NATO reloaded – Ratiunea de-a fi a unui Globo Cop

La 60 de ani, o frumoasa varsta de pensie, alianta militara transatlantica vrea operatie estetica. Sa-i spunem relansare a misiunii de aparare, „relaunch“ cum ii spun si principalii ei promotori, de peste ocean. De cine ne apara NATO? De terorismul global, spun unii. De rusi, cred altii. Pana la rezolvarea definitiva a dilemei, iata ca la Kehl si Strasbourg, in 3-4 aprilie 2009, NATO si-a aparat cu zeci de mii de politisti, cu masuri de control si precautie extreme, propria ratiune de a exista. Contestatarii marginalizati la kilometri de locul intalnirilor au scos fum pe nari vineri, la Baden-Baden si Kehl. Sambata insa, nori de fum real s-au ridicat asupra Strasbourg-ului si cladirilor sale incendiate.

Jobs, not war!

Un hotel Ibis cu 6 etaje, un sediu de vama si un birou de turism ard sambata sub cocktailurile Molotow aruncate de demonstrantii violenti. Cladirile incendiate nu erau locuite. Infruntarile dintre fortele de ordine si manifestanti fac insa si victime. In momentele extreme, de escaladare a violentei, demonstrantii anti-NATO arunca cu obiecte incendiare si pietre smulse din pavaj, distrug cu bate de baseball. Politistii riposteaza cu gaze lacrimogene, spray cu piper, gloante de cauciuc, bastoane si scuturi.

Se vorbeste de 3.000 de demonstranti la Strasbourg, dintre care 1.800 au reusit sa se infiltreze in centrul orasului si sa blocheze, vreme de cateva ore, o strada de acces inspre sediul intrunirii celor 28 de sefi de state. Blocajul initial a fost pasnic, cu tobe, fluieraturi si lozinci anti-razboi. „NO to Nato“, „NATO = legal terrorism“, „Jobs, not war!“, „Bildung statt Bomben“ (Educatie, in loc de bombe) statea scris pe pancartele protestatarilor. Unii dintre ei duceau steaguri alb-albastre, de pace. Altii agitau steaguri rosii, cu secera si ciocanul. Cativa isi umflau muschii sub tricouri cu Che Guevara.

In „ziua germana“ a summitului NATO, de la Baden-Baden, peste zece de mii de politisti germani au fost in nobila misiune de a asigura securitatea absoluta a evenimentului si a varfurilor politicii mondiale. Autoritatile locale n-au permis mitinguri de protest in oras. Au fost controlate pubelele de gunoi si automatele de parcare, cu caini si detectoare de bombe. Capacele gurilor de canal au fost sudate. Locuitorilor din zona zero li s-a indicat sa nu iasa din locuinte, nici macar pe balcon. O serie de hoteluri si restaurante au fost inchise, la serviciu s-a ajuns pe cai ocolitoare.

De dragul libertatii de exprimare, s-a permis totusi unui grup de 500 de persoane, la cativa kilometri de locul deciziilor epocale, sa se adune si sa isi strige in mod civilizat oful anti-militarist. Grosul protestatarilor a campat pe terenul unei ferme de langa granita germano-franceza, asteptand un moment mai prielnic, la Strasbourg. Un tanar din campus a spus ca se incearca derularea pasnica si concertata a actiunilor anti-militariste ale tuturor manifestantilor, insa exista riscul violentelor, caci „nu e padure fara uscaturi“.

Un summit de top

„O excelenta intalnire la nivel inalt“ a conchis un oficial NATO. Excelenta, ca si dejunurile si pranzurile de lucru. Excelenta, ca si dineurile alese din selectul Baden-Baden si cosmopolitul Strasbourg. Excelent a fost festivismul plimbarii peste „Passerelle des deux Rives“ a sefilor de state, sub ghirlandele de fum alb-albastru, lansate de avioanele militare franceze, in parada celesta. Excelent au iesit pozele de grup pentru eternitate. Nici nu iti poti imagina o astfel de desfasurare de forte si finante publice, in plina criza economica si financiara, decat soldandu-se cu ceva „excelent“.

Care ar fi, in afara de superlative, bilantul summit-ului NATO din Germania si Franta? S-a ales un nou secretar general, danezul Anders Fogh Rasmussen (56 de ani). El va prelua in luna august functia detinuta de Jaap de Hoop Scheffer. Numirea secretarului general al NATO trebuie sa fie consimtita in unanimitate de statele membre. Pana in ultima clipa, Turcia s-a pronuntat impotriva lui Rasmussen, care, in opinia presedintelui Abdullah Gül si a premierului Recep Tayyip Erdogan, n-ar fi reactionat suficient de energic in scandalul caricaturilor daneze defaimatoare pentru lumea Islamului.

