Newspeak, noi cuvinte-vampir și anul 2050
In a time of universal deceit,
telling the truth is a revolutionary act.
(atribuit lui George Orwell)
Una dintre lecțiile cele mai importante pe care ni le oferă George Orwell în capodopera sa „1984” se poate rezuma astfel: „Cine controlează limbajul controlează lumea”. De aceea, limbajul este una din primele victime ale socialismului. Exemplificarea acestei acțiuni deliberate, menite să manipuleze și să ascundă adevărul, în scopul amorțirii și anihilării ulterioare a gândirii critice, este reprezentată de Newspeak, limba oficială a Partidului Socialist Englez (Ingsoc) și a SOCENG (Socialismul englez). Noile cuvinte, conform legilor adoptate de Ministerul Adevărului, „au fost special concepute în scopuri politice; mai concret spus,… pe lângă faptul că au, fiecare în parte, o implicație politică, urmăresc şi impunerea atitudinii mentale dezirabile la persoana care le folosește.” Exemplele clasice, care ne dau fiori de gheață și astăzi, după 72 de ani de la publicarea romanului, se regăsesc scrise cu litere mari pe fațada albă a Ministerului Adevărului:
RĂZBOIUL ESTE PACE
LIBERTATEA ESTE SCLAVIE
IGNORANȚA ESTE PUTERE
Ceea ce m-a pus pe gânduri de curând a fost recitirea Anexelor cărții lui Orwell, din care deja am citat mai sus, și unde am găsit cifra fatidică 2050: anul în care Newspeak (Nouvorba) va triumfa definitiv, înlocuind Oldspeak (Vechivorba), când corupția limbajului va fi desăvârșită, iar gândirea independentă va deveni imposibilă, o amintire interzisă:
Te-ai gândit vreodată, Winston, că până în 2050, cel mai târziu, n-o să mai trăiască nici măcar un singur om care să poată înțelege o discuție cum purtăm noi acum?…
Se prevede că Nouvorba va înlocui în totalitate Vechivorba (sau Engleza Standard, cum se mai numeşte) până prin jurul anului 2050.
Cel mai târziu până în 2050, probabil chiar mai repede de-atât, tot ce înseamnă Vechivorbă va dispărea. Chaucer, Shakespeare, Milton, Byron n-or să mai existe decât în Nouvorba, în versiunile corespunzătoare; nu numai că vor fi schimbați în altceva, ci vor fi schimbați exact în opusul a ceea ce mai sunt încă astăzi.
Ce m-a surprins a fost coincidența (întâmplătoare, voită?) cu alte evenimente care vor avea loc „cel mai târziu până în 2050, probabil chiar mai repede de-atât”. Doar câteva exemple aici:
– 100% electricitate obținută din surse regenerabile, până în 2035; 100% vehicule cu emisii zero, până în 2030; 100% clădiri modernizate energetic, până în 2030; reducerea emisiilor antropogene de gaze de seră cu 40-60% față de nivelurile anului 2010, până în 2030; net-zero emisii globale de gaze cu efect de seră, până în2050; (din programul Green New Deal, 2019) ;
– Neutralitatea climatică până în2050 este principalul obiectiv al proiectului European Green Deal, 2019;
– Creșterea nivelului oceanelor ar putea afecta de trei ori mai mulți oameni până în 2050 decât s-a crezut anterior, ștergând de pe hartă mai multe dintre marile orașe de coastă ale lumii (The New York Times, 29 octombrie 2019);
– Raportul constată că migrația climatică internă va crește probabil până în 2050 și apoi se va accelera dacă nu există reduceri semnificative ale emisiilor de gaze cu efect de seră și acțiuni de dezvoltare solide; (World Bank, 2018)
– Majoritatea acestor actori urmăresc o economie cu zero carbon până în 2050, ca parte a campaniei ONU Race to Zero, cea mai mare alianță a guvernelor locale, a întreprinderilor, a investitorilor și a altor persoane care vizează zero emisii în anii 2040. Aceasta cuprinde acum 22 de regiuni, 452 de orașe, 1.101 de întreprinderi, 549 de universități și 45 dintre cei mai mari investitori (United Nations Climate Change, 21 septembrie 2020);
– Zero-net până în 2050 este obiectivul [Acordului de la Paris] (UN News – Climate Change, 2 decembrie 2020);
– În 2050, diverse modele sugerează că impacturile climatice și politicile stringente de ameliorare a lor ar putea crește riscul de înfometare a circa 170 milioane de oameni.[1]
Poate că este vorba doar despre o coincidență nevinovată între fatidicul an 2050 din distopia orwelliană și visatul an 2050 din cvasi-utopia ecologistă. Dar să mai considerăm un ultim exemplu:
„Trebuie să realizăm emisii nete zero până în 2050 și reduceri de 45% înainte de 2030…Nu avem nicio scuză pentru eșecul îndeplinirii acestor obiective… A trecut timpul pentru pași mici. Ceea ce este nevoie acum este schimbarea transformațională.” (Secretarul General al ONU, António Guterres, într-o teleconferință cu studenți chinezi pe 23 iulie 2020).
Mă întreb dacă nu cumva audiența chineză a Secretarului General ONU a tradus „schimbarea transformațională” prin „schimbarea revoluționară”, pentru că această translație semantică reprezintă un prim exemplu al conceptului expus în titlul articolului:
Noi cuvinte-vampir
Pentru că este pentru prima dată când această sintagmă apare în limba română, fie-mi îngăduit s-o definesc mai întâi.
În accepția mea, un cuvânt-vampir nu doar suge pur și simplu sensul unui cuvânt de care este atașat, ci de multe ori inversează acel sens. Adesea, cuvintele-vampir sunt intenționat ambigui sau direct înșelătoare. Un citat clasic din care m-am inspirat:
Pristanda: … Pardon, să iertaţi, coane Fănică, că întreb: bampir… ce-i aia, bampir?
Tipătescu: Unul… unul care suge sângele poporului… Eu sug sângele poporului!…
Revenind la Orwell și SOCENG, remarcăm cum vechilor cuvinte – libertate, egalitate, obiectivitate, raționalism ș.a. – li se extrag sensurile originale și se înlocuiesc cu surogate liberale/progresiste/ecologice de ultima oră, cu semnificații complet opuse primelor. Războiul devine pace, libertatea devine sclavie, prostia devine inteligență ș.a.m.d.
Mai în zilele noastre, o epifanie a existenței cuvintelor-vampir o reprezintă apariția lui fracking. Am explicat de mai multe ori ce s-a întâmplat:
Din 1947, de când a fost inventată noua tehnologie în Oklahoma, industria a folosit numai termeni precum frac, frac jobs, frac fluid, fracing, fraccing,hydrafrac treatment ori hydraulic fracturing – întotdeauna fără k. În 1978 frack apare ca o înjurătură în serialul TV Battlestar Galactica, fiind o modalitate de a permite scenariștilor să evite cenzura FCC (Federal Communications Commission). Când serialul a fost reactivat în 2003, noua generație de scenariști au îmbrățișat cu entuziasm cuvântul inventat anterior, dar l-au transcris sub forma frak. Ei au vrut să aibă tot un cuvânt cu patru litere precum f…ck și au creat expresii de genul Frak you, I don‘t give a frak ori Don’t frak with me. În 2009, frak a început să fie folosit și în alte seriale populare, ca The Office sau The Big Bang Theory. În 2010,după lansarea fake-documentarului Gasland, oponenții fracturării hidraulice au produs imediat cuvântul-vampir fracking, care a supt semnificația originală a celei mai importante revoluții tehnologice de la începutul secolului actual, substituind-o cu un termen cu conotații pornografice pentru a o arunca în derizoriu și bășcălie ieftină. Intenția evidentă și deliberată de erodare a limbajului original în scopul manipulării și propagandei ieftine s-a dovedit a fi un bumerang: fracking a devenit în 2021 un termen integrat în marile dicționare ale limbii engleze și a altor limbi.
Orwell a mai avertizat cu mulți ani în urmă că retorica politică este „concepută pentru a face minciunile să pară adevărate și crimele respectabile și pentru a da o aparență de soliditate vântului pur”. Este vorba de adevărate capcane semantice pe care voi încerca să le exemplific în continuare, consemnând activitățile nocive ale noilor cuvinte-vampir, parte integrantă a Newspeak-ului climatico-ecologic.
Încălzire globală vs. schimbări climatice
Cele două sintagme pot fi distinse clar din punct de vedere științific: prima se referă la o tendință de lungă durată a unui parametru atmosferic (variațiile temperaturilor globale) care poate fi măsurat, pe când a doua indică schimbări mai generale a numeroși parametri din geosferă, biosferă, hidrosferă, criosferă (pe lângă atmosferă), parametri care sunt dificil de agregat. Cu toate acestea, distincția existentă între cele două expresii își pierde semnificația prin vampirizarea ei în dezbaterile în care limbajul ecologist triumfă în fața științei. Deși schimbările climatice sunt o realitate terestră de cel puțin 3 miliarde ani, ele creează o umbrelă suficient de mare sub care încălzirea globală este pomenită mai ales în timpul verii (valuri de căldură, secetă, incendii), pe când evenimentele meteo hibernale nu sunt etichetate ca aparținând răcirii globale, ci folosindu-se varii surogate semantice (vortex polar, ciclon bombă, expresul transsiberian).
Modele climatice vs. realitatea climatică
Ridicate la rangul de factori decizionali ai politicilor de mediu, modelele climatice sunt acum privite ca adevărații predictori ai schimbărilor pe care clima le-ar putea suferi. Este o hegemonie și o tiranie totodată care conduce la inflamarea disproporționată a puterii discursului social și politic bazat pe modelările posibilelor schimbări viitoare ale climei.
Într-un comentariu publicat la un articol anterior am atras atenția asupra caracterului vampiric pe care îl prezintă sintagma modele climatice, al căror modus vivendi este simularea pe calculator al unor evenimente din viitor:
Simularea este ca masturbarea. Dacă o practici suficient de mult timp, începi să crezi că este adevăratul lucru. Stimați oameni de știință climatologi, nu încetați niciodată să vă verificați modelele și să vă asigurați că se potrivesc cu lumea reală. Este ceva de care trebuie să ținem cont de fiecare dată când lucrăm cu modele produse de computer, care seamănă de prea multe ori cu acele păpuși gonflabile folosite pentru…
Din păcate, oamenii de știință din domeniul climei se masturbează de mult timp…
Justificarea acestei declarații am găsit-o în 2018 într-un document oficial al IPCC – forul conducător investit de ONU cu elaborarea politicilor climatice pe care trebuie să le îmbrățișeze și să le aplice popoarele lumii:
Sistemul climatic este un sistem haotic cuplat neliniar și, prin urmare, predicția pe termen lung a viitoarelor stări climatice nu este posibilă.[2]
În ciuda declarației oficiale de mai sus, conform căreia modelelor climatice le este imposibil să prezică viitoarele stări ale climei, miliarde de dolari s-au cheltuit pe simulări care, aproape toate, s-au dovedit a exagera mult ceea ce s-a întâmplat de fapt în trecutul geologic al planetei. Aceste fonduri ar fi putut fi cheltuite mai inteligent și mai productiv pentru schimbările climatice în sine decât pentru modele computerizate care pur și simplu sunt incapabile să prezică viitorul climat global din cauza factorilor intrinseci menționați în declarația IPCC de mai sus. Și cu toate acestea, cererile celor interesați să obțină noi granturi și noi fonduri guvernamentale pentru continuarea simulărilor climatice nu contenesc.
Sceptic vs. denier (negaționist)
Scepticul este cineva care are dubii sau respinge concluziile unei anumite teorii. De la Copernic, care s-a îndoit de valabilitatea modelului geocentric al universului, scepticismul se află în centrul cercetării științifice și a jucat un rol esențial în determinarea adevărului științific factual. A fi sceptic ca om de știință este o datorie, în special când este vorba de afirmații noi conținând prevestiri ale unor catastrofe care nu au avut loc încă.
