Nou buletin de identitate si o lege pentru capsunarii si frustratii de dincolo

In curand, Legea privind sprijinul acordat romanilor de pretutindeni (RP) urmeaza a fi votata in Parlamentul Romaniei. Despre proiectul de lege supus dezbaterii publice, n-au aflat insa decat putini dintre cei vizati. Dar cine sunt, de fapt, acestia? Caci „de pretutindeni” sunt romanii din tara, cei din vecinatatea ei si originarii din Romania, rezidenti in strainatate.

Cui i se pregateste un nou „buletin de identitate”, cu care sa acceseze servicii si fonduri din Romania? Si cu ce pret?

Intr-o circulara trimisa online, in 29 iunie, de agentia de presa Romanian Global News, se spune ca „Ministrul afacerilor externe, Mihai-Razvan Ungureanu, afirma ca nu se primesc observatii din partea cetatenilor, referitoare la viitoarea Lege a romanilor de pretutindeni, potrivit Rompres.

Mihai-Razvan Ungureanu a declarat la Iasi, in cadrul unei conferinte de presa, ca acest proiect de lege nu este accesat, desi este expus dezbaterii publice pe situl oficial al MAE, www.mae.ro.

„Au mai ramas trei saptamani pentru astfel de dezbateri, dar prea putine persoane au accesat acest proiect de lege”, afirma Mihai-Razvan Ungureanu“ in stirea difuzata electronic de rgnpress.ro sub titlul „Trei saptamani au mai ramas pentru a depune sugestii in privinta Legii romanilor de pretutindeni“.

Pe situl oficial MAE nu se indica un termen limita de reactie din partea opiniei publice, aceasta din urma fiind, cel putin in Germania, cam pe dinafara, referitor la tema. E adevarat, aici Mondialele si open-air-urile au avut prioritate absoluta, insa nici nu s-au facut eforturi mari sa se explice „ce si cum“ romanilor din strainatate mai… fara internet.

Pentru cei care totusi il au, linkul direct este http://www.mae.ro/poze_editare/LegeRP_2006.05.12.pdf si comentariile se pot trimite probabil la pliculetul minuscul din subsolul homepage-ului numit.

Un alt link interesant este cel al proiectelor finantate de Departamentul pentru Relatia cu Romanii de pretutindeni in anul 2005, http://www.mae.ro/poze_editare/DRRP_Proiecte2005.pdf cu date precise, direct de la sursa, despre folosirea celor peste 3.000.000 de euro „in spiritul afirmarii si dezvoltarii identitatii culturale si lingvistice romanesti“ peste hotare.

Din cate se poate observa, o mare parte din fonduri a fost dedicata proiectelor Bisericii Ortodoxe Romane. Sume importante au fost alocate si unor publicatii editate in tara, care au fost trimise diverselor asociatii din strainatate.

Relativ la finantarile BOR si de reviste, Gabriel Penciu -presedintele unei asociatii romanesti din „inima“ Europei, Association Culturelle et Amicale Roumaine ACAR de la Strasbourg, care are peste 15 activitati culturale in parteneriat cu oficialitatile franceze ale orasului si care a beneficiat, in 2005, de 600 de euro de la DRRP- remarca: „Ce tara civilizata mai construieste

biserici in ziua de azi? Se uita ca, crezul intr-o anumita religie sau culoare politica, sunt singurele lucruri care ii divizeaza pe oameni in ziua de azi. De aceea, Uniunea Europeana nu vrea sa implice biserica de nici un fel, in luarea de decizii pentru ca ar duce la divizarea oamenilor, care si asa sunt destul de divizati din cauza nationalistilor.

In legatura cu ziarele si revistele romanesti: in 2005 a fost o adevarata invazie de ziare si reviste culturale de toate felurile si din toate regiunile tarii, care mai de care mai culturale.

Ele sunt interesante, dar multe dintre ele foarte specializate si problema este, cine are timp sa citeasca atatea reviste si ziare saptamanal? Aceste publicatii costa o multime de bani si sunt sigur, ca foarte multi ca noi le puneau imediat la gunoi. Am incercat sa le propun la romanii de pe aici, dar nu a raspuns nimeni la invitatie.

