"Oferta de curtoazie" si alte retete de fraudare a achizitiilor publice. Si o dorinta: "Frauda sa devina un pic mai eleganta". E despre cum ne cheltuieste statul banii
Firmele care fraudeaza achizitiile publice folosesc patru metode principale prin care atenteaza la banii contribuabililor, potrivit unui ghid prezentat, miercuri, de Consiliul Concurentei. Institutia de cotrol a mai enumerat si o serie de indicii de achizitie publica frauduloasa, in prezentarea facuta la Conferinta „Legislatie, Economie, Competitie si Administratie”, organizata de Freedom House Romania. In schimb, Agentia Nationala de Integritate a depistat doua metode frecvente de trucare a achizitiilor publice, folosite de sefii din institutiile statului. Expertul anticoruptie Laura Stefan se mira de cat de rudimentar fraudeaza functionarii de stat si firmele achizitiile publice in Romania.
4 metode de trucare a licitatiilor:
- Oferta de curtoazie. I se mai spune si oferta inchisa, complementara sau simbolica. In aceasta tipologie intra achizitiile publice in care un competitor este de acord sa prezinte o oferta care este mai mare decat oferta castigatorului desemnat. O alta situatie este cand un competitor prezinta o oferta despre care se stie ca este mult prea mare pentru a putea fi acceptata. In fine, o a treia situatie este cea in care un competitor prezinta o oferta ce contine termeni speciali despre care se stie ca nu vor fi acceptati.
De exemplu, o companie a venit la o procedura de achizitie publica cu o abordare a proiectului in doua etape – analiza si excutie efectiva a contractului. Firma a spus ca dupa analiza, daca expertii sai constata ca nu pot sa execute respectivul contract se vor retrage din proiect, urmand ca autoritatea contractanta sa plateasca costurie aferente acestei etape. „Deci compania isi ia baii si pentru faza de analiza si nu executa nici contractul (pentru ca autoritatea ar fi fost nevoita sa reia procedura de atribuire)”, a explicat Ralica Filip, inspectoare superioara de concurenta la Consiliul Concurentei.
- Alternarea ofertei. Toti participantii la intelegere depun oferte, dar ofertantul castigator este desemnat prin rotatie, in functie de valoarea contractului, alocandu-se sume egale fiecarui participant sau in functie de volumul tranzactiei, corespunzator dimensiunii fiecarei companii participante.
In situatia in care autoritatea contractanta opteaza pentru impartirea lucrarii pe loturi , toate companiile participante la procedura depun oferte pentru fiecare lot in parte, dar fiecare companie intra exact pe lotul pe care vrea sa si-l adjudece. Au fost intalnite situatii in care compania cea mai mare si-a adjudecat cel mai mare lor, iar cea firma cea mai mica a castigat cel mai restrans lot.
- Alocarea pe piata. Participantii isi impart pietele intre ei, prin alocarea anumitor clienti sau categorii de clienti, alocarea de produse sau de teritorii. In cazul a 3 licitatii publice ale Armatei, din perioada 2005-2007, la sesizarea Ministerului Apararii, Consiliul Concurentei a descoperit ca firmele ofertante si-au impartit produsele licitate.
- Retinerea de la ofertare. Unul sau mai multi concurenti, care in mod normal ar participa cu oferte in cadrul licitatiei sau care au participat la licitatii similare in trecut, se inteleg sa se abtina de la participare sau sa retraga oferte deja depuse, astfel incat licitatia sa fie castigata de un participant desemnat.
Intr-un caz, autoritatea contractanta a facut negociere cu publicarea prealabila a unui anunt de participare si pentru a se asigura ca exista numarul minim de participanti pentru o concurenta, compania care „trebuia” sa castige contractul a atras in competitie o alta firma. Aceasta din urma a depus documente, dar a fost descalificata, pentru ca nu se pregatise sa participe la achizitie si apoi procesul de achizitie a continuat cu etapa a doua.
Aceasta din urma metoda este cel mai des intalnita de Consiliul Concurentei in investigatii, dar sunt cazuri in care doua sau mai multe metode de trucare sunt folosite la o singura achizitie publica, a declarat Raluca Filip, inspectoare superioara la Consiliu.
La randul lui, vicepresedintele Agentiei Nationale de Integritate, Bogdan Stan, a enumerat doua dintre cele mai frecvente metode de trucare a licitatiilor intalnite de ANI:
- Contracte cu rudele. ANI a gasit cazuri frecvente de sefi de institutii publice care semnau contracte de achizitii publice cu firme ale rudelor de gradul I sau II. „Am descoprit ca o parte surprinzator de mare a achizitiilor publice viciate sunt cele incheiate cu rude de gradul I sau II. Se poate verifica foarte usor si tocmai de aceea ne suprinde multitudinea cazurilor”.
