Lectia Katrinei

Au pierdut tot ce aveau. Pentru ca stiu cel mai bine cum este sa nu ai acoperis deasupra capului, Carol si Christine Wilson, din New Orleans, trudesc de mai bine de o saptamina pentru familii sarmane pe santierul „Habitat pentru Umanitate“.

„Am pierdut tot ce aveam“

Carol si Christine Wilson lucreaza pe santierul organizatiei „Habitat pentru Umanitate“ Cluj de aproximativ o saptamina si jumatate. Au ales sa vina sa lucreze aici din recunostinta. „Pentru ca mi-am pierdut casa, stiu cit de important este sa ai casa ta“, afirma Carol.

In 2005, anul care va ramine in istorie datoritra catostrofei care a devastat zona New Orleans, aceasta locuia cu logodnicul intr-un apartament cu trei camere pentru care platea rate. Mama ei avea o casa mare, cu etaj, „asa cum se obisnuieste la noi, ca sa putem salva ceva in caz de inundatii“, dupa cum precizeaza.

Cele doua s-au numarat printre cei evacuati de autoritati inaintea dezastrului. „Era a sasea oara in acel an, nici nu mai credeam ca se poate intimpla ceva grav“, isi aminteste Carol. Locuinta ei a avut parte de un val de apa de 3 metri, iar cea a mamei sale de unul de 2,5. „Practic, am pierdut tot ce aveam.

Ne-am dat seama apoi ca am fost foarte norocoase, pentru ca nu am pierdut pe nimeni apropiat, desi au fost inregistrati 1.300 de morti in zona, din care 1.000 doar din New Orleans“, adauga aceasta.

Rasplata pentru ajutor

A locuit citeva luni in Alabama, apoi, pentru ca trebuia sa isi continue studiile, a stat cu mama ei la niste prieteni in Memphis si ulterior, pentru ca nu erau locuinte disponibile in New Orleans, au stat prin apropiere. In prezent, s-au mutat la etajul casei lui Christine Wilson, desi multa vreme nu au avut electricitate, caldura sau apa curenta.

„Am primit ajutor de la multi oameni, dintre care multi necunoscuti. Am facut munca de voluntariat apoi si noi la New Orleans, la filiala «Habitat» de acolo, iar acum am venit aici, ca sa recompensam cumva ajutorul pe care l-am primit la necaz. Pentru noi conteaza cu atit mai mult cu cit cei de aici nu au avut niciodata casa“, mai spune Carol.

„Am fost foarte surprinsa cind am vizitat o familie beneficiara sa vad ca locuiau intr-o camaruta…“, adauga aceasta.

CAROL WILSON:

„Am primit ajutor de la multi oameni, dintre care multi necunoscuti. Am facutmunca de voluntariat apoi si noi la New Orleans, la filiala «Habitat» de acolo, iar acum am venit aici, ca sa recompensam cumva ajutorul pe care l-am primit la necaz. Pentru noi conteaza cu atit mai mult cu cit cei de aici nu au avut niciodata casa.“

Voluntari de toate virstele

Pe santierul organizatiei „Habitat pentru Umanitate“ Cluj se inalta in prezent o casa pentru patru familii sarmane. Voluntarii au venit din SUA, Canada, Franta si Columbia si au virste intre 14 si 65 de ani. Au meserii din cele mai diverse, de la pensionari, la geologi, doctori, fizioterapeuti, absolventi de Harvard, studenti si chiar un elev, venit cu tatal lui.

Stevie Wilson, din Kansas City, coordonatoarea echipei, a ales dintre cei 50 de doritori voluntari din rindul celor care agreeaza acest gen de munca, erau flexibili si au mai calatorit. Fiecare a venit pe socoteala lui si a facut si o donatie de aproximativ 350 de dolari. A mai fost si o petrecere unde s-au daruit sume de bani, iar multi au donat online.

„Romania e o tara minunata, mi-a depasit, literalmente, asteptarile“, a marturisit aceasta.