Monica Macovei: „Cred ca toti magistratii din tara trebuie sa treaca prin filtrul CNSAS”

Monica Macovei, ministru al Justitiei, are experienta de procuror (1983-1997), de avocat (1997-2004) care s-a luptat mai ales pentru respectarea drepturilor omului si este specialista in drept comparat. A fost presedinte al Asociatiei pentru Apararea Drepturilor Omului – Comitetul Helsinki APADOR-CH (2001-2004) si expert consultant pentre Consiliul Europei (1996-2004).

Monica Macovei si-a asumat ca ministru al Justitiei sarcina de a reforma sistemul judiciar, desi nu poate interveni in mod direct asupra lui, iar multe functii de raspundere din magistratura au fost distribuite deja de fosta putere.

– 14 din cei 19 magistrati ai Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) l-au ales pe procurorul Piciorus (cel care l-a trimis in judecata post-mortem pe disidentul Gheorghe Ursu) in conducerea Consiliului. Ar putea fi un semn ca cei mai multi procurori si judecatori din Romania vor refuza reforma. Ce strategie aveti in lupta cu acest sistem care pare a fi conservator?

– Numirea de catre plenul CSM a dlui Piciorus in functia de secretar general adjunct nu reprezinta in opinia mea vointa si dorinta judecatorilor si procurorilor din tara. A fost dorinta celor 14 care au votat astfel. Sigur ca CSM, in principiu si prin lege, ii reprezinta pe magistratii din toata tara, dar nu as face aceasta legatura in cazul de fata. Raspunderea o poarta cei 14.

– Ideea de baza a reformei in justitie era de a transforma Consiliul Superior al Magistraturii in garantul independentei justitiei. Credeti ca acesti judecatori si procurori care l-au votat pe Piciorus pot sa vegheze asupra independentei justitiei?

– Raspunsul facil este nu. Sper, insa, ca pasii urmatori pe care ii va face CSM sa fie mai buni si sa ajungem la concluzia ca acest CSM in aceasta formatiune se va implica real si credibil in procesul de reforma.

Ceea ce le-am spus tot timpul, pentru ca eu am participat la acea sedinta si la interviul luat dlui Piciorus de catre CSM, era ca noi nu discutam vinovatia cu privire la cazurile in care au fost implicati Ursu, Panait si altii, ci discutam credibilitatea noului CSM, ca institutie care trebuie sa asigure independenta si credibilitatea justitiei.

Si am spus, acesta e un pas cu stangul, fiindca nu aduce un aport de credibilitate.

– Magistratii din CSM au fost alesi de cei din tara. Cei 14 care l-au preferat pe Piciorus reprezinta, procentual, peste 80 la suta dintre procurorii si judecatorii din toata tara. Ar rezulta ca cei mai multi dintre magistratii romani sunt ostili reformei.

– Poate ca a fost un vot impotriva mea, fiindca eu am spus mereu inainte de alegerea sa ca este o decizie proasta de a-l avea pe dl Piciorus in fruntea CSM.

De aceea eu am facut publica parerea mea fata de aceasta numire, ca si cea despre secretarul general, tocmai pentru a ajuta CSM sa nu mai greseasca si sa se obisnuiasca transparent: fiecare decizie trebuie cunoscuta de presa si de opinia publica si comentata de media si opinia publica.

„Judecatorii si procurorii trebuie sa prinda curajul de a vorbi liber”

– Intrucat, potrivit legii, doar conducerea CSM va avea activitate permanenta, restul magistratilor din Consiliul Superior al Magistraturii fiind cumva la fara frecventa, rezulta ca activitatea CSM va fi in intregime la latitudinea acestei conduceri, din care fac parte si persoane compromise. Ar trebui schimbata legea privind functionarea CSM?

– Intentionez sa propun schimbarea acelor trei legi asa-numite de reforma a justitiei, inclusiv cea privind CSM, astfel incat membrii Consiliului sa aiba o activitate permanenta. In acest fel, magistratii din CSM vor trebui sa aleaga intre calitatea de presedinte de instanta sau de Parchet si cea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, pentru ca si asta este o mare problema.

– Pare sa fie un cerc vicios: nu puteti sa schimbati oamenii din sistem, dar trebuie sa-l reformati. Cum poate fi aplicata reforma fara schimbari de personal?

– Nu pot sa schimb si e bine ca nu pot, indiferent de momentele de divergenta extrem de mari dintre mine si alti membri ai CSM. E bine asa, pentru ca ministrul Justitiei este membru al guvernului si nu trebuie sa aiba o astfel de putere asupra justitiei. In acest moment nu suntem intr-o stare de pace si prietenie, dar acest lucru sper sa nu afecteze si munca pe care o facem.

– Se poate face deci reforma fara schimbarea sistemului, fiindca sistemul este format din oameni?

