Măsurile anti-COVID din România: ce ne permite știința să criticăm? Sau: despre “România Educată”
Campania de vaccinare a încetinit. Informarea pe marginea ei – puțină: în general doar „fă-l, că o să fie bine”. Oare nu era mai bine să fie mai diversă în funcție de grupurile sociale? Sau să explicăm și ce conține vaccinul pe bune, nu doar „îmbrățișări și speranță”? Sau să auzim mai transparent de efectele secundare, decât să spunem oficial că-s neglijabile în timp ce neoficial unii dau statistici „pe surse” și „pe feluri de vaccin” despre presupuse efecte „ascunse”? Nu era mai bine să punem condiții mai serioase ca să stimulăm vaccinarea? Sau să ajungem mai repede și mai mult la categoria +65 de ani? Sau să implicăm mai mult medicii de familie? Sau să folosim mai multe persoane cu priză mai mare la public?
Dar cu restricțiile după ora 22? Chiar era virusul mai activ noaptea? Se răspândea virusul dacă ieșeam eu la plimbare seara? Dar masca purtată obligatoriu pe stradă sau prin pădure chiar și când nu e nimeni prin preajmă? Are sens științific?
Dar deschiderea școlilor fără (destulă) vaccinare, fără testare? Și măsurile acelea de protecție din școli… aveau sens? Nu mai bine se introduceau de exemplu sisteme de ventilație cum am văzut în Germania?
Și nu era oare mai bine să se facă mai multă testare inclusiv preventivă în masă, să se urmărească mai eficient „contacții”, să se apeleze la teste rapide mai de la început? Dar internarea asimptomaticilor, avea sens? Dar carantinele extinse pe toată țara sau pe localități întregi, când focarele erau izolate? Dar coerența în aplicarea sancțiunilor: nu era mai bine să se aplice exact ce scria în acele hotărâri, tot timpul și peste tot?
Nu era mai bine să investim mai mult în producerea de materiale de testare și de protecție? Sau să cumpărăm mai multe aparate PCR? Nu era mai bine să nu permitem corupția în achizițiile de pandemie?
Nu era mai bine să oprim mai eficient propaganda anti-știință? Să o sancționăm mai eficient ca exact ce este în cazul COVID – amenințare la siguranța națională, inclusiv hrănită de adversari ai României?
Întrebați punctual aproape orice specialist serios din vreo ramură de știință relevantă – biologie, chimie, fizică, virusologie, sănătate publică, administrație, științele securității: o să vă răspundă că nu s-a urmat suficient ceea ce spunea știința.
Da, „aproape” orice specialist. Pentru că de fapt s-a făcut exact ce era posibil și s-a urmat știința exact atât și cum se putea. Investiții mai mari, eforturi mai complexe de testare? Analize epidemiologice mai complexe cu „contacții”? Campanie de vaccinare mai amplă? Campanie pro-știință? Cu cine, cu ce? Cine să se priceapă la toate astea în instituțiile statului? Enumerați ce vreți, CCR, CSM, procuraturi, „siguranța națională”, instituții politice – sunt parazitate de sus până jos de impostori. Inclsuiv de plagiatori care nici măcar nu înțeleg că au furat și nici ce au furat. Vă așteptați ca ei să înțeleagă ceva din sau despre știință? Să înțeleagă ce e aceea o pandemie? Să fie schimbați? Cu cine? Sau vă așteptați ca funcționarii aceia care refuză să lucreze transparent „ca să nu iasă discuții fără rost de la scandalagii”… acum să înceapă brusc să fie altcumva pentru că e nu’ș’ce urgență națională? Păi nu știm noi frate că orice gargară se vinde public despre binele poporului, anti-fascism, anti-comunism, anti-corupție, drepturi și libertăți… noi mergem de fapt după aceleași reguli de aur din totdeauna – interesul, interesul și interesul?
La cât de profund afectate de analfabetism funțional sunt instituțiile statului, nu cred că aveam șanse să facem mai bine. Cei cu care s-ar fi putut… sunt foarte puțini și lipsiți de încredere publică, așa că n-are cine să-i pună la lucru cum trebuie. Nici sistemul de instituții de stat, nici societatea în general. Dimpotrivă, ceea ce s-a făcut e deja peste așteptări. Putea fi mult, mult mai rău.
În ciuda criticilor specialiștilor dintr-un domeniu sau altul, luați orice întrebare de mai sus și răspunsul fundamentat științific e că da, s-a procedat corect. La unele nu se putea mai mult. La altele, problema e că fundamentarea nu stă într-un singur domeniu.
Da, virusul nu e mai activ noaptea decât ziua și da, când umbli singur pe stradă masca nu-și are rostul. Însă măsurile acelea au în primul rând eficiență de mesaj social. Ați văzut fiecare: dacă masca nu mai e obligatorie pe stradă, mai puțină lume o poartă pe bune în spațiile închise acolo unde conta de fapt în primul rând. Așa e „contractul social” de la noi pe orice temă doriți. E cam la fel cu respectarea limitei de viteză în trafic: punem limita de 50 km/h dar toată lumea știe că e în regulă să o depășești „dar nu cu mult” și „nu când e control”. Restricțiile aparent ilogice anti-COVID au fost acolo nu ca să fie respectate în întregime sau de toată lumea, ci pentru a ne convinge să le respectăm pe cele care chiar aveau sens. Pentru un biochimist sau un fizician erau restricții ilogice. Pentru cineva care înțelege cum funcționează societatea, aveau perfect sens. De aici și o parte a problemei noastre: în mediul științific avem prea mulți „oameni ai unei singure cărți”, prea mulți tehnicieni ai meseriei lor – și prea puțini oameni de știință cu experiență interdisciplinară sau măcar cu respect față de alte discipline. Am pierdut șirul de câte ori am auzit chimiști cristalografi socotindu-se superiori clor sinteziști… și reciproc. Sau fizicieni experimentaliști vs. teoriticieni. Sau istorici vs. chimiști etc. Dacă măcar noi în mediul academic nu respectăm știința făcută de alții, inclusiv cea din domenii în care nu ne pricepem… cum să ne așteptăm la altceva de la restul societății, inclusiv de la instituțiile statului?
INTERVIURILE HotNews.ro