O altă față a sistemului medical din România. „Empatia nu poate fi impusă printr-un Ordin de ministru. Însă lipsa empatiei poate fi penalizată” 

Săptămâna trecută, o femeie de 37 de ani din România, Lavinia Vlad, s-a întors cu bine acasă, după ce a fost externată dintr-un spital din Belgia. Ajunsese acolo într-o stare gravă, cu 70% arsuri pe corp, foarte greu de tratat la noi. Cazul ei, descris de „navigatoarea de pacienți” care a ajutat-o, dezvăluie una dintre diferențele de sistem, care nu țin în primul rând de tehnologie, ci de empatie.

În noaptea de 31 mai spre 1 iunie, Lavinia Vlad, 37 de ani, a suferit arsuri grave, în urma exploziei centralei din apartament. Cu ultimele puteri, a reușit să își scoată cei doi copii din foc. Dar ea a ajuns pe un pat de spital în ceea ce era atunci singurul centru de arși din România: la Spitalul Floreasca din București.

În iulie, la o lună și jumătate de la internarea Laviniei, sora ei a reclamat public condițiile din „centrul de arși” de la Spitalul Floreasca: Alina a publicat fotografii cu gândaci surprinși în secție și a vorbit despre faptul că Lavinia striga de durere pe patul de spital, din cauză că nu primea suficiente analgezice. 

Pe 23 iulie, după 53 de zile de internare la Spitalul Floreasca, Lavinia Vlad a fost transferată într-un centru pentru mari arși din Belgia. „Aici e Raiul. Nu mai doare nimic”, i-a spus ea surorii ei, în primele zile petrecute acolo.

Transferul Laviniei a fost posibil după o strângere de fonduri organizată de Fundația Metropolis, preotul Alexandru Lungu, polițistul Daniel Ceclan (Dani Cek pe Facebook), supraviețuitori ai incendiului din Colectiv și familiile lor (Narcis Hogea). 

De la finalul lunii august, costurile tratamentului au fost preluate de Ministerul Sănătății. 

Inițial au refuzat transferul

Lavinia Vlad, pacientă cu arsuri pe 70% din suprafața corpului, nu a fost transferată de la început într-un centru de mari arși din străinătate din cauză că, pe hârtie, România avea un centru pentru mari arși, iar medicii de acolo i-au refuzat transferul. 

Medicii de la „Floreasca” au refuzat să semneze un formular care să ateste faptul că ea avea nevoie de transfer în străinătate. În lipsa acestei semnături, a fost nevoie de modificarea unui Ordin de ministru pentru ca Ministerul Sănătății să poată suporta costurile tratamentului. 

Monica Althamer, navigatoarea de pacienți care a ajutat-o să ajungă acolo, spune, acum, într-un dialog cu Hotnews, despre cazul Laviniei, că a însemnat „întoarcerea la adevăr”.

„Nu mai era ceva abstract, era despre viața unui om”

Cazul Laviniei „a arătat oamenilor cum se traduc aceste încălcări ale legislației, despre care activiștii civici au tot vorbit ”, spune acum Monica Althamer, navigatoare de pacienți mari arși, într-un dialog cu HotNews.

„În momentul în care lupta Laviniei a devenit publică, subiectul a revenit în atenția oamenilor, pentru că nu mai era ceva doar despre legislație, poate ceva abstract, era despre viața unui om: o femeie tânără, mamă a doi copii”, consideră navigatoarea de pacienți.

Monica Althamer, care i-a găsit loc Lavinei la Spitalul din Belgia, mai spune acum despre aceasta și sora ei, Alina, că au devenit cazuri-școală. „Lavinia și Alina și-au oferit poveștile, cazurile, pentru a ne întoarce la adevăr. Pentru ca legislația pentru pacienții cu arsuri grave să revină în zona de normalitate”.

„Au rămas oameni, nu doar doctori”

Ea speră în continuare ca incendiul de la Colectiv și cazuri precum cel al Laviniei „să schimbe ceva în România. Dincolo de construirea de centre de mari arși, mă refer la partea umană.”

Pentru că, spune Monica Althamer, „e posibil să faci și medicină și să arăți și că ești om și nu ți-ai pierdut empatia. Asta e una dintre scuze: medicii văd multă suferință și se abrutizează sau este modul lor de a face față durerii pe care o văd.” 

Dar, adaugă navigatoarea de pacienți, „tot durere văd și medicii din alte țări. În cazul Laviniei, doi dintre medicii ei din Belgia – chirurgul și șeful secției – sunt medici militari. Au văzut oameni sfâșiați pe fronturile din lumea asta, inclusiv victime ale atentatelor teroriste din ultimii ani. Și totuși, au rămas oameni, nu doar doctori. Înseamnă că putem și noi.”

Iar „centrul de mari arși” de la Floreasca, cel care i-a refuzat transferul Laviniei, a fost închis, pentru că nu funcționar conform regulilor. Închiderea s-a făcut prin Ordin de Ministru.

„Dar Empatia nu poate fi impusă printr-un Ordin de ministru”, spune Monica Althamer. „Însă lipsa empatiei poate fi penalizată. Și sper să începem să facem asta. Să apreciem medicii buni, dar să penalizăm ceea ce nu e bine. Altfel, nu vom reuși să corectăm nimic, nici la 20 de ani de la Colectiv.”

„Una dintre marile dureri ale acestei țări”

Cu toate că avea și până la Colectiv „tangențe mari cu sistemul medical”, fiind navigatoare de pacienți oncologici, Monica Althamer mărturisește că incendiul de acum 10 ani „mi-a arătat lucruri pe care nu le știam. Până atunci, nu mi-am pus niciodată întrebări și nu m-a preocupat faptul că nu aveam nimic în legislație legat de arsura severă. Nici măcar nu știam că ar trebui să avem așa ceva.”

Legislația României referitoare la arsuri severe, la infecții nosocomiale, „au apărut post Colectiv”, amintește ea. Iar orice încălcare a acestei legi, inclusiv falsele raportări, care se practică și acum, este, consideră  Monica Althamer „un afront la una dintre marile dureri ale acestei țări”.