Lumi sociale ale atitudinii față de vaccinarea anti-COVID-19: românii în context european

Cum arătă balanța vacciniști/anti-vacciniști în România socială de azi, în era noului coronavirus? De ce această întrebare și nu una mai importantă, referitoare la numărul celor vaccinați/nevaccinați? Din simplul motiv că, pentru a înțelege comportamentele, este bine să privim la atitudinile și condiționările care le determină. Și, în plus, am comparat ce spun românii din România, intervievați pe temă, cu ce spun cei din alte țări ale Uniunii Europene. Fără o privire comparativă, este greu să evaluezi ce înseamnă mult sau puțin. Cele mai apropiate date de momentul actual cu care am lucrat, provin de la un sondaj Eurobarometru realizat la sfârșitul lunii mai, 2021. Tabloul României sociale a atitudinilor față de vaccinarea anti-COVID-19 l-am privit în oglinzi multiple – comparativ cu Estul și Vestul Uniunii Europene, cu fiecare dintre țările incluse în sondaj, dar și pe regiuni în interiorul țării. Din „discuția cu datele” am înțeles că nu există numai vacciniști, pro-vacciniști și ezitanți. Există și alte categorii care contează, între acestea. Ca într-un uriaș experiment, am încercat să văd cât au contat, în credințele pro- sau contra vaccinării, nu numai obișnuitele condiționări demografice de educație, vârstă, gen sau mediu rezidențial ci și experiențe personale de vaccinare anterioară pandemiei, ca adult, sau încrederea în instituții relevante pentru vaccinarea anti-COVID-19. Desigur, în confruntarea cu datele, a fost nevoie să recurg și la examinări tehnice de detaliu. Pentru cei neinteresați de detalii tehnice, acestea pot fi ușor evitate prin lectura care pune accentul pe text și nu pe tabele, grafice și note de final.

Tabloul referitor la atitudinile și intențiile de vaccinare ale românilor de peste 15 ani, legate de COVID-19, pune în evidență rolul major pe care l-a avut și îl are slaba cultură a vaccinării în genere, ca adult. Ezitarea sau respingerea vaccinării împotriva COVID-19 în linia slabei culturi de vaccinare în genere nu este specifică numai românilor. Aici, este drept, apare la un nivel deosebit de accentuat, maximal. Ea este comună, însă, cu experiențele din majoritatea fostelor țări comuniste din Europa de Est. Cum este românul tipic față de est-europeanul tipic din perspectiva principalilor factori de condiționare a atitudinii față de vaccinarea anti-COVID-19? Educația de nivel sporit favorizează atitudinea pro-vaccinare atât în România cât și pe ansamblul țărilor est-europene. În România, însă, contează mai mult decât pe ansamblul de grupare de țări. La fel este cu experiențele anterioare de vaccinare și cu încrederea în instituțiile relevante pentru lupta anti-COVID-19. De ce este așa, e o altă temă, de abordat cu alte date, în alt context. Pe alte fațete, lucrurile stau diferit. Pe ansamblul UE, vârstnicii tind să fie, semnificativ, mai mult orientați pro-vaccinare chiar în condițiile în care reușim să ne raportăm numai la efectele specifice de vârstă, controlând genul, mediul rezidențial etc. În România, neașteptat, dar explicabil pentru tipul de analiză adoptat, vârsta nu este un factor semnificativ în condiționarea atitudinii față de vaccinarea anti-COVID-19. În schimb, pe ansamblul Europei de Est factorul respectiv apare ca fiind relevant ca influență.

Datele de sondaj, mai ales în condiții de pandemie, de culegere online, prin autocompletare, pot fi, uneori, înșelătoare. Fără a intra aici în detalii tehnice, menționez numai, că sunt argumente suficiente pentru a acorda încredere datelor cu care am lucrat.

Întrebările

Se poate vorbi de grupurile de anti-vacciniști sau de ezitanți în vaccinarea anti-COVID-19 în termeni de „lumi sociale”? La prima vedere nu ar fi indicată opțiunea, pentru că termenul de social este, el însuși, unul vag. Da, este vag, se poate spune, dar există, în fapt, grupări sociale cu granițe difuze, chiar în cadrul aceleiași țări, care par să aibă culturi specifice de respingere sau evitare a vaccinului anti-COVID-19. Prin contextualizarea lor comparativă se poate ajunge la identificarea unor tipuri de grupări sociale antivaccinare COVID-19. Există practici de analiză recente de folosire a conceptului de lume socială pentru a descrie modul în care se structurează culturile și grupurile aferente lor în raport cu acest gen de vaccinare (MacLean et al, 2021).Pe linia practicilor respective vom încerca, în continuare, o contextualizare a opiniilor față de vaccinarea anti-COVID-19 în România, într-o perspectivă comparativă, folosind datele Eurobarometrului rapid 494, realizat în mai 2021 de către IPSOS pentru DG COMM Comisia European (IPSOS 2021)[1]. Care sunt țările din Uniunea Europeană (UE) care se aseamănă sau diferă foarte mult în raport cu România, din acest punct de vedere?

