Plan de acțiuni pentru contribuabilii interesați să beneficieze de amnistia fiscală

Ordonanța nr. 6/2019 privind instituirea unor facilități fiscale („OG 6/2019”), în fapt mult discutata „amnistie fiscală”, pune la dispoziția contribuabililor cu restanțe către stat la sfârșitul anului 2018 anumite înlesniri în ceea ce privește plata acestor datorii. Opinii cu privire la oportunitatea acestei măsuri, scop, posibile efecte, precum și modul de legiferare au fost dezbătute în spațiul public de la intrarea în vigoare poate mai mult decât au fost analizate înainte de acest moment, însă un lucru este clar: categoriile de datornici vizate au șansa să își reducă și după caz, să își eșaloneze la plată sumele datorate statului.

Așadar, OG 6/2019 prevede două mecanisme, care propun măsuri de acordare a unor facilități fiscale în funcție de valoarea obligațiilor bugetare restante la 31 decembrie 2018 și se referă la:

• măsuri de restructurare pentru debitorii care au obligații principale (excluzând accesoriile) mai mari de 1 milion lei, în baza unui plan de restructurare;
• anularea obligațiilor accesorii în cazul datoriilor sub 1 milion lei.

Ambele categorii de contribuabili interesate de accesarea acestor măsuri trebuie să acționeze până la sfârșitul anului, chiar până la sfârșitul lunii, în cazul celor vizați de restructurarea datoriilor. În acest context, prezentăm mai jos acțiunile necesare acestui demers, precum și termenele până la care contribuabilii trebuie să îndeplinească cerințele legale aplicabile.

1. Restructurarea obligațiilor bugetare restante la 31 decembrie 2018 – datorii mai mari de 1 milion lei

Conform scopului declarat al acestei facilitați, măsurile se aplică persoanelor juridice de drept public sau privat aflate în dificultate financiară și pentru care există riscul intrării în insolvență. Important, deși titlul ordonanței trimite la datorii din impozite și taxe, sfera de aplicare acoperă toate obligațiile bugetare care se cuvin bugetului general consolidat, cum ar putea fi datorii rezultate din amenzi instituite de Consiliul Concurenței, amenzi administrative și alte asemenea.

Obligațiile restante trebuie să fie individualizate în titluri de creanță/titluri executorii emise inclusiv în 2019, dar pentru obligații aferente perioadelor anterioare datei de 31 decembrie 2018. Cu toate acestea, credem că facilitatea restructurării obligațiilor fiscale va avea o aplicabilitate practică limitată în rândul contribuabililor – companii private – având în vedere atât condițiile restrictive de acces, cât și regimul strict de monitorizare impus, care poate părea un „deal breaker” pentru debitori.

Primul termen până la care contribuabilii eligibili și interesați trebuie să notifice autorităților fiscale interesul de a accesa această facilitate este 30 septembrie 2019 (există discuții cu privire la extinderea termenului până la 31 octombrie 2019, însă această ipoteză nu a fost confirmată de autorități până la redactarea articolului). Ulterior, un plan de restructurare trebuie configurat și depus până la 20 februarie 2020, împreună cu un test al creditorului privat prudent, efectuate de un expert independent.

Măsurile de restructurare a obligațiilor bugetare ce pot fi propuse prin planul de restructurare și aprobate prin decizie a autorităților fiscale vizează una sau mai multe elemente, astfel:

• plata eșalonată a obligațiilor bugetare pe o perioadă care să nu depășească 7 ani (fiind prevăzută prelungirea ulterioară a acestui termen cu până la 3 ani din motive întemeiate și cu acordul prealabil al organului care supraveghează implementarea planului);
• conversia în acțiuni a obligațiilor bugetare, în condițiile reglementate de Codul de procedură fiscală;
• stingerea obligațiilor bugetare prin darea în plată a unor active ale debitorului, potrivit procedurii reglementate de Codul de procedură fiscală;
• anularea a maxim 50% din obligațiile bugetare restante (neaplicabil pentru ajutoare de stat de recuperat).

De asemenea, ca efect al finalizării planului de restructurare, contribuabilul va beneficia de anularea obligațiilor accesorii (dobânzi de întârziere, penalități).

Planul de restructurare trebuie să prezinte atât amploarea dificultăţii financiare, cât şi măsurile pentru redresare. Acesta va conține informații legate de situaţia patrimonială a debitorului, măsurile propuse de înlesniri la plată sau anulare de obligaţii, graficul de plată şi evoluţia indicatorilor financiari ai societăţii, care să demonstreze fezabilitatea îndeplinirii angajamentelor de plată.

