"Periferic", de Bogdan George Apetri, in premiera la Locarno: Romanii viitorului vor fi niste monstri

E inspirat dintr-o poveste scrisa de Cristian Mungiu si Ioana Uricaru, si pare iesit din trena lui „432”. Nu ca optiune stilistica, ci ca atmosfera. Bogdan George Apetri, ajutat de coscenaristul Tudor Voican, prevesteste o Romanie a viitorului catastrofala din punct de vedere uman.

Probabil ca acesta e lucrul care te izbeste cand vezi „Periferic”, povestea unei prostituate inchise pe nedrept care in cele 24 de ore de invoire (pentru a lua parte la inmormantarea mamei) vrea sa faca rost de bani de la fostul peste si sa-si ia copilul pe care il are cu acesta pentru a fugi din tara. Unitatea de timp da un ritm precis povestii compartimentate in functie de fiecare personaj cu care eroina, Matilda (Ana Ularu), se intalneste si de ora cand se intampla acest lucru.

Ceea ce ar putea fi miezul filmului e introdus in ultima parte, dupa ce Matilda bifeaza trei persoane importante din viata ei: fratele (Andi Vasluianu) care e baiat bun dar cu frica nevestei, cumnata (Ioana Flora) care e o scorpie fara suflet (dar gravida) si pestele (Mimi Branescu), un grobian fara scrupule, care a expediat copilul la orfelinat si acum are alta protejata pe care o vinde sadicilor.

Exista vreun personaj pozitiv in acest film? Stati sa vedeti copiii. Primul detaliu e o gaselnita simpla, dar care iti ridica parul pe ceafa: un coleg de-al fiului Matildei de la casa de copii se uita la desenele animate de la televizor in timp ce fumeaza. Are pana in 8 ani, dar nu mai e un copil. Daca ai fi vazut un copil cu arma in mana senzatia nu ar fi fost la fel de puternica.

Matilda, unsa cu toate alifiile si care sufera in tacere pentru greselile ei precum si pentru greselile celorlalti fata de ea, dar despre care ajungem sa credem ca face fata oricarei situatii, e mic copil pe langa copiii de langa ea. Va afla in curand ca lumea e cu mult mai imputita decat credea si ca inocenta copiilor nu se mai poarta de mult.

Iar lovitura de gratie i-o va da chiar fiul sau, tocmai cand ea coboara scutul si accepta iluzia ca exista momente cand se face regularizarea, dupa care o poti lua de la zero, hranit de inocenta pruncului tau. Titlul in engleza al filmului este „Outbound”, dar putea mai bine sa fie „Offspring”.

„Periferic”: România viitorului va naste monştri

Foto: Saga Film

Dupa ce in „4 luni, 3 saptamani si 2 zile” vazusem cum ne-a lucrat comunismul ca un cancer, modificandu-ne felul de a relationa cu cei din jur si transformand pervers cele mai curate relatii in niste relatii de putere, „Periferic” ne da o veste si mai „buna”: din copiii unor monstri se nasc niste Godzille si mai infricosatoare. Nu mai discutam in termeni de „lupi tineri”, ci ne aflam in plin „I Am Legend”, daca vreti, intr-un peisaj postapocaliptic unde oamenii au degenerat pana un soi de „Darkseekers” fara mama, fara tata.

Toate aceste lucruri sunt livrate de o poveste narata simplu, fara emfaza, intr-un soi de neorealism romanesc stilizat (imaginea e semnata de Marius Panduru), cu personaje-etalon, dar rupte din cotidian si interpretate in forta. Filmul lui Bogdan George Apetri, a doua prezenta din Competitia Internationala a Festivalului de la Locarno dupa „Morgen”, de Marian Crisan, e o coproductie romano-austriaca realizata de Saga Film si Aichholzer Filmproduktion, si sprijinita de Centrul National al Cinematografiei. Filmarile au avut loc in vara anului trecut, la Bucuresti. Filmul are ca agent international de vanzari firma mk2.

Bogdan George Apetri (n.1976) a facut studii de cinema – Regie film si Imagine -, la Columbia University (dupa ce in Romania studiase Dreptul si chiar practicase doi ani avocatura), fiind cel care i-a vandut lui Florin Serban „ponturile” legate de aceasta vestita scoala de film. A realizat pana acum cateva scurtmetraje prezentate si premiate in festivaluri importante – „A Very Small Trilogy About Loneliness, „The Arrival Of The Train”, „Crossing”, „Last Day Of December”, „Corny”. Locuieste in prezent in SUA.

Cel mai reconfortant lucru in ce priveste Romania la Festivalul de film de la Locarno este ca prezinta trei filme romanesti de debut – celor doua amintite mai sus adaugandu-li-se „Burta balenei”, de Ana Lungu si Ana Szel. Acesta e un semn ca apar noi regizori si ca „noul val” nu s-a epuizat (inca). Tot la Locarno e prezentat si „Misiunea directorului de resurse umane”, un lungmetraj semnat de cunoscutul cineast israelian Eran Riklis, co-produs si de compania romaneasca Libra Film, si filmat partial in Romania.