Aceste publicatii costa foarte scump, unele fiind cu prezentare luxoasa. Eu am sugerat doamnei Olaru de la DRRP, ca inainte de a trimite in mod obligatoriu cantitatea masiva de ziare si reviste, sa trimita la fiecare asociatie o lista cu ceea ce propun ei si fiecare asociatie sa aleaga ce-l intereseaza.

Ce rost are sa cheltuie DRRP o multime de bani cu cumparatul si trimisul publicatiilor, ca acestea sa ajunga la gunoi? Eu i-am spus ca aceasta invazie de publicatii romanesti o consider ca pe un spam si ca, daca se merge pe aceeasi linie, sa ma stearga de pe fisierul lor de expediere.“

Dar, de la proiecte finantate si finalizate in 2005, sa revin la lege -care inca e in dezbatere- incepand cu trei remarci proprii si continuand cu opinii de la cativa intervievati in 2 iulie la Nuernberg.

1) „Romani de pretutindeni“ sunt, fara dubiu, si romanii care traiesc in Romania, deci drepturile cui se reglementeaza, de fapt, prin aceasta lege, care anunta intentia unui sprijin al romanilor rezidenti in afara granitelor de stat ale Romaniei? Cum se intrevede practic acordarea acestei identitati (cu nume impropriu, in opinia mea), daca

nu printr-un „act de identitate“, care pune in dificultate pe romanii care au renuntat la cetatenia romana si au alte cetatenii, prin aceasta fiind subiect al legislatiei si Constitutiei din respectivele tari, inclusiv al optiunii prioritare pentru spatiul cultural de resedinta? Nu se deschide o poarta spre abuz, dat fiind faptul ca noul „buletin de identitate

romanesc“ se face doar printr-o declaratie de provenienta, afinitate culturala liber asumata si o proba de cunostinte de limba „corespunzatoare“?

2) Legea urmeaza a se aplica „in conformitate cu prevederile Conventiei-cadru privind protectia minoritatilor nationale, ale Raportului privind tratamentul preferential acordat minoritatilor nationale, de catre statul inrudit, adoptat la 19 octombrie 2001“. Statul inrudit fiind Romania, pentru romanii din vecinatatea granitelor de stat ale Romaniei, poate ca textul are sens.

Pentru romanii din Germania, din Europa in general (cei de peste oceane stiu si pot sa spuna mai bine cum e in statele lor de resedinta) sansa ca o grupare etnica de imigratie sa fie recunoscuta ca minoritate nationala este aproape nula.

Mai ales in conditiile in care Europa dovedeste o din ce in ce mai pronuntata miscare a fortei de munca, insotita de diversitate etnica, multiculturalism si foarte scazuta tendinta de oficializare a enclavelor etnice de tip „comunitar“. Comunitatea este o denumire aplicata generic, insa nu reflecta, cel putin in Germania, un statut acordat, decat foarte putinor etnii.

Eforturile „de coagulare“ a imigratiei romanesti in Germania sunt momentan esuate, cu toate variile incercari de a crea un mediu asociativ cu larga rezonanta, monitorizat de un organism tip „umbrela“, sau Liga. Problema inca nerezolvata este o adeziune de masa larga si reala, care sa dea reprezentativitate acestei Ligi in dialogul cu autoritatile federale.

Dar, in Germania mai e cale lunga pana acolo. Vor fi romanii din Germania fara buletin de RP-ari, caci nu-s comunitate? Putem spune adio fonduri, adio ziare, adio scoli in limba romana, daca nu ne coagulam rapid sub sceptrul vreunui baietel dibaci?

3) Articolul 9 din proiectul de lege pentru sprijinul RP stipuleaza „Se instituie Ziua Romanilor de pretutindeni, care se va sarbatori in fiecare an la data de 10 mai.“ E adevarat, e caldut, e primavara, dar mai e si Ziua Regelui, o data radiata de comunisti in istoria Romaniei.

Oare si Maiestatea sa va primi buletin de Roman de Pretutindeni si se va bucura, alaturi de „capsunari“ si „frustrati“ de noua semnificatie a zilei?

