Parlamentul infailibil si dictatorul Basescu (de Cristian Ghinea)

Era o vreme cand doctrina catolica a infaibilitatii papei se aplica intr-un sens foarte strict. Daca nu erai de acord cu ce spunea papa, erai excomunicat si ti se rezerva un loc in iad. Nu conta nici macar daca iti bazai argumentele pe Biblie, textul sfant era ceva mai slab intr-o disputa decat interpretarea sa de catre suveranul pontif.

De cand cu modernizarea Bisericii Catolice, nu prea se mai practica excomunicari pentru diferente de opinii. Toata discutia despre puterea suverana a parlamentului imi aminteste insa de epoca in care persoana papei era considerata mai presus de greseala. Parlamentul roman este cea mai importanta institutie democratica a tarii.

Nu am de gand sa neg acest fapt, ar insemna sa imi neg propriile convingeri. Dar a spune ca o critica la adresa deciziilor pe care le ia majoritatea parlamentara pune in discutie institutia ca atare, inseamna a pune aceasta majoritate mai presus de Constitutie si de dreptul democratic de a critica.

Parlamentul este organul reprezentativ suprem, dar asta nu inseamna ca nu poate gresi grav, asa cum a facut atunci cand a abuzat de dreptul sau de a-l suspenda pe presedinte in lipsa unor grave fapte.

Va pun o intrebare simpla: cum se face ca o lunga lista de intelectuali si activisti ai societatii civile care au militat consecvent pentru democratizarea Romaniei au criticat acum parlamentul pentru decizia sa? Sunt acesti oameni cuprinsi brusc si in masa de o orbire antidemocratica? Au fost spalati pe creier de toate teoriile pe care le-au invatat si practicat doar pentru ca le este drag

ha-ha-itul suspendatului? Cum se face ca Gabriel Liiceanu pica brusc in tabara celor care sunt descrisi ca antidemocrati? Si cum se face ca Vadim Tudor a devenit aparatorul democratiei parlamentare?

Se spune ca Traian Basescu este un fel de Hugo Chavez al Romaniei, daca nu cumva chiar un Hitler.

O fi desfiintat parlamentul ca Hitler? O fi schimbat constitutia pentru a obtine un altfel de parlament, mai usor de controlat, ca Chavez? Un om altfel inteligent ca Alin Teodorescu a sarit sa spuna ca discursul lui Basescu din Piata Universitatii, imediat dupa suspendare, este nici mai mult, nici mai putin decat fascist. De ce? Pentru ca face apel la popor contra parlamentului.

Asta a facut si Charles de Gaulle, care a si chemat poporul la referendum pentru a schimba constitutia celei de-a IV-a republici franceze. Si De Gaulle era fascist?

Sunt sigur ca Alin Teodorescu a auzit dictonul latin care zice „Non idem est, si duo dicunt idem”. („Nu e acelasi lucru cand doi spun acelasi lucru”). Nu orice chemare la sprijin popular contra unei majoritati parlamentare inseamna fascism si miscare antidemocratica. Cata vreme ramane in cadrul legitimitatii prin vot, este o chemare democratica.

In fond, si parlamentul este ales prin vot popular, de ce ar fi deasupra legitimitatii populare?

Pentru ca Basescu sa intre macar in categoria dictatorilor in devenire trebuie sa faca ceva concret, sa suspende Constitutia prin decret prezidential (cum a facut Eltin), sa trimita parlamentul acasa cu forta (cum a facut Fujimori in Peru si acelasi Eltin in Rusia).

Altfel, despre ce vorbim? Despre faptul ca Basescu critica parlamentul? Ca se plange la televizor de suspendare? Deocamdata, respecta chiar procedurile constitutionale care au permis suspendarea. Aceleasi proceduri care ii dau dreptul sa ceara sprijin popular pentru referendum.

Asta face un dictator? Ce face un ne-dictator? Se duce la manastire pentru ca adversarii politici s-au hotarat sa-l traga pe dreapta?

Basescu poate sa greseasca, si a facut-o prin incapatanarea sa de a escalada conflicte care il vor impiedica sa-si puna agenda in aplicare. Asta il face inabil politic, dar nu dictator. Basescu poate sa spuna prostii, si a spus atunci cand l-a luat gura pe dinainte cu aruncarea parlamentarilor de la balcon.

Dar un dictator nu isi intoarce vorba si spune ca se referea la alungarea prin votul popular. Un dictator care te ameninta ca te arunca de la balcon chiar o face. Avem o majoritate parlamentara care a aruncat tara intr-o criza politica majora si acum cere liniste si calm, de parca nu aceasta majoritate a produs criza. Iar aceasta majoritate se vrea infailibila, este mai presus de critici. Cine indrazneste este un dictator sau un fan al dictatorului.