Pentru aprobarea restructurării, contribuabilul trebuie să nu îndeplinească criteriile pentru a beneficia de eşalonarea la plată prevăzută distinct de art. 186 din Codul de procedură fiscală. În acest caz, organul fiscal va respinge restructurarea obligaţiilor şi va analiza în mod automat solicitarea depusă pentru acordarea facilităţii de eşalonare la plată.

O altă condiție este ca debitorii să achite toate obligațiile distincte, scadente în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2019 și data depunerii solicitării de restructurare şi să-şi îndeplinească toate obligațiile declarative. De asemenea, pentru a putea beneficia de anularea parțială a creanțelor principale, debitorul trebuie să achite până la 15% din creanța supusă restructurării (în funcție de procentul obligațiilor principale propus spre anulare prin plan – maxim 50%) până la data depunerii solicitării de restructurare.

Odată aprobat, pe toată durata implementării măsurilor cuprinse în planul de restructurare, organul fiscal central va institui un regim strict de supraveghere a debitorului cu privire la respectarea prevederilor din planul de restructurare. Acest regim cuprinde inclusiv acces la toate documentele debitorului şi la ședințele AGA, CA şi de management ale acestuia.

Pe parcursul monitorizării, planul de restructurare poate fi anulat, în situația neimplementării la termen a tuturor măsurilor aprobate prin plan sau a neachitării sumelor înlesnite la plată, cu consecința pierderii valabilității facilitaților fiscale şi începerea/continuarea executării silite pentru întreaga creanță datorată.

2. Anularea obligațiilor accesorii pentru datorii mai mici de 1 milion de lei

De anularea obligațiilor accesorii (dobânzi, penalități de întârziere/nedeclarare) pot beneficia debitorii persoane fizice, persoane juridice sau entități fără personalitate juridică care au înregistrat datorii (obligații bugetare principale) mai mici de 1 milion lei la 31 decembrie 2018. Doar în cazul persoanelor fizice și entităților fără personalitate juridică, facilitatea este disponibilă și pentru datorii mai mari de 1 milion lei.

Situațiile practice vizate includ următoarele:

• anularea accesoriilor aferente obligațiilor bugetare restante, neachitate până la 31 decembrie 2018;
• anularea accesoriilor aferente obligațiilor bugetare anterioare datei de 31 decembrie 2018, dar achitate până la 31 decembrie 2018;
• anularea accesoriilor aferente obligațiilor bugetare aferente perioadei anterioare datei de 31 decembrie 2018 și stabilite prin decizii de impunere subsecvente inspecțiilor fiscale în desfășurare la data intrării în vigoare a OG 6/2019.

Printre condițiile care trebuie îndeplinite se numără următoarele: (i) debitorii trebuie să achite până la 16 decembrie 2019 toate obligațiile principale restante la 31 decembrie 2018, precum și toate obligațiile principale și accesorii cu termene de plată între 1 ianuarie 2019 și 15 decembrie 2019; (ii) debitorii trebuie să aibă depuse toate declarațiile fiscale.

Procedurile de aplicare pentru această măsură şi de acordare a acesteia de către organul fiscal sunt mult mai facile comparativ cu cele legate de restructurarea obligațiilor peste 1 milion lei, descrise anterior, ceea ce face ca aplicabilitatea practică pentru contribuabili să fie una extinsă.

În acest scop, contribuabilii trebuie să depună o cerere de anulare a accesoriilor până în 16 decembrie 2019 inclusiv și pot, în prealabil, să depună o notificare a intenției, cu scopul neînceperii/suspendării executării silite pentru aceste obligații.

Potrivit procedurii de anulare a obligațiilor accesorii (în proiect la momentul redactării articolului) se pare că o serie din semnele de întrebare generate de textul OG 6/2019 au fost elucidate. Conform proiectului, ar putea beneficia de această măsură și debitorii declarați insolvabili, precum și cei pentru care s-a stabilit răspunderea solidară conform Codului fiscal, debitorii în insolvență/dizolvare, precum și cei cărora li s-au comunicat decizii de impunere aferente unor obligații principale scadente până la 31 decembrie 2018, ca urmare a unei inspecții fiscale în derulare la data de 8 august 2019, indiferent de cuantumul obligațiilor și de data comunicării deciziei de impunere și, nu în ultimul rând, datornicii care și-au stins obligațiile fiscale principale, însă figurează cu accesorii de plată.

Un articol semnat de Alexandru Cristea, Tax Partner al Țuca Zbârcea & Asociații Tax