O perspectivă simplificatoare venită din cunoașterea comună, ne-ar putea orienta spre răspunsuri în termeni de vârstă, educație și mediu rezidențial. Ar fi de așteptat ca cei mai refractari la ideea de vaccinare anti-COVID-19 să provină din tineretul cu acces la rețele online de socializare și cu nivel de educație relativ redus. Numai atât? Segmentele demografice favorabile sau defavorabile vaccinării sunt aceleași în toate țările din UE?

Răspunsul pe care îl prezentăm aici, cu date de sondaj, susține că avem de-a face, foarte probabil, cu grupări sociale relativ difuze pro- sau aniti-vaccinare COVID-19, structurate pe mai multe criterii, relativ diferite pe grupuri de țări. Acestor grupări le vom spune lumi sociale. Opțiunea vine , pe de o parte, pe o linie de gândire de durată în cercetarea socială (Strauss 1978), dar și pornind de la cercetări de dată recentă din studiile de fundamentare a unor politici publice în domeniul sănătății (MacLean et al, 2021). În spațiul românesc, conceptul de lume socială a fost folosit, în sensuri similare cu cel care va fi adoptat aici, pentru cazul comunităților de emigranți români (Sandu 2010) sau pentru grupări sociale de stare de spirit structurare prin categorii de vârstă și de locuire (Sandu 2009).

Abordarea

Pentru o primă identificare a fenomenului care ne interesează, am apelat la o măsurare a orientării persoanelor intervievate în raport cu vaccinarea anti-COVID-19 prin trei indicatori, selectați dintr-o listă mai lungă de întrebări ale sondajului anterior menționat. Selecția a pornit de la premisa că o persoană este orientată în favoarea ideii de vaccinare anti-COVID-19 dacă susține în mai mare măsură că: a) vaccinarea are mai multe beneficii raportate la costuri ; b) „bolile grave au dispărut prin vaccinare”; c) vaccinarea anti-COVID-19 „este o datorie civică”. Este o măsurare realizată prin raportare la dimensiunile acțională, cognitivă și afectiv-morală ale atitudinii, în concordanță cu modelul tridimensional de măsurare a oricărei atitudini (Rosenberg&Hovland, 1960, Chelcea 2008). Altfel spus, am considerat că anti-vacciniștii apreciază costurile ca fiind mai mari decât beneficiile, că bolile grave nu pot fi depășite prin vaccinare și, în plus, nu leagă decizia de vaccinare de o responsabilitate civică față de sănătatea publică. Un indice al atitudinii pro-vaccinare (IPVO) a fost alcătuit prin agregarea răspunsurilor la întrebările asociate cu cei trei indicatori menționați[2]. Cu cât indicele are o valoare pozitivă mai mare, cu atât atitudinea în favoarea vaccinării este mai intensă. Cu cât IPVO are o valoare negativă mai mare, cu atât atitudinea anti-vaccinare este mai intensă. Valorile apropiate de zero indică o atitudine ezitantă.

În analiză am testat însă și ipoteza (H1) care susține că atitudinile față de vaccinarea pentru prevenirea COVID-19 au nu numai variații cantitative, de intensitate, între cei doi poli de pro- și anti-vaccinare. În baza acestei ipoteze, printr-o procedură diferită, am combinat cei trei indicatori anterior menționați și am generat șase tipuri de atitudini de vaccinare[3]. În afara categoriilor extreme de provacciniști și antivacciniști (AV) au mai rezultat și patru categorii intermediare: AV în raport cu COVID-19 dar cu acceptarea ideii că vaccinarea „în genere” poate fi bună, ezitanți cu atitudine de intensitate medie, AV cu atitudine de intensitate moderată dar acceptând ideea că vaccinarea anti-COVID-19 este o datorie civică și AV cu atitudine de intensitate moderată dar acceptând ideea că vaccinarea in genere poate fi utilă. Am măsurat, deci, principala variabilă analizată – atitudinea față de vaccinarea anti-COVID-19 atât cantitativ, printr-un indice (IPVO) cât și calitativ prin cele șase tipuri de atitudine menționate.