- Contracte cu firmele proprii. „Ca sablon des intalnit este subcontractarea lucrarilor catre o firma controlata de primar sau de presedintele consiliului judetean sau de catre conducatorul instititiei respective. Este o problema pe care o gasim destul de des si le trimitem la parchetul competent de solutionare”.
La ce viseaza un expert anticoruptie din Romania: Macar sa fie mai elegante
Laura Stefan, expert anticoruptie in cadrul Exert Forum, remarca modul rudimentar in care sunt trucate achizitiile publice in Romania, aratand ca si in tarile mai dezvoltate sunt fraude la achizitiile publice, insa mai putine si mai subtile decat cele romanesti.
„Eu visez ca in anul 2020, frauda sa scada, dar pe de alta parte frauda sa devina un pic mai eleganta. Tot frauda e, dar si asta da dimensiunea dezvoltarii unei tari. As vrea macar sa nu mai vad contracte semnate de aceeasi persoana si-ntr-o parte, si-n cealalalta. Dupa care, procese timp de 3 ani, in care persoana respectiva sa nu mai spuna <>. As vrea sa nu mai vad contracte semnate cu familia apropiata si cu prietenii si as vrea sa nu mai trebuiasca sa explicam noi de ce nu e in regula sa inchei contractele cu firmele sotiei”, a comentat Laura Stefan, la conferinta organizata de Freedom House.
Licitatia trucata: Cum iti dai seama ca ceva e putred
Consiliul Concurentei a remarcat si o serie de indicii care arata ca o procedura de achizitii publice ar putea fi trucata.
Modalitatile de ofertare a firmelor si frecventa cu care ele castiga sau pierd licitatiile, precum si subcontractarea si practicile de asociere comune nedeclarate pot ridica anumite suspiciuni. Aici atentia cade pe anumite indicii:
- Acelasi furnizor este adesea ofertantul cel mai ieftin,
- Unii furnizori se retrag de la ofertare in mod neasteptat
- Exista o alocare geografica a ofertantilor castigatori
- Ofertantul castigator nu accepta contractul, dar ulterior se dovedeste ca este un subcontractor.
- Ofertantul castigator subcontracteaza in mod repetat cu ofertantii necastigatori.
- Anumite companii prezinta intotdeauna oferte, dar nu castiga niciodata.
Si documentele prezentate de firmele prestatoare pot contine indicii care sugereaza trucarea licitatiei:
- Plicurile de la companii diferite prezinta aceleasi stampile sau insemne postale.
- Greseli identice de ortografie in documentele de licitatie.
- Documentele de licitatie fac referire la ofertele concurentilor.
- Concurentii prezinta oferte identice sau preturile prezentate de ofertanti cresc uniform.
- Ofertele de la diverse companii sunt scrise de aceeasi persoana (acelasi scris de mana, cu acelasi format/font).
- Ofertele contin greseli de calcul identice.
Preturile cu care ofertantii se prezinta la licitatie pot ascunde fraude:
- Reduceri semnificative fata de preturile anterioare in urma primirii unei oferte de la un furnizor nou sau care nu liciteaza frecvent.
- Diferenta mare intre pretul ofertei castigatoare si alte oferte.
- Nivelul identic al pretului.
- Costuri similare de transport pentru companiile locale si cele non-locale.
- Cresterea subita si identica a pretului.
- Furnizorii locali oferteaza preturi mai mari pentru furnizarea locala decat pentru furnizarea in destinatii indepartate.
Declaratiile ofertantilor pot sugera o trucare a licitatiilor:
- Declaratii care indica faptul ca un furnizor a prezentat o oferta complementara, de curtoazie, simbolica.
- Referiri verbale sau scrise cu privire la o intelegere intre ofertanti.
- Declaratii care indica faptul ca o zona sau un client „apartin” altui furnizor.
- Declaratii care indica faptul ca exista informatii care nu sunt publice dar care se afla in posesia concurentilor in avans.
- Declaratii care indica faptul ca anumite companii nu vand intr-o anumita zona sau anumitor clienti.
- Declaratii prin care ofertantii isi justifica preturile prin luarea in considerare a „preturilor recomandate in sector” sau „preturilor standard ale pietei”.
Comportamnetul ofertantilor poate sugera o trucare a licitatiilor:
- Ofertantii se intalnesc in secret inainte de a prezenta ofertele.
- O companie depune atat propria sa oferta, cat si oferta unui concurent, precum si documentele de ofertare.