Din culisele negocierilor

Presa germana scrie ca Berlusconi ar fi ratat poza de grup de pe pod, cu ceilalti sefi de state, incercand sa-l convinga la telefon pe Erdogan, aflat in Turcia, sa-l accepte pe Rasmussen. Acum, Berlusconi se bate cu pumnii in piept ca a salvat summitul de blamaj. Asa sa fie?

Presedintele Gül a cedat „in prelungiri“, discutiile durand mai mult cu doua ore decat era initial planificat. Pana la urma, se pare ca presedintele american Barack Obama ar fi avut interventia hotaratoare. „Die Welt“ scrie despre „un nou post de secretar general adjunct al NATO, urmand sa se ocupe de relatiile acesteia cu lumea musulmana“. Aceasta ar fi, dupa cotidianul german, „rasplata Turciei pentru acordul sau in numirea lui Rasmussen“. Alte puncte din bilantul „NATO la 60 de ani“: in termen de un an urmeaza sa se formuleze un concept strategic, care sa-l inlocuiasca pe cel in vigoare din 1999, depasit de provocarile actuale: 9/11, largirea NATO, Afganistan. Punctul de cotitura in ratiunea de perpetuare a Aliantei pare sa fie tocmai Afganistanul. Iar aici, presedintele american a venit cu surprize. Se vorbeste despre noua predispozitie spre „aranjament“ a Americii lui Obama, care intalneste astfel cursul vechii Europe, in general, si al cancelarului Merkel, in particular.

Washingtonul pare dispus sa vada in Rusia un partener strategic al Aliantei, cu care sa se coopereze mai intens in problema Afganistanului si a dezamorsarii intentiilor nucleare ale Iranului. In schimb, se promit noi deschideri in dialogul despre scuturile anti-racheta din Polonia si Cehia, aprovizionarea trupelor din Afganistan ar putea fi negociata direct cu Kremlinul, iar intrarea Georgiei si Ucrainei in NATO n-ar mai fi de maxima urgenta.

Rostul unui Globo Cop

Odata cu caderea blocului comunist al tarilor din estul Europei si dizolvarea Pactului de la Varsovia, NATO a intrat intr-o criza existentiala. „Nu pentru ca ar fi amenintat de irelevanta sau lipsa de ocupatie, ci mai degraba dimpotriva: NATO nu stie incotro sa se indrepte si se tinde sa se supraaprecieze“, spune Spiegel. Saptamanalul german considera ca Aliantei militare „ii lipseste dotarea necesara din punct de vedere financiar, tehnic, de personal si armament, ca sa nu mai vorbim de acceptanta in randul populatiei statelor membre, pentru a intra in rolul unui „pompier global“.

11 septembrie 2001 a oferit NATO o noua ratiune de a fi: lupta impotriva terorismului Al-Quaida si a terorismului, in general. Teroarea a lovit in inima Americii, contraofensiva a fost preluata de „muschetarii NATO“, dupa principiul „toti pentru unul, unul pentru toti“. Intrata in anul 2004 in Alianta, Romania si-a platit si ea birul de muschetar, inclusiv cu vieti omenesti.

Momentan, NATO e activa in diverse actiuni militare: la Hindukusch in Afganistan, in Kosovo, patruland Marea Mediterana in cautare de suspecti de terorism, la Capul Horn in sudul Africii, dupa piratii oceanelor. In Irak si in Afganistan, ea antreneaza forte de ordine locale, o operatie de succes relativ, caci opozantii si talibanii se pare ca platesc mai mult celor dispusi sa schimbe frontul.

Alianta are in jur de 5.200 de angajati civili si un buget anual de 2 miliarde de euro. 320 de comitete se ocupa de infrastructura gigantului birocratic, ca si de cei aproximativ 60.000 de militari in misiune de lupta. Ca „instrument de garantare a pacii“, actiunea NATO interfereaza cu cea a Organizatiei Natiunilor Unite, ONU fiind tot un astfel de garant.

Pentru focusarea activitatii in viitor, unii hardlineri ai NATO propun „apararea cu arma a tranzitului de resurse energetice inspre Vestul Europei“. Iar aici, ca si in Afganistan, ca si in problema Iranului nuclear sau a scuturilor anti-racheta, e greu, chiar daca te simti Globo Cop, adica politist global, sa ignori mormaitul Ursoaicei de la Rasarit.