Modul în care românii diferă sau se aseamănă, în raport cu cetățenii celorlalte țări din UE, sub aspectul atitudinii lor față de vaccinarea împotriva-COVID-19, a fost determinat prin folosirea ambelor măsurători .

O a doua ipoteză (H2) pe care am adoptat-o, susține – pornind de la literatura de specialitate existentă și de la datele de sondaj disponibile pentru testare – că variațiile calitative sau cantitative ale atitudinilor față de vaccinarea împotriva COVID-19 sunt dependente de caracteristici de status , experiențe medicale și așteptări de încredere ale subiecților (Figura 1). Sondaje reprezentative la nivel național pentru Anglia și Irlanda, spre exemplu (Murphy et al. 2021), indică o propensiune mai mare de rezistență/ezitare la vaccinul anti COVID-19 pentru femeile tinere din suburbii, aflate în categorii de populație cu venituri reduse. Tot acolo s-a constatat că neîncrederea în autoritățile medicale și în medici favorizează atitudinile de rezistență sau ezitare în raport cu vaccinarea anti-COVID-19. Toți acești factori de status, experiențe personale și așteptări de încredere acționează asupra atitudinilor față de vaccinarea anti-COVID-19 prin intermediul unor valori, norme sau ideologii care nu au putut fi măsurate cu datele de sondaj disponibile din Eurobarometru.

Lumile sociale ale vaccinării anti-COVID-19 pot fi aproximate, însă, prin factorii menționați referitor la status-experiențe-încredere. Desigur, este vorba de grupări sau lumi sociale cu geometrie variabilă pe care le putem aproxima cu ajutorul datelor disponibile. Aceste date ne permit să identificăm lumile sociale ale atitudinilor față de vaccinarea anti-COVID-19 combinând informații despre țările UE și caracteristicile de status-experiențe-încredere ale populației din țările respective.

Figure 1. The theoretical model of analysis

Pentru a putea situa românii în contextul european al atitudinilor lor față de vaccinarea anti-COVID am apelat la două tipuri de analize de tip descriptiv și explicativ. La nivel descriptiv am grupat țările UE din perspectiva similitudinilor majore pe care acestea le au sub aspectul profilelor specifice de atitudine, măsurate prin medii ale IPVO pe principalele categorii de factori de status. Așa am constatat, cum era de așteptat, că România aparține – din punct de vedere al profilului atitudinal asociat cu vaccinarea COVID-19 – grupului format din Polonia, Republica Cehă și Lituania. Caracteristicile persoanelor intervievate în această grupare sunt comparate, pe tema în discuție, cu caracteristici ale altor șase grupări de țări ale UE. Ulterior, prin analize de predicție, stabilim specificitatea profilului atitudinal al românilor din perspectiva lumilor sociale ale vaccinării împotriva COVID-19. Detaliile tehnice ale analizei le vom trece în principal în notele de la finalul materialului sau la subsolul tabelelor/graficelor (redactate în engleză pentru că materialul prezentat aici este o primă formă pentru un articol destinat unei reviste de specialitate).

În ultima secțiune a materialului facem o analiză a factorilor care influențează intențiile de vaccinare la cei care, la momentul sondajului , erau încă nevaccinați împotriva COVID-19. În seria predictorilor am inclus și măsura referitoare la atitudinea față de vaccinarea COVID-19, pentru a vedea în ce măsură aceste atitudini contează pentru comportamentele așteptate în domeniu.

Prezentăm, în continuare, aspectele descriptive ale analizei referitoare la categoriile de țări din UE sub aspectul atitudinii față de vaccinarea anti-COVID-19 și grupările de persoane sub aspectul motivațiilor esențiale pentru adoptarea atitudinilor favorabile sau defavorabile vaccinării anti-COVID-19.

În context european

Țările UE se grupează sub aspectul atitudinilor față de vaccinarea anti-COVID-19, specificate pe 17 categorii de status-experiențe-încredere, în șapte grupări (Figura 2). România apare, din acest punct de vedere, în grupa de similitudine pe care o formează cu Polonia, Republica Cehă și Lituania. Surprinzător, profilul atitudinal al persoanelor din aceste țări legat de vaccinarea anti-COVID-19 se apropie cel mai mult de cel al Austriei și al Franței. Greu de spus de ce este așa, dar ansamblul analizei indică un grad ridicat de validitate a datelor. În al doilea rând, gruparea țărilor de care aparține România se asemănă, firesc, cu o altă grupare formată din țările estice mai mici (Ungaria, Croația, Bulgaria, Slovenia, Slovacia și Letonia). Țările vechii Uniuni Europene, diferite de Franța-Austria, se situează, separat, în patru grupări (vezi Figura 2).Citeste continuarea pe Contributors.ro