O intrebare (de Iulian Comanescu)

Asadar, Carol Sebastian, personificare a verticalitatii si intuitiei jurnalistice, voce singulara, care in 2004 nu a putut fi amutita de PSD, a fost turnator la Securitate. De mai bine de o saptamana, despre asta au scris unele dintre cele mai bune condeie din Romania, dar si un Adrian Nastase.

In “Jurnalul national” din 26 iulie, acesta descopera de ce a pierdut alegerile in 2004: fiindca, dirijat de Securitate, Sebastian a trimis, prin editorialele lui, electoratul la un vot in favoarea lui Basescu.

Am amintit excentrica teorie a lui Nastase pentru ca e din aceeasi clasa cu modul in care presa a privit lucrurile. Prietenii carismaticului jurnalist au sarit in aparare, altii s-au bucurat ca mitul Carol Sebastian s-a transformat in fire de nisip.

Oricare a fost pozitia, majoritatea textelor au intrat in categoria opiniilor si s-au concentrat pe problema vinovatiei sau scuzelor lui Carol Sebastian. Prea putine au fost incercarile de a aduce noi date in problema sau de a o aseza intr-un context mai larg, cel relevant: rolul Securitatii in comunism.

Or ceea ce s-a scris include cel putin o intrebare necesara.

In “Cotidianul” din 21 iulie, jurnalista care l-a deconspirat pe Carol Sebastian, Mirela Corlatan, relateaza ca la inceputul lui iunie a fost abordata de un anume “Inginerul”, care i-a livrat informatia. Prin urmare, cineva l-a oferit pe Sebastian presei, si nu presa l-a gasit pe Sebastian.

Mirela, dar si alti colegi, ar trebui sa se intrebe (si sa raspunda) cine era “Inginerul” si de ce a livrat acele note.

In loc de asta, dezbaterea s-a concentrat pe vinovatia lui Sebastian, or, sa fim seriosi, nu notele informative ale lui Sebastian l-au mentinut pe Ceausescu la putere, la fel cum nu editorialele aceluiasi l-au dat pe Nastase jos de la putere. “Cotidianul” a facut ceea ce trebuie facut atunci cand intri in posesia unor informatii verificate si relevante: le-a publicat.

Insa pasul urmator e un plus de informatii, care se refera mai ales la motivele pentru care lui Sebastian i s-au legat de gat delatiunile si a fost aruncat in groapa cu colegi. Asta ne poate oferi o perspectiva mai cuprinzatoare.

Pe vremea cand era inca un mit, Carol Sebastian actiona, pentru noi, ziaristii, ca un chip in oglinda. Felul cum ne raportam la el arata ceea ce eram. Acum, ne-am apucat sa lustruim sau sa spargem oglinda. Poate ca ar fi mai bine sa ne facem meseria.