Luptam cu coruptia sau cu perceptia ei? (de Cristian Ghinea)

Saptamina trecuta comentam rezultatele unui sondaj despre modul in care populatia din Romania percepe coruptia diverseleor categorii profesionale. Observam acolo ca desi romanii platesc ei insisi cel mai des la medic, la profesori si la preoti, tind totusi sa aiba o parere buna despre aceste categorii profesionale. La capatul negativ al spectrului se afla politicienii si oamenii de afaceri.

In plus, aflam de acolo ca la nivelul opiniei publice, rezultatele acestui guvern in ce priveste lupta cu coruptia sint mai degraba dezamagitoare.

Astfel, 24% dintre respondenti cred ca de cind acest guvern este la putere, coruptia a crescut, iar 48% cred ca a ramas la fel (destul de rau daca ne gindim la contraperformanta in domeniu a guvernului Nastase). Doar 15% cred ca am asistat la o scadere a coruptiei dupa ultimele alegeri, semn rau pentru Alianta D.A., care a venit la putere cu un discurs vehement impotriva coruptiei.

La intrebarea directa „Cit de multumiti / nemultumiti sinteti de activitatea guvernului in ce priveste reducerea coruptiei?”, 34% se declara foarte nemultumiti, 47% sint nemultumiti si doar 11% sint multumiti.

Constatam totusi ca la intrebarile privind optiunile politice, Alianta D.A. este in continuare favorita (43% la CURS in iulie, cu PSD pe locul doi – 24%). Cum se explica aceasta optiune daca doar 11% sint multumiti de modul in care guvernul Aliantei D.A.

a gestionat problema? Sa fi ajuns publicul din Romania, la nivel de masa statistica, la un fel de cinism rafinat, spunind ca voteaza un guvern corupt?

Realist vorbind, chiar sa fi crescut coruptia dupa 2004? Stiu ca nu este indicat sa contrazici sondajele, dar de aceasta data am un argument bun. Coruptia nu a crescut de la ultimele alegeri dintr-un motiv foarte simplu: avem un guvern mult mai slab. Coruptia in Romania este un fenomen politic si inseamna captura statului de catre retele de influenta.

Inevitabil, un guvern monocolor si puternic pe pozitia sa cum a fost cel al PSD s-a manifestat ca un grup mai eficient de drenare a resurselor publice decit o poate face guvernul fragil actual, compus din patru partide, avind si un presedinte jucator pe cap.

Mai mult chiar, instrumentele de sanctionare existente doar formal pe vremea lui Nastase au inceput sa functioneze gratie prezentei in acest guvern a Monicai Macovei si a inlocuirii unor momii ca Ioan Amarie cu personaje ca Daniel Morar.

In plus, s-au facut progrese in ce priveste instrumentele formale (de pilda, declaratiile detaliate de avere au scos la iveala „mostenirea” matusii Tamara).

Este adevarat ca avem cazuri de corupti celebri care inca nu s-au finalizat si treneaza enervant de mult la parchete, dar prin comparatie situatia s-a imbunatatit fata de 2000-2004, atunci cind respectivii erau pur si simplu intangibili. PSD a avut un punct slab in coruptie si il mai are inca. In acelasi timp, democratii si liberalii s-au pliat mai bine pe directia in care merge societatea.

Romanii dinamici care formeaza clasa de mijloc in plina expansiune dezvolta intoleranta la coruptie, la un cu totul alt nivel fata de generatiile vechi (care au invatat in comunism ca puterea, la orice nivel, aduce avantaje personale, asa ca e bine sa fii umil pe linga putere, poate iti pica si tie ceva).

Au luat liberalii si democratii in serios noua tendinta a publicului? Unii da, altii nu, cu totii au beneficiat de ea. Cert este ca daca PSD sub Nastase functiona ca un S.A. pentru organizarea rationala a coruptiei, puterea actuala fragmentata nu e capabila de o asemenea organizare. Sint prea slabi pentru a fi la fel de corupti ca pesedistii.

Modul in care conservatorii si democratii se toarna unii pe altii la presa privitor la fraude nu face decit sa arate ca sint cu ochii unii pe altii si nu pot coopera la fel de bine ca pesedistii peentru a frauda statul. In plus, actualul guvern a inclus anticorpi ca Macovei, care au declansat o mica febra cu ameteli in sistem, cum se intimpla cind folosesti antibiotice puternice.

Daca sistemul se manifesta cu febra si transpiratie, inseamna ca a crescut sau a scazut coruptia? Daca politicienii fac dezvaluiri unii despre altii inseamna ca avem mai multa coruptie acum sau atunci cind taceau milc? In fine, ce inteleg oamenii prin coruptie si ce masuram cu aceste intrebari de sondaj?

Impresia mea este ca intrebarile se refera la ceva, dar raspunsurile exprima de fapt alte nemultumiri. E ceva similar cu celebra intrebare legata de directia in care se indreapta Romania. De ani buni, obtinem raspunsuri negative. S-ar zice ca dupa populatia Romaniei, tara se indreapta intr-o directie gresita tocmai cind a aderat la NATO si e foarte aproape de UE.

Se opune populatia acestei directii, adica aderarii la UE? Nici pe departe. In sondaje, exprima chiar un euroentuziasm covirsitor si ingrijorator in nestiinta lui. Atunci de ce nu ne convine directia? Explicatia ar fi ca la o intrebare atit de generala, omul isi exprima propria frustrare.

Mie nu imi merge bine, sint nemultumit de slujba, de casa, de nevasta, deci tara trebuie ca se indreapta intr-o directie gresita. Cam asa este si cu perceptia coruptiei. Ma enerveaza faptul ca Adrian Nastase s-a imbogatit din functie, dar e inca liber bine-mersi si scrie editoriale moralizatoare? E clar ca guvernul actual nu a facut nimic impotriva coruptiei.

Vad foarte bine ca in judetul meu gastile s-au schimbat intre ele? La ce bun atunci declaratiile noi de avere? Vedem mai multe scandaluri la televizor? Atunci e limpede ca a crescut coruptia. Este un mod de a confunda puroiul cu microbul.

Pentru guvernele care ar vrea sa faca ceva cu coruptia apare urmatoarea dilema: din moment ce coruptia si perceptia coruptiei se arata a fi doua fenomene separate, este mai bine sa luptam cu coruptia sau cu perceptia ei? E o dilema mai complicata decit pare la prima vedere.

De pilda, Vadim Tudor este vazut de publicul sau ca un luptator cu coruptia, cind toate solutiile sale (daca o puscarie speciala pentru corupti se poate numi solutie) se adreseaza de fapt perceptiei coruptiei. Dar despre asta in articolul viitor, cind vom vedea de ce il enerveaza pe Ivan Krastev, vechea noastra cunostinta, discursurile anticoruptie din Europa de Est.