Christian Ratscher, sas, impresar din Romania, locuieste la Muenchen:

Dani Rockhoff: Aveti cunostinta ca, peste trei saptamani, va fi votata in Parlamentul Romaniei Legea pentru sprijinul Romanilor de pretutindeni?

C.R.: Nu. Nu stiu nimic de asta.

D.R: Proiectul de lege a fost afisat pe situl in internet al MAE. Stiati acest lucru?

C.R.: Nu, dar nu cred ca citeste cineva pagina asta.

D.R: Vi se pare interesanta o asemenea lege`?

C.R.: Da, insa nu cred ca pe cei din Romania ii intereseaza sa o si dea.

Valeria Biederer, pensionara, din Nurnberg:

D.R: Din cate stiu, aveti o intensa activitate si promovati atat asociatiile, cat si Mitropolia BOR din Nurnberg. Este adevarat?

V.B.: Da, este adevarat. De 25 de ani sunt in Parohia Sf. Dumitru si de 6 ani in Mitropolia BOR de la Nurnberg. Ajut toate asociatiile care organizeaza ceva in folosul romanilor, ca sa ducem traditia noastra romaneasca mai departe.

D.R: Conoasteti proiectul de lege pentru sprijinul Romanilor de Pretutindeni?

V.B.: Nu, nu sunt in cunostinta de cauza, inca n-am aflat des aceasta lege. Inca nu stiu nimic.

Eu nu urmaresc televiziunea romana, nu am posibilitatea unei antene, pozitia blocului in care locuiesc nu permite sa prind posturi romanesti.

D.R: Dar internetul?

V.B.: Nu am internet, nici in ziar nu am citit pana acum. Poate o sa aflam de la Radio Z in limba romana, din N?rnberg. Eu ascult in fiecare luni, sunt sigura ca Alexandru Schaefer-Garleanu, redactorul-sef de la aceasta emisiune, ne va povesti despre aceasta lege ce se va da in curand si atunci o sa va pot spune mai multe.

Maria Clapan, presedinta asociatiei Romania-Club dinTorino:

M.C.: Am venit la Festivalul „Prichindelul“, si din partea asociatiei, si personal, cu fetele mele care canta. Bravo organizatoarei, Doina Fruehwald, ca a reusit sa faca acest lucru. As dori si eu sa organizez in Italia ceva pentru copii.

D.R.: Ati dori mai mult sprijin din partea Departamentului?

M.C.: Normal ca am dori. Stiu despre legea in vigoare acum.

D.R: Legea nu este inca in vigoare, proiectul a fost publicat pe situl MAE pentru discutii.

M.C.: Domnul Branzaru a venit la Torino in urma cu trei saptamani – o luna, si a stat de vorba cu toate asociatiile romanesti. Discutia a fost foarte deschisa, a fost foarte dragut, ne-a incurajat pe toti, ne-a promis mult.

D.R: A fost prezentat textul proiectului de lege, a fost citit cuvant cu cuvant?

M.C.: Nu, in timpul sedintei nu. Ne-a expediat prin mail tuturor celor care am fost la sedinta hotararea de lege.

D.R: Hotararea sau proiectul de lege?

M.C.: Hotararea. Eu asa stiu, am primit-o de cateva zile. Tot ce putem face si ce poate fi finantat de catre Departament. Cum sunt actiunile, asta scrie acolo.

D.R: Considerati ca romanii din Italia sunt apreciati, la nivel de autoritati italiene, ca si comunitate?

M.C.: Eu cred ca da.

D.R: Credeti, sau este un demers sau un act oficial in acest sens?

M.C.: Un demers oficial, mai putin, desi am incercat. Un act oficial…eu asta nu pot sa stiu. Eu oricum, cand a fost domnul Branzaru am prezentat emisiunea radio pe care o fac pe baza de voluntariat (eu nu mai am duminica) si radioul este dispus sa ne dea spatiu zilnic sa avem o emisiune in limba romana, doar ca depinde de partea cealalta, financiara.

D.R: Cum vi se pare intentia de a se acorda un statut sau un „buletin“ de roman de pretutindeni?

M.C.: Da, ideea este…buna, dar sa speram ca…eu stiu? Eu va spun sincer ce am simtit eu, cand am vazut ca a fost domnul Branzaru. Te simti putin mai in siguranta, un fel de protectie trebuie si din partea statului roman.

