Monseniorul Ghika, un sfant sub ciomege

Congregatia pentru cauzele Sfintilor de la Vatican a inceput procesul de beatificare a martirului Vladimir Ghika. Probele principale sunt documentele din arhivele fostei Securitati si marturiile fostilor colegi din puscariile comuniste.

Vladimir Ghika a murit in 1954 la Inchisoarea Jilava, unde a fost torturat de Securitate, batjocorit si supus la simulari de spanzurare in pielea goala, atarnat in chingi metalice prin care trecea curent electric atat cat sa nu moara repede. Ordinul de arestare a fost dat de Gheorghe Gheorghiu-Dej, iar indicatiile de condamnare au fost scrise de ministrul de Interne, Alexandru Draghici.

Print ortodox prin nastere, umil ingrijitor al leprosilor, al ranitilor din cele doua razboaie mondiale, al locuitorilor periferiilor capitalelor lumii, Vladimir Ghika a fost hirotonit preot catolic la 50 de ani. A explicat: „Am trecut la catolicism pentru a fi un bun ortodox”. Binecuvanta cu un spin din coroana lui Isus Christos, iar Dumnezeu savarsea minunea.

Intre minuni se afla vindecarea unor persoane si nasterea mostenitorului tronului Japoniei.

Marcel Petrisor, fost coleg de celula, isi aminteste: „Dadea mancarea celorlalti… Aveai impresia ca a coborat din icoane. Cu parul lui alb, cu barba alba, cu ochii albastri, privirea senina… Sfant sub ciomege”.

Probele necesare procesului de beatificare – prima treapta a sfinteniei la catolici – provin din cele 26 de dosare ale Securitatii, precum si din marturiile fostilor colegi de celula, care au supravietuit regimului comunist.

Pana in 1947, Vladimir Ghika si-a impartit averea cu saracii si bolnavii neajutorati, inclusiv cu leprosii, pe care i-a ingrijit fara teama. A calatorit pe toate continentele lumii, aducand alinare celor aflati in suferinta. Papa Pius al XI-lea spunea despre el, in gluma, ca este „marele vagabond apostolic al secolului al XX-lea”.

S-a nascut intr-o zi de Craciun, intr-un palat (la care a renuntat de bunavoie), si a murit in 1954 in grotele puscariei de la Jilava, unde a fost inchis si torturat de comunisti. Botezat ortodox, Vladimir Ghika a trecut la catolicism si s-a preotit la 50 de ani. „Am trecut la catolicism pentru a fi un bun ortodox”, obisnuia sa spuna Monseniorul Ghika.

„Spirit ecumenic, Ms. Vladimir Ghika a dorit ca, prin inima sa mare, bisericile-surori – ortodoxa si catolica – sa fie unite. De aceea a trecut la catolicism”, ne-a explicat preotul Ioan Ciobanu.

„Chip de sfant coborat din icoane”

Vladimir Ghika a fost propus spre beatificare de catre Dieceza Bucuresti. De documentele necesare procesului de beatificare s-au ocupat indeosebi preotul Ioan Ciobanu, care continua acum misiunea sacerdotala a Monseniorului Ghika la Biserica Franceza „Sacre Coeur” din Bucuresti, si Emanuel Cosmovici, care a adunat probe din arhivele Securitatii.

Despre viata si moartea lui Ghika s-au scris o serie de carti, la inceput in Franta, iar dupa 1990, si in Romania.

De referinta este „Memoria tacerilor”, semnata in 1987 de calugarita Elisabeth de Miribel (fosta secretara a generalului de Gaulle). Dupa 1990, unii dintre fostii colegi de celula ai Ms. Vladimir Ghika si-au publicat memoriile. Imaginea pe care si-o aminteau era a unui batran inalt si slab, cu parul alb si barba alba, cu ochii albastri, senini.

„Parca era chipul unui sfant pogorat din icoane”, ne-a povestit Marcel Petrisor, fost coleg de celula.

Probele martiriului apar in dosarele Securitatii

Probele beatificarii sunt oferite insa, in mare parte, si de cele 26 de dosare ale Securitatii, aflate acum la CNSAS. In dosare, Vladimir Ghika este acuzat de „complicitate la crima de inalta tradare”, anchetat si apoi judecat si condamnat de Tribunalul Militar Bucuresti in „Lotul Menges”.

Intre cei care au depus marturie despre martiriul lui Ghika se afla supravietuitorii puscariilor comuniste, Hyeronimus Menges (mort in 2002, la Bremen), Matei Boila, Elena Postolache Kastel, Lucia Florei, Marcel Petrisor, profesorul Costache Florea, preotii Tertulian Langa si Petru Pecican si multi altii.

Dej a dat ordinul arestarii capilor Bisericii

In arestarea Ms. Vladimir Ghika si a tuturor conducatorilor incomozi ai Bisericii au fost implicati seful comunistilor, Gheorghe Gheorghiu-Dej, si ministrul de Interne, Alexandru Draghici. Ordinul de arestare a fost dat de catre Gh. Gheorghiu-Dej intr-o sedinta a Biroului Politic.

Potrivit documentelor din arhivele Securitatii, Dej a ordonat: „… trebuie gasite acuzatii contra capilor Bisericii in care sa fie caracterizati ca primesc instructiuni din partea unor cercuri straine, dusmanoase. Va trebui sa luam masuri tari si sa arestam cativa capi…”.

Vladimir Ghika a fost arestat pe strada, in noiembrie 1952, judecat si condamnat in 1953 in dosarul „Lotul Menges”.

In arhive exista si indicatiile analfabete ale lui Alexandru Draghici, ministru de Interne, depre cum trebuie judecat „Lotul Menges”: „Fapte grave or fi dar nu stiu daca este bine un astfel de grup intrucit din aciaste lucruri am mai avut. Cred ca poate fi judecati in proces inchis si dat in presa”.

integral in Romania Libera