Mic-dejun cu mogulii tarii (de Doru Buscu)

Un brinci istoric, intins pe 16 ani, a dezechilibrat pasii economiei romanesti. Orizontul falimentului si spectrul bogatiei au incaput pe alte miini. Cei care puteau produce dezastre sau bunastare au iesit din mandat. Fericirea nationala are azi alti responsabili.

Intr-o secventa imaginara, Hans, Wolfgang si Fran?ois iau micul dejun la Hilton. N-au venit singuri: otelul, petrolul si automobilele Dacia sint prezente. Mai sint asteptate gazele, fondurile straine de investitii si BCR-ul. In jurul mesei stau asadar resursele, industria si administratorii lor privati. Practic, guvernul informal, privat si discret al Romaniei ia un ceai.

2006 e un moment salutat de pediatri: statul roman intra in adolescenta. O eruptie faciala de gesturi normale ii garanteaza gimnaziul la Bruxelles. Din simptomele legislative dispar ametelile, greata si spiritul posesiv. Apar, in sfirsit, tuleiele capitalismului.

In ecuatia socialista din ’89, puterea sovietelor a murit si a ramas doar electricitatea. Ea a intrat in inventarul resurselor de mare randament si s-a aliniat, mai strimb, dar insistent, in catalogul cu sfori profitabile. Noul peisaj capitalist al Romaniei a suferit o majora schimbare de gravitatie.

Centrii de atractie, adica principiile dinamice, sint, in mod categoric, proprietatea privata si ideile ei. Fostele mari arende ale statului au acum proprietari privati care utilizeaza limbi si logici occidentale. Ele au trecut din faza monumentalei ineficiente in cea a dividendului real. Sigur, lojile ramin, dar oamenii sint altii.

Puterea nominala a primului fotoliu din Petrom e neschimbata, dar azi in fotoliu sta, din fericire, un neamt. Francezul de la Dacia poate face aceleasi gafe ca predecesorul sau roman, dar e mai putin probabil, fiindca e francez.

Daca pina acum marele haos din industrie a fost privilegiul exclusiv al directorilor nostri cu dosar sanatos, azi avem o multime de candidaturi straine pentru anihilarea lui.

Companiile straine n-au deplasat in Romania doar trupe si know-how, ci au adus si armament. Mecanismele de finantare a dezvoltarii prin banci private, bursa si fonduri de investitii au produs acea explozie de mentalitate din care asteptam sa se nasca prin cezariana middleclass-ul.

Imprumutul, riscul si jocul au basculat categoric spre banul mai dinamic, iar asta a insemnat transfer de putere spre managerii capitalului. Tot putere gasim si in zona dezvoltarilor urgente.

Romania urmatorilor 20 de ani isi va adaposti aspiratiile si locuitorii in ciment, asa ca Phillippe Questiaux, director general la Lafarge Ciment, care detine 32% din piata, este, prin forta acestei prevestiri, un om puternic.

Acesti oameni si multi altii ca ei formeaza o conjuratie sanitara. Asezati intr-o retea orizontala si fanatizati de legile obiective ale profitului natural, ei lucreaza pe tacute in sala de forta a economiei. Unii sint profesionisti, altii sint doar insi de conjunctura. Puterea lor e insa imediata si incarcata de logica.

Ei se joaca zilnic cu gesturi legale si legitime care pot avaria sau pot depana economia nationala.

Daca lui Wolfgang Ruttenstorfer, presedintele consiliului de administratie al OMV, ii trece prin cap sa scumpeasca benzina in acelasi timp in care lui Andrei Siminel, presedintele fondului Broadhurst Investments, i se nazare sa-si retraga din Romania citeva sute de milioane de euro, si daca, la acel mic-dejun imaginar, conversatia degenereaza catre un experiment distractiv la scara nationala,

raminem cu patria blocata. Acesti moguli tacuti si preocupati de cifre, a caror seriozitate e garantata doar de instinctele capitalismului, stau azi in virful lantului trofic al puterii. In noua lege a junglei domesticite, reflexele lor sint acceptate cu profit verificat.

Prin comparatie cu ei, miliardarii insistenti din TOP 300, acei bogatasi care exista doar in legenda si in citatiile de la Parchet, propun reteta unui amor de sine patologic si caraghios. Puterea lor, chiar reunita integral la un banchet sardanapalic, nu-i sigur ca ar depasi efectul acelui mic-dejun. Dar, cita vreme Romania continua sa stea intinsa pe masa, sa le dorim tuturor pofta buna!