Mediocritatea unui personaj istoric (de Cristian Ghinea)

Trebuia sa fie momentul de gratie al lui Ion Iliescu. Discursul era asteptat cu sufletul la gura, momentul cind patriarhul trage concluziile si spune lucrurilor pe nume. Va puteti aminti macar trei idei din acest discurs? Momentul a fost unul uman, dar mediocru. Un Ion Iliescu in toata mediocritatea laturii sale umane.

Dupa 15 ani de patriarhat doar atit de avut de spus: o insiruire plicticoasa si lemnoasa de banalitati, de tinguiri si de concluzii ilogice.

Care sint in viziunea sa cauzele pierderii puterii de catre partidul sau? A inceput previzibil cu „slabirea muncii de partid, birocratizarea structurilor sale, slaba comunicare intre structurile centrale si locale”. Atmosfera este de sedinta de autocritica la PCR. Slabirea muncii de partid. Sintagma goala. Birocratizarea.

O obsesie a activistilor, cu atit mai bizara cu cit birocratia inflorea in comunismul real. Urmeaza apoi pierderea identitatii de partid social-democrat si clientelismul. Alte vorbe goale. Ce anume politici care contravin social-democratiei a promovat PSD? Nu ni se spune. Ultima cauza dintre cele enumerate: „comportamentul arogant al unor lideri”.

In acest „unor” sta tot mesajul lui Iliescu. „Unii” anonimi, mereu anonimi, comit lucruri reprobabile. Niciodata insa nu sint aratati cu degetul.

Ce astepta Ion Iliescu de la congresul care l-a debarcat? „Afirmarea clara a identitatii social-democrate a PSD, a platformei sale politice de partid de centru-stinga, modern si european, ancorat in realitatile societatii romanesti, exponent si aparator al intereselor categoriilor celor mai largi de cetateni”.

De admirat fraza lunga, cu multe adjective la zi, ca la jurnalul TVR prezentat de Nicolae Melinescu, terminata apoteotic cu „categoriile cele mai largi” reprezentate de Partidul „exponent si aparator”. Sa fie doar limbaj de lemn mostenit, dus mai departe din neglijenta, ca o scapare? Nu cred.

Scapare a fost acel „tovarasului aaaa… domnului Nastase”. In acest discurs elaborat, pigulit, Iliescu a fost doar un activist care n-a putut decit sa preia formule vechi. Mai mult nu poate, mai mult nu stie.

E suparat pe partidul care l-a invitat in 2004 sa se intoarca in fruntea sa si apoi l-a respins. E suparat pe Geoana, care asteptase un semnal de sus, de la Iliescu. „In realitate, eu reveneam in partid unde domnul Geoana era de trei ani vicepresedinte, deci aflat sus”.

Daca Geoana era sus si Iliescu jos, atunci de ce Iliescu prezida acel Congres? In ce calitate dadea cuvintul tovarasului Nastase? E suparat si pe aranjamentele de la congres. Demasca tirguiala pe functii. Adrian Nastase avea dreptate cind se intreba cu ce erau mai democratice congresele organizate anterior de fostul PDSR.

Atunci cind presedintele viitor era aratat dinainte congresului. Si Iliescu, si Nastase stiu bine despre ce este vorba, doar asa au ajuns pina acum in fruntea partidului.

Lamentarile de politruc jignit in onoarea lui continua citeva minute bune. Exista insa si un moment uman, spre final.

Iliescu se opreste din citit si vorbeste liber: „Fac o mica paranteza, am trait o experienta in 1971, cind am fost expulzat din conducerea de atunci si trimis spre reeducare la Timisoara (…) Mi-as dori, in conditii de democratie si de exprimare libera a gindurilor, sa nu repetam aceasta istorie trista

din anii totalitarismului”. Termenul „reeducare”, care aminteste de Pitesti si de canal in anii `50 este impudic in gura celui trimis la Timisoara ca secretar de partid pe judet. Dar comparatia arata ca omul crede sincer ca a avut un moment de curaj prin acest discurs.

Nu cred varianta de prin presa cum ca Iliescu a avut doua discursuri: unul mai dur la care a renuntat si unul mai blind pe care l-a spus. Pur si simplu, atita poate. Poate doar sa acuze generic coruptia si lichelismul. Poate sa acuze generic aroganta. La sedintele PCR asta era culmea curajului.

Nu trebuia sa asteptam de la Iliescu sa spuna: asta e corupt, asta a jefuit, asta e hot. Pur si simplu, mintea lui nu functioneaza asa. Omul este mediocru si cind e curajos.

Este gresit sa spui ca Ion Iliescu e creatorul acestui sistem politic. De fapt, este doar o creatie a acestui sistem. Nu l-a condus pentru ca nu a avut o viziune, nu a stiut ce vrea, de fapt, sa faca din Romania. Iliescu nu are dimensiunea unui creator de sistem.

Acestia sint din alta specie, acea specie care modeleaza istoria, nu se lasa modelati de ea. Pot fi benefici (Carol I, de pilda), dar pot fi si malefici (Hitler, ca sa il iau pe cel mai rau). Iliescu nu creeaza sisteme, el se supune lor.

Personalitatile astea se lasa purtate de evenimente, reactioneaza ba intirziat, ba aiurea si bine din cind in cind. De fapt, Iliescu nu avea ce sa spuna in discursul sau de final. Pentru ca nu a inteles mare lucru din ce s-a intimplat in acesti ultimi 15 ani.

Tragedia este ca acest gen de mediocritate a condus Romania. E enervant ca ea s-a cuibarit in aura puterii, si s-a lasat doar banuita. Dar se vede limpede cind puterea se indeparteaza. Petre Roman, Emil Constantinescu, Victor Ciorbea, Radu Vasile au aratat ca nu valoreaza mare lucru cind nu mai sint cocotati acolo sus.

Dupa ce au plecat, de buna voie sau goniti, de la putere, nimic notabil nu s-a mai auzit despre ei. Personajul Ion Iliescu si-a exprimat acum personalitatea. O personalitate la fel de mediocra ca si sistemul de care s-a lasat condus atita timp.