Mutu’ de la Curtea de Conturi (de Robert Turcescu)

Monica Columbeanu mediteaza la Dumnezeul Semafor, iar social-democratului Gabriel Oprea i-a zburat mintea la functia de ministru de interne. Nicolae Vacaroiu – un Hagi al finantelor dupa cum singur se caracteriza in urma cu ceva ani – se pregateste sa devina mutu’ de la Curtea de Conturi.

Cel mai sters personaj al istoriei ultimilor ani, ajuns, inexplicabil si paradoxal, ba prim-ministru, ba al doilea om in stat, mai are un pas pana la momentul in care ar putea conduce – pentru noua ani! – institutia care, potrivit Constitutiei Romaniei, exercita controlul asupra modului de formare, de administrare si de intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public. Cu alte cuvinte, Vacaroiu sa fie cel de la care ar trebui sa aflam, in urmatorul deceniu, daca banii nostri, ai contribuabililor, sunt ori au fost cheltuiti corect si parcimonios.

Personajul s-a dovedit util si abil in negocierile subterane, prin care PNL si PSD au tinut in picioare guvernul Tariceanu, cu beneficii substantiale, electorale si financiare, pentru ambele parti. Vacaroiu e din garda veche si are cheile de la cripta in care stau ingropate scheletele unor afaceri politice controversate de la inceputul anilor ’90. E omul necesar din sistem. Pentru o parte dintre liberali, un Vacaroiu presedinte la Curtea de Conturi ar putea fi garantia faptului ca, dupa iesirea din Palatul Victoria, nu vor aparea surprize neplacute, cum ar fi rapoarte, fara echivoc, despre jaful prin care ministri, sefi de agentii guvernamentale sau parlamentari au inteles sa-si hraneasca, in ultimii patru ani, marea si nesatula camarila politica.

Pentru pesedisti, pe modelul aplicat cu judecatorii Curtii Constitutionale, o Curte de Conturi condusa de unul de-ai lor inseamna liniste daca ajung la guvernare si arma de razboi daca raman in Opozitie. In fapt, batalia pentru postul lui Vacaroiu se inscrie in complicatul mecanism prin care se distribuie puterea inainte de a sti cine sunt castiga­torii in alegerile din 30 noiembrie. Personaje ca Ion Iliescu, Dan-Radu Rusanu sau Viorel Hrebenciuc au capacitatea de a lua distanta fata de tensiunea momentelor electorale imediate, anticipand nevoia unor pozitii de forta in cazul unui esec al partidelor din care fac parte, tradus prin ramanerea in Opozitie.

Pe ultima suta de metri, coalitia parlamentara PNL-PSD incearca sa-si asigure linistea post-electorala. Ne aflam la momentul in care Traian Basescu a contestat la Curtea Constitutionala legea de organizare si functionare a Curtii de Conturi. E o mutare prin care seful statului incearca sa impiedice numirea lui Vacaroiu in functia de presedinte al institutiei. Ar putea dura pana dupa alegeri, desi Viorel Hrebenciuc a anuntat ca Parlamentul i-ar putea da lui Nicolae Vacaroiu functia la care viseaza, numirea facandu-se in baza vechii legi. Prin urmare, maine, in plenul reunit al celor doua Camere s-ar putea derula un nou episod din serialul cu multe scene de dragoste si ceva nabadai dintre PNL si PSD.

Daca se intampla, liberalii au, dar numai teoretic, o mare problema: sa explice – a cata oara?! – un vot brat la brat cu pesedistii. Ii ajuta experienta si, mai ales, ceata care pluteste de ani buni peste rolul si activitatea Curtii de Conturi, o institutie care sub manda­tul lui Dan Drosu Saguna a fost muta si proasta ca o sluga nimerita la Balul de Cristal. Un esec al planului gandit de Hrebenciuc lasa in viata speranta ca am putea afla in urmatorii ani cine sunt personajele vinovate pentru jaful facut pe bani publici la impartirea fondurilor pentru salarii, pensii si comisioane din institutiile publice.

Nu in ultimul rand, am putea avea sansa sa-l vedem pe Nicolae Vacaroiu retras la mosia din Stefanesti-Arges, chinuindu-se sa supravietuiasca din pensioara lui de fost senator, ceea ce, pentru un Hagi al finantelor, e echivalent cu un cartonas rosu, dar pentru publicul spectator suna ca fluierul de final al unui blat ordinar care dureaza de ani multi, lasandu-ne cu ochii in soare si fara bani in buzunar.

Cotidianul