D.R: Credeti ca vor exista unii care vor profita abuziv de acest statut, in dobandire de drepturi si finantari din Romania?

M.C.: Da, cred ca da. Nu stiu, chiar fraza „romanul de pretutindeni“…? Suntem toti romani, pana la urma. Eu nu cred ca unul, daca cunoaste mai putin limba romana, sau altul vorbeste la perfectie, unul are niste studii si altul mai putin. Suntem tot romani, traim intr-o tara departe de casa, unde nu mai conteaza studiile noastre.

Chiar daca ai terminat o facultate in tara, muncim toti la curatenie, suntem egali. Toti suntem „de pretutindeni“.

D.R: Dar poate ca exista straini care vor incerca sa profite de acest statut, pentru a dobandi finantari. V-ati gandit la acest aspect?

M.C.: Nu, nu m-am gandit la aspectul asta. Dar, nu cred.

D.R: Fara interventii, opinii si comentarii la proiectul de lege, romanii din strainatate vor fi pusi in fata unei legi gata votate. Este in ordine asa?

M.C.: Nu este in ordine, dar asta este. Avem fiecare problemele noastre, e greu de trait dincolo, e dura viata.

Ionela Van Rees Zota, directoarea brosurii de autobuz „Asii valceni“, Ramnicu-Valcea

D.R.: Publicatia ta se difuzeaza si peste hotare?

I.V.R.Z.: Da, in Germania, si, daca am avut un drum in Italia, desigur ca n-am ezitat, am dus reviste si acolo.

D.R: Ca om de presa, ai auzit ca, peste trei saptamani, urmeaza a fi votata in Parlament Legea pentru sprijinul romanilor de pretutindeni?

I.V.R.Z: Da, am auzit de acest proiect, sper sa fie si votat, nu numai in stadiul de vorba, de proiect. Si ar fi bun, in principiu, ceea ce am auzit. Acum, sa vedem si realitatea.

D.R: Pe homepage-ul MAE-ului exista posibilitatea ca romanii de pretutindeni sa-si exprime parerea, daca la proiectul de lege ar mai trebui modificat ceva. Ai cunostinta de aceasta?

I.V.R.Z: Nu, chiar nu stiam. Pe homepage-ul Yahoo-ului?

D.R: Nu, al MAE-ului.

I.V.R.Z: A, ministerul Apararii.

D.R: Nu, al Afacerilor Externe.

I.V.R.Z: A… nu, eu am auzit din alte surse, putin mai indirecte, de la colegii de presa care sunt si ei, la randul lor, interesati.

D.R: In proiectul de lege exista propunerea ca, pe baza unei declaratii personale si a unor cunostinte de limba corespunzatoare, sa se acorde statutul de „roman de pretutindeni“. Crezi ca va fi nevoie de un buletin de identitate, in acest sens?

I.V.R.Z: Nu cred ca va fi nevoie de un acest buletin, dar e interesant, nu?

D.R: Crezi ca se creeaza oportunitatea unei folosiri nejudicioase, ca vor fi unii care sa profite?

I.V.R.Z: Da, vor fi. Din punctul meu de vedere ca om de presa, care eu n-am nici un interes sa mint, e un lucru foarte bun.

D.R: Ca avem o lege

I.V.R.Z: Exact, ca avem o lege.

Dar din punctul de vedere al celorlalti, intrusii, care vor intra in presa, cred ca nu este un lucru foarte bun, pentru ca atunci cred ca cei care vor avea bani vor merge, se vor plimba, se vor da oameni de presa, iar noi, cei de rand care nu ne vom putea permite sa ne ducem…eu stiu…nu in tarile noastre europene, poate in America, in tari mult mai indepartate, isi vor face o declaratie ca fiind un om de presa si vor…

D.R: Legea nu se refera la oamenii de presa, ci la romanii de pretutindeni.

I.V.R.Z: Am inteles, dar ei dandu-si o declaratie pe propria raspundere, atunci…nu stiu…e cu du-te-vino. Poate fi, dintr-un punct de vedere bun, din altul, mai putin bun. Nu am citit textul, dar, din cate am auzit, eu as fi multumita ca acest proiect sa fie reglementat, sa fie aprobat si pus in practica.

