Ne vom obișnui cu cușca și vom rămâne în ea, dacă nu știm să spunem "Nu" la timp opresiunii, șmecheriei Puterii – prelegere Emil Ionescu, decanul facultății de Litere-București

Muzica alternativă a anilor 1960-1980 a fost subiectul prelegerii lui Emil Ionescu, decanul de la Litere-București. Dar așa cum chiar el spunea “nu mă pricep nici la muzică, nici la științe culturale”. Atunci, despre ce a fost vorba? Despre diferențiere și contestație. Cele două arme ale revoltei în lumea comunistă. Dar, culmea, discursul lui Emil Ionescu are o actualitate astăzi, într-o lume a “bulelor” obsedate de Putere, opace, antidemocrate.

Emil Ionescu este, în primul rând profesorul de lingvistică de la Litere București care știe puterea cuvântului “Nu”. Negația cuvânt a-nsemnat în timp pentru profesor o formă de civism. Devenit decan al facultății nu o dată a spus “Nu’ formelor de tot felul de supușenie academică sau civică. Ce vrea Emil Ionescu? Valoarea și afirmarea ei. Ultima “faptă de arme” a felului său de a spune Nu a fost inițierea acum câteva săptămâni a susținerii magistraților în fața avalanșei de modificări legislative. Emil Ionescu a realizat că dacă este posibil pentru magistrați, este posibil și pentru mediul universitar.

Acum câteva zile, în amfiteatrul Bălcescu de la Litere Emil Ionescu a lansat o provocare. A descusut muzica anilor 1960-1980 în privința diferențierii și contestației. A dat practic o lecție despre cum poți să spui Nu oricărui sistem de forță, oricărui sistem opresiv, care nu ține cont de lege, valoare, voința individuală.

Vezi VIDEO, dar Emil Ionescu a spus cam așa:

Este o prelegere foarte plăcută din multe puncte de vedere. Este despre muzică, muzica alternativă a anilor 1960-1980. N-are cum să iasă prost o asemenea prelegere pentru că orice aș spune eu, se va auzi muzică de calitate. Eu nu sunt nici un specialist al studiilor culturale. Eu nu am metodă, nu știu să fac analize de context. Atunci mă întrebați ce cauți tu aici? Fac un gest de recuperare a unui patrimoniu cultural. Apoi, această cultură alternativă a produs niște mesaje civice. Niște mesaje importante. De diferențiere și de contestație. Mesaje care au produs o coeziune socială, în jurul unor principii. Eu cred că cei care au murit aici, în fața geamurilor facultății de Litere în timpul Revoluției din 1989, cei care au fost bătuți crunt la Miliție și la Jilava, sunt convins că ei și-au luat valorile civice pe care le-au vehiculat din aceste cântece. Aici văd importanța social-politică a acestei muzici. A vorbi despre această muzică înseamnă a vorbi despre o anumită morală, despre curaj. Care erau modele anilor? Muzica ușoară.

Iată două asemenea ilustrații muzicale. Margareta Păslaru, sexybomba, modelul de feminitate pe care îl putea produce societatea noastră multilateral dezvoltată. Ea era în spiritul ideologiei politice a anilor 1960.

Iată și o altă exemplificare. O compoziție a fraților Grigoriu.

Emil Ionescu glumește. Se sugerează idei de amor în timpul procesului de muncă. Prima observație. Al doilea lucru este legat de macarale. Una este folosită pentru a duce o scrisoare. Un agregat complicat, care consumă multă energie din banii poporului, este folosit în interes personal. Să știți că eu nu știu cum a putut să treacă textul ăsta. Glumește.

Dincolo de ironie, muzica aceasta este lipsită de inventivitate lingvistică și de creativitate muzicală. O muzică distrăgând atenția de la valori mai înalte, acoperind realitățile unui communism opresiv. Da, cenzura funcționa. Cenzura crea astfel de cântece.

În contra acestui curent, s-a creat diferențierea. Vedeți aici Liviu Zaharia. Să vedeți altceva:

Recunosc, Emil Ionescu m-a surprins cu simplul „Canar” de la Phoenix:

Canarul – incapabil să trăiască liber. Dependent de cușcă. Chiar el vrea să iasă din cușcă. Să se revolte. Dar nu poate. Rănit, „el a căzut”.

Emil Ionescu: Nu cumva ne vom obișnui cu cușca și vom rămâne în ea, dacă nu știm să spunem „Nu” la timp oricărei forme de opresiune?

Finalul prelegerii? Îl puteți vedea aici în video.

Un întreg amfiteatru aplaudând în picioare la Pasărea ROCK a Phoenix-ilor: