Militarii din Afganistan, victime sigure in TAB-urile romanesti

Militarii romani cad victime nu doar talibanilor, ci si TAB-urilor depasite, a caror podea nu rezista la exploziile dispozitivelor artizanale.

Locotenentul Nicolae Grigore, din Batalionul 33 Vinatori de Munte Posada, a fost ranit in Afganistan pe 6 septembrie, cind TAB-ul in care se afla a trecut peste un dispozitiv exploziv improvizat.

Povesteste-mi, te rog, ce s-a intimplat pe 6 septembrie, cind ati plecat in misiune.

In ziua aceea executam o patrula antimortier in jurul unei baze inaintate a fortelor romane. Eram aproape de finalul acestei patrule. Am primit prin statie ordin sa ma duc sa iau sanitarul din baza si sa ma deplasez cit mai repede intr-un anumit loc, pentru a salva o patrula americana care fusese implicata intr-un incident.

Pe scurt, am ajuns in baza, am luat sanitarul, mi-am pregatit oamenii pentru urmatoarea misiune, am format coloana, ne-am deplasat spre urmatorul loc. Cind am trecut de un sat, am lovit un dispozitiv exploziv improvizat, care ne-a imobilizat TAB-ul. Ajutorul meu si cu mine, cit am fost constient, am fost in stare sa ducem pina la capat procedurile pe care le avem in caz ca se intimpla asa ceva.

Oamenii nu s-au panicat, au asigurat zona, au evacuat ranitii si mortul, au facut toate procedurile pe care stiau ca trebuie sa le faca in aceste cazuri si totul s-a desfasurat ca si cind acest incident nu s-a intimplat.

Ti-ai putut ajuta oamenii desi erai ranit?

Sint comandant de pluton si este responsabilitatea mea sa imi conduc plutonul in toate conditiile: si atunci cind este bine, si atunci cind avem probleme.

Practic, ce ti s-a intimplat? Ce ai patit in incident?

Eu eram linga sofer. Totul s-a intimplat foarte repede, TAB-ul a fost imobilizat complet intr-o fractiune de secunda. Nu am mai putut sa il punem in miscare dupa aceea. Pe mine schijele m-au lovit pe partea stinga, am fost si ars, dar nu mi-am pierdut cunostinta.

Am fost ajutat de un coleg care mi-a deschis usa si am reusit sa ies din transportor pentru a-mi conduce celelalte subunitati pe care le aveam in cadrul patrulei, cit am mai putut, in starea in care ma aflam.

Ce diagnostic ti-au pus medicii?

Mi s-au scos foarte multe schije din brat si din torace, nu stiu exact diagnosticul pe care mi l-au pus, stiu doar ca am suferit doua operatii care au decurs foarte bine si acum incep sa imi revin. Sint zguduit, oasele mi s-au deplasat, am avut o dislocare de umar.

Ce stii despre colegul tau care a fost ranit si transportat in Germania?

N-as putea sa dau date exacte despre starea lui, insa pot sa spun ca, atunci cind a plecat de aici, era stabil si era mai bine. Era putin agitat, dar am vorbit cu el si s-a calmat, a fost dus in Germania si speram sa se faca bine. A fost mai grav ranit decit mine, pentru ca el a avut schije si in git, in partea glandei tiroide, iar in cazul lui operatia a durat si mai mult.

Cit ti-au zis medicii ca va dura recuperarea?

Nu stiu nimic, nu mi-au zis cit, deocamdata. Oricum, nu conteaza cit va dura recuperarea… eu chiar am solicitat sa nu fiu dus in Germania. Vreau sa ma intorc in baza, sa imi continuu activitatea, chiar daca nu o sa imi revin prea curind, vreau sa ma intorc sa imi sustin moral plutonul si toate celelalte unitati. Bratul nu pot sa il folosesc deocamdata, insa pot sa imi misc degetele.

Inca ma resimt dupa explozie, dar cu timpul o sa ma simt mai bine. Psihic… timpul cred ca va repara mai multe in psihicul nostru.

Cind ai venit in Afganistan si cind ar urma sa pleci?

Am venit la sfirsitul lui iunie si ar trebui sa plec la sfirsitul lui decembrie, inceputul lui ianuarie.

Esti casatorit?

Da, si am si o fetita care tocmai a implinit sapte luni zilele trecute.

Ai fost la un pas de moarte. Ce crezi ca te-a ajutat, ce a facut sa nu ai soarta colegului tau care a fost omorit?

Nu stiu. Probabil putin noroc. Aici nu a tinut nimic de profesionalism. Sublocotenentul post-mortem a condus TAB-ul cum trebuie, exact prin locurile in care trebuia sa il conduca, a respectat perfect procedurile standard in astfel de zone, totul a fost provocat de aceasta lupta incorecta. Totul a fost pur si simplu noroc. Distanta dintre noi era de 30 de centimetri. Probabil asa a fost sa fie, nu am o explicatie.

de Florin Ghioca, Simona Maties, Oana Popescu

integgral in Cotidianul