Vasile Bedreaga, profesor de arta (atelier si scoala de arte la Ulm)

D.R.: Ati auzit despre legea pentru romanii de pretutindeni, care urmeaza sa fie supusa la vot in Parlamentul Romaniei?

V.B.: Da, am auzit. Sunt informat, am auzit si la televiziunea romana, am citit legea, atata cat stiu. Sunt informat, sunt de acord si o sustin.

D.R.: Vi se pare ca exista puncte care ar putea fi eventual ajustate sau modificate, prin contributia romanilor din strainatate?

V.B.: Loc spre bine intotdeauna exista. Nu ma pricep la politica, eu fac arta.

D.R.: Nu e vorba de politica, ci de anumite formulari, cum este de exemplu, „romani de pretutindeni“ care sa beneficieze de finantari si anumite drepturi. Cum crezi ca va putea fi validat conceptul, sub forma unui „buletin“?

V.B.: Nu, nu cred. Se merge pe onestitate, pe incredere si pe valori morale si spirituale. Un buletin de identitate, inca nu-ti inlocuieste valoarea morala si spirituala.

Deci, in momentul in care dovedesti ca ai o idee, ca misti, ca faci, ca ti-ai oferit o parte din viata ta, din bugetul tau, unui idealism, consider ca este normal sa fii ajutat, sponsorizat si finantat de diferite organizatii, indiferent sub ce forma si ce nume poarta. Eu am incercat asta pe propria mea piele.

Sunt roman si am beneficiat intotdeauna de sprijinul tuturor, pentru realizarea unor idealuri artistice.

D.R.: Pentru ca vorbeati de circulatia informatiei din Romania. Sunteti de parere ca acest proiect de lege a fost suficient mediatizat?

V.B.: Nu s-a facut destula propaganda si informare. Numai oamenii care cauta informatia, pot s-o gaseasca. Cred ca, in viitor, prin noile programe de satelit, de televiziune, prin radio, informatia va ajunge la masa. Eu sunt multumit de situatia si renumele care il poarta Romania in Germania, din ultimii ani.

D.R.: Ati accesat deci, informatia, prin intermediul mass-media TV.

V.B.: Da. Si din internet.

D.R.: Stiati ca pe pagina din Internet a MAE-ului este publicat acest proiect de lege si ca se poate interveni cu comentarii?

V.B.: Da, stiam asta. Si, daca nu singur, am prieteni, alti corespondenti, scriitori sau ziaristi, care ma informeaza. Despre pagina asta m-a informat Alma Baneth, he-he-he, din Frankfurt.

Liviu Valenas, scriitor si ziarist din Nurnberg

D.R.: Ati auzit de proiectul legii pentru romanii de pretutindeni?

L.V.: Nu, nu am auzit.

D.R.: V-ati informat undeva, in presa sau pe internet?

L.V: Nu.

D.R.: Cum vi se pare ideea acestei legi?

L.V.: Mi se pare o absurditate totala. De ce? De fapt, este vorba de a transfera ilegal bani din Romania, la anumiti oameni care lucrau si lucreaza pentru Securitate. Asta este legea asta.

D.R.: Este vorba, in proiectul de lege, sa se acorde statut de „roman de pretutindeni“, pe baza a doua criterii: primul, o declaratie data pe proprie raspundere referitoare la apartenenta culturala si originea de romana; al doilea: cunostinte de limba romana corespunzatoare.

L.V.: Asta e o absurditate totala. In primul rand, de ce trebuia acest DRRP sa acorde bani numai asociatiilor romanesti? De ce nu se puteau acorda unor oameni.? De exemplu, Cioran daca voia sa scrie ceva, nu i se puteau acorda nici un fel de bani, pentru ca nu apartinea nici unei asociatii romanesti.

D.R.: In proiectul de lege se stipuleaza ca si persoane private vor avea acces la fonduri.

L.V: Bine, acuma, de exemplu. pentru mine, e prea tarziu, dupa ce am cheltuit nu stiu cate zeci de mii de euro pentru o carte cu Traian Vuia, caci sunt 100 de ani de la decolarea lui. Si acuma, cine-mi da banii astia?