Noua monstruoasă coaliție și ambulanța Iohannis-Orban

Nu e ușor să scrii despre un accident aflat în plină desfășurare. Poți observa că principalul conducător, președintele Iohannis, nu și-a asumat eșecul primei sale inițiative politice de anvergură. Sau poți vedea cum falimentul blatului PNL-PSD a pregătit culcușul unui mic blat USR-PSD. Dar toate acestea nu sunt decât detalii ale unui tablou de infern dantesc ce se desenează plecând de la harta cinismelor elitei politice ce conduce România în 2020.

Ca orice accident de proporții, eșuarea proiectului prezidențial al alegerilor anticipate e rezultatul unei multitudini de cauze. Un proiect necesar, dar care inițial părea mai mult decât improbabil și care devenise totuși posibil, ca apoi situația să se răstoarne sub loviturile succesive ale CCR, ale conștientizării iminenței unei crize sanitare legate de COVID-19 și, nu în ultimul rând, a coalizării de facto a tuturor partidelor parlamentare în afară de PNL împotriva oricărui risc de organizare a alegerilor anticipate.

În acest context pare straniu că majoritatea analiștilor și comentatorilor invitați de posturile de radio și TV după anunțarea deciziei depunerii mandatului de câtre Florin Cîțu au considerat acest gest “ireponsabil”. Acuzația de iresponsabilitate privea evident amânarea ieșirii din guvernarea interimară. Sigur că șeful statului și președintele PNL trebuie să-și asume această situație. Dar dincolo de vini politice, se impune o evidență: partidele parlamentare ele însele anunțaseră formal sau informal că vor trece un guvern care nu era al lor și care fusese gândit de liberaliă să cadă. Iar o parte din aceste partide fie clamaseră necesitatea anticipatelor, cazul USR, fie anunțaseră ferm că nu vor contribui la trecerea noului guvern, cum este cazul PSD-ului. Sigur că situația se schimbase radical, sigur că Iohannis-PNL trebuiau să-i ceară mai repede prim-ministrului desemnat să se retragă, totuși nenorocirea unei epidemii, echivalente cu un dezastru natural, ar fi trebuit să interzică partidelor parlamentare să speculeze eșecul majorității prezidențiale. Dacă vina puterii e în primul rând politică, vina opoziției e una morală.

Invocând contextul crizei de la orizont, opoziția dorea să voteze un prim-ministru fără autoritate politică în PNL la conducerea unui guvern monocor PNL. Adică votau cu voluptate o victimă sigură. Dar, culmea ipocriziei, o făceau în numele gestionării cât mai bine a crizei, deși această gestionare devenea mai dificilă tocmai pentru că acest fals-viitor guvern nu fusese alcătuit pentru a gestiona o criză, ci cu speranța că alegerile anticipate mai pot fi organizate. Din acest punct de vedere gravitatea vinii morale e mult mai mare la USR, acesta asumase public sprijinul pentru tentativa prezidențială de organizare a anticipatelor. Asta nu diminuează cu nimic vina PNL de a fi încercat în această perioadă să-și maximizeze interesul imediat, ignorând interesul partenerilor politici. Dar contextul făcea ca USR-ul să trebuiască să aleagă între a cânta cu lupii PSD sau a rămâne în logica atât de mult clamată anul trecut a necesității diminuării puterii PSD. Fie și numai pentru un moment a ales, prin poziționare politică și retorică, PSD-ul.

De altfel aceasta este singura veste bună pentru liberali și Iohannis: trufia i-a dus la un eșec politic, dar electoratul a văzut că au încercat să scurteze viața acestui parlament-redută a PSD, a populismului și a corupților. Pe când principalul adversar pentru cucerirea electoratului non-PSD, USR, și-a dovedit incorența instituționalizată: inițial a refuzat intrarea la guvernare, apoi aparent au vrut să intre, prin propunerea Cioloș, pretinzând practic în mod nerealist postul de prim-ministru, apoi s-au jucat cu sprijinirea ipoteticului guvern Cîțu cu argumentul nu numai că anticipatele trebuiau abandonate, ci și că localele trebuie amânate.

Ce este mai lamentabil decât eșecul Iohannis-PNL de a domina viața politică? Simplu: fuga de electorat. Și nu e vorba numai de parlamentari luați individual, ci și de partide care riscă să dispară din parlament: ALDE, PRO-România, PMP – sau de partide ce riscă să iasă foarte slăbite, ca PSD și UDMR. Mai lipsea numai ca USR-ul să completeze o nouă monstruoasă coaliție, iar acesta nu a ratat nici această ocazie să dovedească cât de repede a fost asimilat de sistem.

Citeste intreg articolul si coemnteaza pe contributors.ro