideri PSD ascultind cuminti discursuri logoreice si confuze, unde seful ba are puseuri autoritare, ba amina la nesfirsit decizii, spunind vesnicul: „trebuie sa vedem…”. In afara cercului controlat din partid, Nastase este nesigur pe el.

S-a vazut asta in campanie, cind a evitat pe cit a putut confruntarea cu Basescu la televizor. Cind a acceptat, in final, a fost depasit. S-a vazut saptamina trecuta la emisiunea lui Robert Turcescu, unde a venit dupa ani de invitatii refuzate, pentru ca prefera moderatorii lejeri de tip Monica Ghiurco-TVR.

Intrebat de casele si averea sa, Nastase avea aerul ca este jignit de asa o discutie marunta, ca el are de dat socoteala doar despre problemele globale ale omenirii, restul se rezolva prin glumite ieftine.

Stenogramele sint o oglinda. PSD se vede acolo in toata splendoarea sa, cu bunele si, mai ales, cu relele sale. Dar si mai spectaculoasa este piesa din jurul lor. Cu oameni mari mintind ca niste copii prinsi cu mina in borcanul de dulceata. Si cautind apoi scuze: ca altii mai mari (serviciile secrete) sint de vina.