„Loc de exterminare a copiilor” în România. Aproape 500 de minori au murit într-un cămin din Dâmbovița, cei mai mulți în perioada comunistă, dar și imediat după Revoluție. Acum, Parchetul e sesizat să investigheze

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a depus joi un denunț penal, într-un dosar care investighează decesul a 497 de minori, în perioada 1970 – 1997, la care se adaugă un număr de 38 de beneficiari care au depăşit vârsta de 18 ani. Este vorba în total de 535 de decese care au avut loc la Căminul-spital pentru deficienți nerecuperabili Moreni-Ţuicani, județul Dâmbovița, potrivit unui comunicat de presă al instituției. Cei mai mulți au murit din cauza înfometării și prin bronhopneumonie.

• Plângerea penală vizează săvârșirea infracţiunii de tratamente neomenoase, prin organizarea unui regim caracterizat prin tratamente inumane și degradante aplicate minorilor .
• Denunțul penal a fost depus la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.

Vă avertizăm că urmează informații ce pot avea impact emoțional!

Potrivit anchetei IICCMER, Centrul a funcționat inițial ca spital chirurgical și preventoriu TBC pentru copii, fiind transformat ulterior în centru pentru copii neuropsihici și, în final, în centru pentru „deficienți nerecuperabili”.

Morți prin înfometare și lipsa asistenței medicale

IICCMER susține că în perioada 1970-1997, instituția a devenit un loc de exterminare al minorilor, cu rate de mortalitate ce au depășit frecvent 70% din internări, în special în anii 1985-1989. Datele indică faptul că peste jumătate dintre copiii internați de la leagănele din Arad și Satu Mare au decedat în centrul de la Moreni, în condiții agravante precum malnutriția, bronhopneumoniile și condițiile de trai degradante. În perioada 1985-1989, din cei 134 de copii transferați de la leagănele din Arad, 75% și-au pierdut viața, majoritatea în primele luni de internare, din cauza malnutriției grave și a lipsei asistenței medicale.

Institutul precizează că „ancheta a identificat persoanele responsabile pentru aceste crime, implicate în organizarea și gestionarea regimului inuman aplicat în centru.”

De ce mureau copiii

Potrivit investigației, peste 65% dintre cei transferați din leagăne în perioada 1985-1989 au decedat din cauza malnutriției, la care se adaugă un procent de 26% decese prin bronhopneumonie.

„O statistică relevantă privitoare la cei decedaţi din cauza malnutriţiei este legată de durata supravieţuirii în Căminul-spital Moreni. Astfel, 57.52% dintre aceştia mureau în primele trei luni, iar dacă îi adăugăm pe cei care decedau în maximum un an de la internare, ajungem la o proporţie de peste 70%. Pornind de la premisa că principala cauză a malnutriţiei este lipsa unei alimentaţii corespunzătoare, iar principala cauză a deceselor înregistrate la Moreni a fost tocmai malnutriţia, putem avansa ipoteza existenţei unui regim de exterminare a minorilor din acest centru”, se arată în document.

„Dintre cei 137 decedaţi din cauza bronhopneumoniilor și afecțiunilor pulmonare, nu mai puţin de 53 aveau vârsta de trei ani, 15 aveau 4 ani şi 13 aveau vârsta de 5 ani. Aşadar 60.9% dintre cei decedaţi din cauza bronhopneumoniei făceau parte din grupa de vârstă 3-5 ani, 20.3% din grupa 6-10 ani, 16.5% grupa 11-17 şi 2.2% aveau peste 18 ani”.

Statisticile groazei

• dintre cei 474 de miniri internaţi în perioada 1985-1989 si-au pierdut viaţa nu mai puţin de 295 copii, o mortalitate de peste 60%. Numărul total de decese din perioada 1985-1989 a fost de 336 (41 dintre minorii decedaţi au fost internaţi înainte de 1985 ).
• dintre cei 134 de copii transferaţi de la Leagănul din Arad în perioada 1985-1989, nu mai puţin de 100 (aprox. 75%) mor în căminul-spital astfel: 19 decedează în prima lună de la internare, 28 în a doua, 24 în a treia, 11 în a patra. 
• din cei 54 de copii transferaţi de la Leagănul din Satu Mare în lotul din 17 iunie 1988, nu mai puţin de 41 (aprox. 76%) mor în Căminul-spital astfel: 22 decedează în prima lună de la internare (mai mult de jumătate), 12 în a doua, 4 în a treia, 2 în a patra. Relevant este că dintre cei 41 de copii decedaţi ce proveneau de la Satu Mare, 35 au murit din cauza malnutriţiei.
• Aproape 60% dintre cei internaţi în perioada 1970-1997 şi-au pierdut viaţa în condiţii inumane, iar cei care au reuşit să supravieţuiască au rămas cu sechele fizice şi psihice care i-au urmărit întreaga viaţă.

Potrivit IICCMER, situația a început să se schimbe treptat după 1990, odată cu venirea misiunilor umanitare din străinătate. „Prin raportare la cei 110 minori internaţi în cursul anului 1990, doar 15 dintre ei au decedat (aproximativ 13%), cei mai mulţi în primele luni ale anului, înainte de venirea misiunilor umanitare străine.”

Maica Tereza a salvat 63 de copii de aici

Institutul amintește și de venirea Maicii Tereze la acest cămin. „În mai 1990, Maica Tereza, în calitate de fondatoare a ordinului Misionarele Carității, a vizitat România, oprindu-se şi la Căminul-spital pentru minori cu handicap sever Moreni-Ţuicani unde, cu acordul Ministerelor Sănătăţii şi Muncii, a preluat 63 de copii pe care i-a transferat la un adăpost special înfiinţat în Chitila, lângă Bucureşti. Parte dintre aceşti copii care au fost salvaţi de la moarte au fost adoptaţi de familii din Occident. Transferul acestor minori de la o unitate medicală către un adăpost social a salvat practic viața a 63 de minori care urmau să moară, nefiind nevoie decât de oferirea unor condiții mai bune de trai, alimentație, igienă, medicație și atenție”, se arată în comunicatul IICCMER.