Lectia Greciei

Ce trebuie sa intelegem din cele cate li se intampla vecinilor nostri greci?

Prima teorie se refera la conspiratia finantei mondiale, condusa, preferabil, de catre americani, care doreste sa stapaneasca intrega lume, prin controlul fluxurilor financiare. Este si acuza manifestantilor greci de la Atena. Imperialistii americani, germani, englezi, FMI si BM, doresc sa puna mana pe activele Greciei, eventual si pe teritoriul grec. Iar ei, grecii, sunt victimele inocente ale acestor malversatiuni.

Teoria asta circula pe diferite canale si filmulete si ar fi oarecum credibila, daca n-ar avea o hiba majora. Doar unele state sunt vulnerabile in fata „conspiratiei”, altele, precum Finlanda, Danemarca, Suedia, Norvegia, Japonia, Coreea de Sud, n-au nicio treaba, nu le-a pus nimeni gand rau. Cum se explica diferenta de tratament, comparativ cu Grecia, Spania, Italia, Portugalia, Cipru, Ungaria? Nu cumva pentru ca aceste state „au pus botu” la creditele cu toptanul, iar altele, mai prudente, nu?

Degeaba a aprobat parlamentul grec al nu stiu catelea pachet de austeritate. Asa cum nu l-au respectat pe celelalte, nu-l vor respecta nici pe acesta. Dar creditorii nu se mai lasa pacaliti. Vor garantii, pe care Grecia nu le poate da. Ca falimentul Greciei ar putea antrena deranjuri mari in economiile celorlate state europene, este adevarat. Este coplata la erorile si manariilor financiare facute in anii trecuti. Scadenta vine intotdeauna.

Cardasia dintre bancheri si politicieni a facut posibil dezastrul in care se gaseste Grecia astazi. Si unii si altii stiau ca sumele uriase de bani nu aveau cum sa fie returnate. Politicienii au cumparat cu bani voturile populatiei, iar bancherii au avut acces la bugetele statelor, credite uriase fara bataie de cap, iar cand au fost la ananghie, bancile lor au fost recapitalizate cu bani din bugetele statelor cu care facusera deal-ul. Trecand peste faptul ca atat politicienii cat si bancherii si-au tras partea leului din toata afacerea asta.

Doar ca orice astfel de Caritas, chiar gigantic, crapa la un moment dat. Si fiecare spera ca nu pe tura lui sa se intample tragedia.

Ca lucrurile sa fie si mai acute, s-a instaurat o neincredere totala intre conducatori si condusi, neincredere care face imposibila cooperarea cu societate, menita sa salveze ce se mai poate salva.

Iata ce scrie intr-un articol: „Nu poți sa fii socialist când e vorba de luat taxe, dar capitalist când e vorba de obligațiile statului…. Daca încerci așa ceva, oamenii or sa-si dea seama ca nu ești nici liberal, nici socialist: ci doar escroc. Si te trezești cu ei in cap, ca grecii in piața Syntagma. Atena arde acum, nu din pricina masurilor de austeritate: ci a neîncrederii profunde a populației in clasa politica. Nu poți sa conduci poporul prin desert ca Moise, in timp ce le furi din buzunare ca Terente. Le-ați dat oamenilor populism? Acum va iese populismul pe nas!”

Problema este ca cinstea conducatorilor tot nu este suficienta. La limita, doar ca exercitiu de imaginatie, o tara cu conducatori absolut cinstiti tot nu poate trai mai bine decat muncesc si produc cetatenii ei. Populatia s-a lasat prostita de cantecele de sirena ale politicienilor: va dam slujbe, bani, ajutoare sociale, pensii si salarii mari, daca ne votati. Si fraierii s-au lasat inselati, fara sa se intrebe, de unde sa le dea? Ca guvernele n-au pesteri cu bogatii miraculoase, ca in povestile cu Ali Baba. Sunt doar bune de gura, pentru cei mai creduli dintre noi.

Adevarul este ca bogatia unei tari este suma bogatiilor produse de cetatenii ei, destinul unei tari este suma destinelor cetatenilor, traiul decent si-l face fiecare, pe cat il duce mintea si puterile. Nu statul, ca nu are cum si de unde. Statul are grija de ordinea publica, de cadrul legal, concurential al jocului economic, justitia, apararea nationala, politica externa si cam atat. In rest nu e treaba statului sa se amestece. In cazuri cu totul exceptionale, cum sunt zapezile din aceste zile, tot cetatenii au sarit sa se ajute unii pe altii, statul a facut si el cam ce putea face: deszapeziri de drumuri, transportul alimentelor, etc.

Pentru a cita din articolul anterior: „Socialismul nu este o teorie economica, nu este o alternativa la capitalism, ci e pur si simplu o prostie. Dar o prostie încurajata oficial, ani si ani de zile. Si toate astea costa. Greșelile costa. Prostia costa. Iar vremea plații, iată, a sosit.”

Iar in alt articol „Ceea ce nu ţi se spune însă dar ţi-o spun eu, e că statul nu produce nimic, în concluzie, nu-ţi dă nimic de la el, ci de la ceilalţi semeni de-ai tăi de la care statul ia ca să-ţi dea ţie. Eşti surprins? Ştiai că există oameni de la care statul doar ia şi nu le dă niciodată nimic înapoi pentru că exişti tu, eternul asistat, eternul milog, revoltatul cu gura mare?”

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro