Minciuna ca mod de viata

Premierul Victor Ponta a facut o intreaga cariera, a muncit din greu sa-si cladeasca o reputatie bazata pe minciuna. Capacitatea sa de a mutila adevarul nu cunoaste, practic, limite. Cand deschide gura ingheata apa in paharele de pe masa guvernului sau din studiourile TV pe unde-si face veacul. Traian Basescu l-a diagnosticat corect cand i-a spus ca minte cum respira, adica natural, din reflex, dintotdeauna. Minciunile lui Ponta din ultima vreme au insa tendinta de a fi grandioase, marete, o continua autodepasire.

Minciuna originara a fost, desigur, plagiatul. Odata ce si-a dat doctoratul in furtul ideilor altora pretinzand ca-i apartin, orice a devenit posibil. Azi, de la inaltimea functiei de premier, nu-si mai permite tromboane minore, gogosi simple, furtisaguri marunte. Cu fiecare panglica scoasa pe gura, Ponta mai face un pas catre desavarsire. A slefuit atat de mult tehnica aburelii, incat reuseste, iata, din functia de prim-ministru, sa scufunde o tara intreaga intr-o mare de minciuni.

Una gogonata rau a fost farsa cresterii preturilor in hypermarket. Nu doar ca a tras aceasta minciuna pentru a inventa un inamic bun de torpilat in campanie – hypermarketul – dar i-a pus si pe altii sa minta. Am vazut cu totii la lucru minciuna ambalata profesionist, generand dezbateri artificiale. Momentul adevarului a venit cateva saptamani dupa, odata cu cifrele oficiale. Timp de cateva saptamani o intreaga tara s-a scaldat insa in minciuna ticluita de strategii premierului, provocand discutii perfect inutile si pe alocuri stupide. In fine, ca orice lucru rau, minciuna a nascut, la randul ei, o idee proasta si in mintea Opozitiei, care a propus inchiderea hypermaketurilor duminica.

O capodopera de minciuna si manipulare ramane insa cazul Schweighofer-Holtzindustrie. Acest caz va trebui candva studiat, predat ca materie obligatorie aspirantilor la titlul de mincinos-emerit. Acuzatia mincinoasa consta intr-un pretins lobby executat de presedintele Iohannis in favoarea firmei austriece. Nu doar ca n-a venit pana azi nici o proba, nici un capat concludent de informatie care sa sustina acuzatia, insa toate, absolut toate dovezile indica un lobby masiv din partea PSD inceput in guvernarea Nastase si continuat cu guvernarea Ponta. Iliescu l-a decorat pe austriac, Ponta l-a bagat la capitolul plan de investitii strategice, pesedistii ocupati cu retrocedarile de paduri in frunte cu tata socru tipau dupa banii companiei. Asta nu inseamna catusi de putin ca lobby-ul nu ar fi ajuns si la Iohannis, dar in acest moment nu sunt probe care sa-l incrimineze.

Iti trebuie mult sange rece si o vasta experienta in arta minciunii pentru a intoarce pe dos o realitate atat de scandaloasa. Ei, bine, lui Victor Ponta i-a iesit destul de bine. Nu doar ca o buna parte din societate este azi convinsa ca Iohannis = Schwighofer, dar PSD a reusit sa deturneze abil in capul presedintelui un protest de strada, altfel bine intentionat. Trebuie sa recunoasteti, nu-i deloc putin lucru.

Aceste doua mistificari de mare anvergura sunt, daca vreti, cele mai frumoase reusite din cariera sa. Cand Gabriel Liiceanu studia predilectia premierului pentru neadevar, Victor Ponta nu-si daduse inca intreaga masura a talentului sau. Liiceanu era inca la stadiul de uluire din cauza sirului lung de minciuni marunte, insa a fost primul care a pus diagnosticul corect:

• „Dvs practicati minciuna oportuna, ocazionala, la firul ierbii. La dvs, minciuna are personalitate. Mintiti numai pe cont propriu, nu inspirat de vreo mare minciuna colectiva. Mintiti dupa cum va bate vântul minciunii, dupa cum cad zarurile în ziua aceea, dupa ce potlogarie sau minciuna anterioara trebuie sa cârpiti. Rezultatul? O suita de afirmatii punctuale care nu se aduna în caracterul unificator al unei linii. Comportamentul dvs nu poate depasi nivelul punctului, nu poate deveni liniar, ca sa nu mai vorbim ca nu poate alcatui harta cu contururi ferme care e necesara pentru nasterea unui caracter. Fiind facut din milioanele de puncte dispersate ale minciunilor dvs, asadar neputând oferi garantia unei coerente morale, dvs nu aveti, obiectiv vorbind, caracter. E, si acesta, un viciu de constructie, o malformatie, un handicap din nastere. Cum naiba sa vrei sa conduci o tara în felul asta? Gânditi-va ca, sculându-se dimineata, românii nu vor sti niciodata în ce punct al minciunilor dvs. se afla în ziua aceea. Or, e extrem de nelinistitor, de inconfortabil si de vaduvitor de proiecte sa nu stii niciodata exact pe ce lume esti. Cu dvs. ne putem culca seara în Europa si trezi a doua zi în China.” (Fie-vă milă de noi, domnule Ponta! – text publicat de Gabriel Liiceanu pe 21 octombrie 2014 in Contributors.ro)
  

Nimic mai adevarat, insa lucrurile au evoluat intre timp periculos. Ponta nu se mai multumeste cu minciuna ca arma in razboiul politic, ci a ridicat minciuna la rang de politica de stat. De la inaltimea functiei de premier, Victor Ponta decreteaza ca decizia Inaltei Curti in cazul Liviu Dragnea a fost „o decizie simbolica de condamnare din punct de vedere juridic a unei actiuni politice” pentru simplul motiv ca Dragnea a indemnat oamenii sa mearga la vot in timpul referendumului din 2012. Ponta minte aici in mod stupefiant, in raspar total cu ce a vazut o tara intreaga acum trei ani. Violenta cu care s-au furat atunci voturi sub bagheta lui Dragnea n-a mai practicat-o nici un partid, vreodata, desi cam toate se pot mandri cu sterpelirea voturilor prin toate caile posibile. Dar nimeni in afara de PSD in 2012 nu a mai dat o asemenea amploare fenomenului de frauda electorala.

In nici o tara din UE un premier in functie nu-si permite sa distorsioneze realitatea in halul asta, fara a risca un blam public general. Victor Ponta o face insa la modul agresiv, cu pofta, stiind ca in urma sa vor veni la sustinere destule televiziuni specializate in transformarea albului in negru sau viceversa.

Aceasta boala de a minti continuu tradeaza o mare nefericire si multa neincredere in propriile puteri. Mintind frenetic, Ponta isi mascheaza neputinta, incapacitatea de a face ceva onest, pe bune, pe merit. Amenajand realitatea dupa bunul sau plac, Ponta isi compenseaza frustrarile de lider slab. Minciuna il face sa se simta un mic Dumnezeu, stapan peste o lume creata de el, chiar asa intoarsa si stramba cum e. Noi suntem azi prizonieri in lumea lui mistificata de sus pana jos si ne zbatem de multe ori sa demonstram evidentele. Insa cei mai multi se complac, din pacate, lucreaza cu spor la marea falsificare.

Aceasta tara va respira altfel abia cand va reusi sa iasa din minciuna ca mod de viata.