Termenul denier (negaționist) este un apelativ stupid conceput pentru a asocia cultural oamenii de știință sceptici cu cei care neagă realitatea Holocaustului. A asocia un sceptic climatic cu cineva care neagă Holocaustul doar ca să i se lipească pe frunte eticheta oribilă, descalificantă, de climate denier este un act josnic, incalificabil, sub cel mai jos standard de onestitate științifică. Repulsia cvasi-generală cu care au fost confruntați ecologiștii feroci când au utilizat termenul denier s-a soldat cu o înlocuire (cred că temporară) cu denialist (?) (The New York Times). Alte mass media nici nu s-au mai sinchisit să repare oroarea semantică a înlocuirii scepticismului cu denialismul: The New York Times și Los Angeles Times, de exemplu, nu mai publică nicio o opinie care deviază de la „axioma climatică” a celor 97% experți care sunt de acord că activitățile umane sunt singurele responsabile de actualele schimbări climatice. Iar un jurnalist de la The Guardian a mers și mai departe: iritat teribil că ultima carte a lui Michael Shellenberger – Apocalypse Never: Why Environmental Alarmism Hurts Us All – era pe primul loc al vânzărilor pe Amazon, conținând o critică acidă a ecologismului din partea unui fost faimos ecologist, a inventat 4 (patru) categorii de climate deniers!!
Personal, nu am negat niciodată influențele antropogene asupra climei. Dar, pentru că nu am sărit cu arme și bagaje în barca alarmiștilor apocaliptici, afirmând în schimb, printre multe altele, că schimbările climatice sunt o problemă globală (moderată) într-un ocean de alte probleme, mai mari și mai mici. Dar nu sunt problema cu P, am primit o altă etichetă oribilădin partea unui coleg fizician, supraviețuitor al Holocaustului: scientific denier. Dacă și un om de știință evreu confundă intenționat un Holocaust denier cu un sceptic științific, situația e groasă de tot. Newspeak-ul calcă triumfător peste toate și peste toți.
Balanță naturală, stare naturală
Sintagmele sugerează că mediul înconjurător este echivalentul Grădinii Raiului dacă oamenii l-ar lăsa neatins. Într-un articol din 2016, am scris:
Clima este văzută ca un simbol al mediului natural sau sălbatic, o manifestare a Naturii-mamă care, la început, era pură și neprihănită și ar fi trebuit să rămână așa, neatinsă de oameni. Folosind metafora biblică, ar fi vorba de grădina raiului, Edenul sau paradisul, din care oamenii au fost alungați pentru păcatul originar săvârșit. Iar schimbările climatice sunt sinonime cu „natura pierdută”, o idee cu adânci rezonanțe în multe culturi.[3]
Dar natura nu este imuabilă ca formă, structură ori proporții, ci se schimbă constant, la diverse scări ale timpului și spațiului. Când însă politicile de mediu sunt bazate pe ideea că există o balanță a naturii, se creează o capcană semantică de tip vampir, în care realitatea naturii permanent schimbătoare este golită de sensul ei primordial și înlocuită cu o realitate fake:
Clima devine, astfel, ceva care este fragil și are nevoie să fie protejată sau „salvată”, scopuri care au alimentat, printre altele, romantismul și ecologismul ultimelor două secole. În acest context, o schimbare a climei, produsă de mâna oamenilor, este văzută ca un sacrilegiu, un atentat la puritatea primordială a Naturii, o amenințare pentru ultimele rămășițe ale sălbăticiei paradisiace. Clima primordială, neprihănită, este acum asimilată cu Natura-mamă (Alma Mater), cea care ne hrănește și ne îngrijește ca pe proprii ei copii.3
Sustenabilitate
Probabil că acesta este cel mai semnificativ cuvânt-vampir ieșit din echivalentul ONU al Ministerului Adevărului.[4] Inițial, termenul a rezultat din modele biologice de tip stock-flow în care era posibil să definești o producție sustenabilă (cu dezvoltare durabilă sau de durată) dacă cunoști parametrii de reproducere și ratele de recoltare. De exemplu, poate exista o producție sustenabilă de cherestea sau piscicolă, ba chiar o producție maximă sustenabilă a celor două produse biologice.[5]
Scoțând sustenabilitatea din registrul biologic i se extrage prin vampirizare sensul primar al cuvântului. Ce poate însemna un nivel sustenabil al carbonului (aka CO2) în atmosferă?! Există un compromis între nivelurile concentrațiilor de CO2 și temperaturile globale, dar nu putem spune care este compromisul optim sau nivelul sustenabil (!) de CO2 din atmosferă.
INTERVIURILE HotNews.ro