– Cu un CSM independent lucrurile pot merge intr-un sens bun. Acum avem probleme din cauza unor persoane din Consiliul Superior al Magistraturii. Sigur ca aceste persoane stiu ca trebuie facuta o reforma si au o viziune despre sensul acesteia. O parte din membrii CSM nu stiu insa in ce fel se va face reforma.

I-am rugat sa citeasca documentul de pozitie din decembrie 2004 al Uniunii Europene, ca sa aiba si ei viziunea asupra a ceea ce considera Comisia Europeana o reforma a justitiei.

– In discutiile private pe care le-ati avut cu persoane din minister, dupa ce ati devenit ministru al Justitiei, vi s-au relatat imixtiuni ale fostei guvernari in actul de justitie?

– Foarte putini din cei care lucreaza in minister au facut astfel de afirmatii, exista insa doua-trei persoane care mi-au marturisit despre aceste imixtiuni.

Va imaginati ca eu nu i-am chemat sa-i intreb ce presiuni si imixtiuni au fost facute in timp, dar in incercarea de a rezolva diverse probleme practice si administrative, am aflat de exemplu ca functionarii nu aveau acces la ministrul Rodica Stanoiu. La mine se intra imediat.

In ceea ce priveste presiunile asupra judecatorilor, cunosc lucrurile de ani de zile, din discutiile private cu judecatori din intreaga tara, si vreau sa va spun ca celor mai multi le este teama sa vorbeasca si o fac doar in conditii de confidentialitate.

Pot sa-i inteleg pana la un punct, fiindca ei traiesc intr-o institutie inchisa, condusa de un presedinte de instanta sau de un procuror-sef de care depinde cariera lor in continuare. Sper ca, existand acest CSM, care este garantul independentei justitiei, sa prinda si judecatorii, si procurorii curajul de a vorbi liber.

Ramane SIPA?

– Serviciul de informatii al Ministerului Justitiei (Serviciul de Protectie, Paza si Anticoruptie), fostul SIPA, a fost criticat in ultimii ani si acuzat ca ar fi fost folosit pentru santajarea si urmarirea judecatorilor. E necesar acest serviciu? Ce veti face cu el?

– Comisia Europeana s-a intrebat in ultimul raport de tara – oare de ce e nevoie de un serviciu secret in interiorul Ministerului Justitiei. Primul raspuns al oricarui om de bun-simt ar fi ca nu.

Acest serviciu se ocupa, cel putin in cadrul legal pe care il are acum – o hotarare de guvern din 2004 – de culegerea informatiilor din sistemul penitenciar, informatii care pot fi de tot felul, care pot privi chiar siguranta nationala, dupa cum spun specialistii acestui serviciu, sau crima organizata, sau comportamentul magistratilor.

– De fapt, un serviciu secret care se ocupa de siguranta nationala nu poate functiona doar pe baza unei hotarari de guvern.

– Ne trebuie o lege, acest lucru e foarte clar. Problema este – ramane? De ce? Si unde? Daca este intr-adevar necesar pentru informatiile culese din penitenciar. Trebuie stabilit clar daca se ocupa de siguranta nationala si, daca este asa, atunci trebuie sa se ocupe doar de acest aspect, nu si de alte lucruri.

In anii care au trecut au existat numeroase indicii dezvaluite de presa in sensul ca acest serviciu controleaza procurorii si judecatorii, pentru ca apoi aceste informatii sa poata fi folosite de factorii politici din ministere sau din alte parti: pentru santaj, pentru diverse scopuri nu bune si transparente, nu in scopul unei justitii libere.

Si eu cred ca este asa, dar in continuare analizez activitatea SIPA si voi lua deciziile care sunt in mana mea, ce ma depaseste voi propune CSAT, o decizie cu privire la menirea, soarta, viitorul acestui serviciu si o voi lua cat de repede posibil.

– Primiti rapoarte de la acest serviciu secret din Ministerul Justitiei?

– Nu rapoarte, primesc un fel de informari pe care fostul SIPA le trimite si altor servicii secrete sa le verifice, dar si altor institutii.

– Sunt informatii referitoare la siguranta nationala?

– Din ceea ce am vazut pana acum nu am sesizat chestiuni care sa priveasca siguranta nationala.

„Exista momente in viata si in cariera in care trebuie sa-ti iei un risc”

Pe de alta parte, eu le mai fac si un repros, acela al neasumarii nici unui risc. Cred ca exista momente in viata si in cariera profesionala in care trebuie sa-ti iei un risc. Dar, daca nimeni din sistem nu-si asuma acest risc, nici nu pot fi ajutati din afara, fiindca ei sunt primii care trebuie sa declare cu voce tare ingerinta politica, atunci cand ea exista, si sa o probeze.

Am asteptat din partea procurorilor si judecatorilor sa-si asume aceste riscuri de a vorbi public despre ce se intampla in sistem si presiunile la care sunt supusi. Dupa destul timp, unii ziaristi de la radioul si televiziunea publica si-au asumat acest risc, sper sa urmeze magistratii.

– Practic, 80 la suta din judecatori au declarat anul trecut intr-un sondaj, sub protectia anonimatului, ca asupra lor se exercita presiuni. Unii dintre ei au cedat de frica, altii poate sub santaj. Ce se poate face pentru a elimina aceste presiuni care pun sub semnul intrebarii independenta justitiei?

– Acest sondaj a ajuns si pe masa Comisiei Europene si am discutat aceasta situatie la Bruxelles. Presiunile la care sunt supusi magistratii nu sunt doar politice, ele pot fi administrative, economice, din partea unor grupuri de interese, a mafiei sau din partea partilor din dosare. Procentul este ingrijorator, nici nu mai e nevoie de exemple, fiindca cifrele vorbesc de la sine.

Daca acelasi sondaj s-ar face sub semnatura, procentul ar fi mult mai mic, pentru ca inca traim intr-o lume dominata de frica.

– Cum s-ar putea produce o schimbare in mentalitatea acestor magistrati?

– Ei trebuie sa aiba garantia ca nu li se intampla nimic daca acuza in mod public aceste presiuni. Apoi, unii dintre ei ar trebui sa-si asume riscul unor eventuale consecinte negative in conditiile in care se exprima public. Pana la urma, in viata trebuie asumate si astfel de riscuri – si eu, si dvs. ne-am luat niste riscuri si am spus public lucruri care ne puteau aduce mari suferinte.

– PSD si-a pus in ultimii ani propriii oameni la Inalta Curte de Casatie si Justitie, chiar presedintele Curtii, Nicolae Popa, este un fost consilier al presedintelui Iliescu, dar mai sunt si altii. Acesti judecatori sunt numiti pe viata. Exista pericolul ca ei sa faca jocuri politice in favoarea celor care i-au numit?

– Teoretic, numirea pe viata este garantia independentei lor. Premisa e ca ei sa fie intr-adevar independenti si sa nu considere ca au datorii fata de politicienii care i-au propulsat si atunci solutiile sa fie drepte si corecte.

Lucrand aici cu persoane, cu material uman, s-ar putea ca in practica unii dintre ei sa nu se comporte independent si sa aiba in sinea lor o inclinatie spre un partid sau altul sau un anumit interes.

– Practic, guvernul Nastase si presedintele Iliescu au modificat legile Justitiei abia dupa ce au facut numirile importante, in asa fel incat oamenii numiti de ei sa nu poata fi schimbati.

Cum credeti ca poate fi Curtea Constitutionala un mediator corect intre institutii, in conditiile in care majoritatea membrilor sai sunt oameni fideli PSD, unii dintre ei fosti deputati sau senatori ai acestui partid (Ion Predescu, Acsinte Gaspar)?

– E diferenta dintre lege si realitate. Ei trebuie sa fie independenti, asta e menirea lor. In practica orice judecator, de la Curtea Constitutionala, de la Inalta Curte, de la orice instanta, poate sa nu se comporte independent. Aici presa, opinia publica trebuie sa stea cu ochii pe ei si sa sanctioneze orice gest care ridica suspiciuni asupra independentei lor.

Ceea ce i se reproseaza Romaniei este neaplicarea legii, poate e o problema de timp, de pregatire, dar si de spirit personal. Nu vad o solutie in acest moment, doar timpul, dar timp avem putin.

– Pana acum nimeni din sistemul juridic nu a fost curios sa ceara dosarele personale ale judecatorilor cu influenta de la Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS). Postura de fost informator al Securitatii ar putea fi oricand motiv de santaj. Va ganditi sa cereti aceste dosare?

– Da, desi este foarte tarziu. Cred ca toti magistratii din tara trebuie sa treaca prin acest filtru al CNSAS si prin urmare voi solicita o astfel de verificare sau voi ruga CSM sa faca o astfel de cerere. Cred ca trebuie sa avem un raspuns si la aceasta intrebare, sperand ca CNSAS isi va face treaba in mod obiectiv si competent.

– In aceasta situatie, credeti ca cineva care a fost informator sau a facut politie politica ar fi compatibil cu calitatea de magistrat?

– Personal, cred ca nu, dar, dupa cum stim, nu exista o interdictie legala in acest sens. Cu toate astea, e bine sa stim, pentru ca acest lucru face parte si din portretul de moralitate al unui magistrat si acest lucru este in lege.

Magistratul trebuie sa fie o persoana in care societatea sa poata avea incredere si atunci acesta ar putea fi si un criteriu al opiniei publice de incredere sau nu in magistratul x sau y. Trebuie sa stim, aceasta este ideea. Ce se va intampla dupa ce vom sti ca judecatorul sau procurorul x a colaborat cu securitatea vom vedea; ce reactie vor avea cei in cauza, ce presiune publica va fi…