Partitura nationalista (de Ioana Lupea)

A nu intelege diferenta intre a fi reprezentantul unei institutii, in acest caz raportor al Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, si reprezentantul unei tari intr-un organism multinational este o dovada fie de incultura politica, fie de rea-vointa.

Liderul PD Emil Boc, care l-a acuzat pe Gyorgy Frunda de tradare a interesului national, se incadreaza indubitabil in a doua categorie. Mai grav este ca democratul-popular a speculat incultura politica a oamenilor pentru a castiga electoratul antimaghiar al PRM si PSD – probabil pentru iminentele alegeri europene -, resuscitand stereotipiile nationaliste.

Pentru a explica in mod clar statutul „acuzatului” ar trebui sa facem o paralela chiar cu „acuzatorul”: domnul Emil Boc nu reprezinta in Coalitia de guvernamant orasul Cluj, ci Partidul Democrat, asa cum nici Gyorgy Frunda, in calitate de raportor, nu reprezenta Romania, ci Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei.

Nu am auzit pe nimeni la Cluj ca l-ar acuza de tradare pe Boc, ci doar, cel mult, ca e cam mult timp plecat la Bucuresti. Ironia politicii face ca Emil Boc a preluat aceasta mare gogoasa, pe care ne-a livrat-o zilele trecute cu buzele stranse in rictus vadimian, de la politicianul care-i ravnea scaunul de presedinte al PD, demisionarul Cozmin Gusa.

Discursul lui Emil Boc pare a fi insa o partitura data lui spre interpretare de Traian Basescu si inspirata probabil din gandirea SRI. Teoria dusmanului din interior a facut sa curga multa cerneala in Serviciul Roman de Informatii din ‘90 incoace, semn ca vechile reflexe institutionale nu se pierd.

Atat Emil Boc, cat si Traian Basescu au pus in circulatie in ultimele saptamani, referindu-se la drepturile minoritatilor, o multime de teze false. Seful statului a lasat sa se inteleaga pe 25 ianuarie, la intoarcerea de la Strasbourg, ca nu ar exista un model european pentru autonomie.

Insa, multe tari europene, printre care Italia, Spania, Belgia, Finlanda, Estonia, au ajuns la concluzia ca autonomia culturala sau teritoriala este de natura sa contribuie la stabilirea unor raporturi armonioase si echitabile intre majoritate si comunitatile minoritare istorice.

Epigon al cotidianului „Ziua”, Emil Boc i-a tinut isonul presedintelui Basescu in competitia „oglinjoara, oglijoara, cine este mai nationalist din tara”, acreditand ideea ca recomandarea 1735, adoptata de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei si elaborata de Gyorgy Frunda, ar impune Romaniei sa-si schimbe Constitutia.

O recomandare, asa cum ii spune si numele si cum a precizat si Ministerul Afacerilor Externe, este facultativa, deci nu poate schimba nimic daca Parlamentul Romaniei nu agreeaza sugestia, iar pretinsul atac la statul-natiune nu vine de Frunda Gyorgy, ci de la depasirea unor realitati specifice secolului XIX.

De la „primavara popoarelor”, conceptul etnocentrist de stat-natiune (un popor, un teritoriu, un stat) a fost in permanenta chestionat si revizuit, cele mai multe tari renuntand la aceasta auto-definire in favoarea natiunii civice.

Spre exemplu, pentru a raspunde diversitatii culturale in crestere prin imigratie, Suedia a devenit din 1975 un stat multicultural construit in jurul a trei principii-egalitate, libertate si parteneriat intre majoritatea suedeza si celelalte comunitati etnice si religioase.

Este de neinteles insa de ce doi lideri pretins progresisti, Traian Basescu si Emil Boc, nu au spus simplu si argumentat ca resping statutul minoritatilor sustinut si de UDMR.

In fond, orice drept pentru minoritatile nationale a fost, este si va fi acordat pe baza unui consens la nivelul elitei politice intre reprezentantii majoritatii si cei ai minoritatii, altfel e imposibil intr-un stat democratic.

Poate pentru ca sinceritatea politica nu era suficienta la reinvierea sentimentelor antimaghiare necesare captarii electoratului in deriva al PSD si PRM.

Actiunea de seducere a acestor alegatori prin excitare nationalista poate sa injumatateasca insa voturile din partea „Romaniei lui Basescu”, adica pe ale celor care inteleg ca a reprezenta o organizatie si a fi tradator nu e deloc acelasi lucru.