Politehnica Bucuresti sau ce-și face omu’ cu votul lui

Spre deosebire de multe alte universități, Universitatea Politehnica București a ales să rămână în zodia Andronescu-PSD.

Zilele trecute s-au desfășurat alegerile pentru funcția de rector, s-au prezentat doi candidați, Mihnea Costoiu, de mulți ani mâna dreaptă a rectorului, ministrului, parlamentarului, Ecaterina Andronescu și prof. Univ. Dr. Ioan Ciucă.

A cîștigat cu 75% din voturi mâna dreaptă, Politehnica București a decis să rămână în continuare feuda PSD. În speranța că PSD va reveni la putere, Ecaterina Andronescu șef la ministerul educației, cu toate avantajele ce rezultă de aici.

Nu știu cât de corectă este predicția, dar să alegi doar în funcție de buzunarul propriu, fără să vezi evoluția destinului universitar românesc si european, mi se pare o miopie, ce se va întoarce împotriva votanților într-un viitor nu prea îndepărtat.

Legea Educației Naționale nu pune condiții pentru prezentarea unei candidaturi, inclusiv la funcția de rector. La limită, de dragul paradoxului, ar putea candida și portarul universității. Nu este constituțional să limitezi dreptul la candidatură, contând pe faptul că alegătorii știu mai bine ce conducător le este util. Așa se explică și faptul ca lustrația se aplică doar pentru funcții numite, nu alese.

La urma urmei, ce-și fac oamenii cu votul lor se numește democrație și subsidiaritate.

La Politehnica București și-au depus candidatura doar două persoane. Atât. Restul personalului didactic, ori nu i-a păsat ce se va întâmpla în viitor cu casa lor, ori anticipau ca jocurile de culise sunt făcute și nu au nicio șansă. Adică, ce jocuri de culise? Țesătura de interese și de bani, din afaceri, proiecte, funcții de conducere, promovare, plata cu ora, care i-a legat pe cei mai mulți de fosta conducere. Dar votul nu este secret? Este, dar menținerea avantajelor materiale proprii depindea de continuarea aceluiași management, de aflarea la cârmă a acelorași persoane, care să nu perturbe prea mult relațiile oculte, subterane, existente în universitate. Spre deosebire de alte universitati, Politehnica Bucuresti a ales trecutul.

Din păcate, nici studenții participanți la vot n-au avut niciun cuvânt de spus. S-au aliniat la „indicațiile” date de profesori, în speranța că vor trece mai ușor examenele.

Unul dintre candidați, Mihnea Costoiu, este de mult timp mâna dreaptă a fostului rector și ministru, Ecaterina Andronescu. Este cadru didactic asociat, nici măcar titular al Politehnicii, nu deține titlul de doctor și nici de profesor universitar. Va coordona școli doctorale, va conduce comisii de evaluare și va semna titluri de profesor universitar și doctor, fără să dețină el însuși aceste titluri. A fost din 2005 până în prezent director general administrativ al Politehnicii, funcție din care dirija banii de contracte și achiziții ale instituției. Este una dintre explicatiile succesului sau electoral.

Ecaterina Andronescu a fost aleasă, pentru puținul timp rămas până la pensionare, în importanta funcție de președinta a Senatului Universitar, funcție din care, alături de aceea de rector, decide cam tot ce se întâmplă în universitate.

Comentariile din presă (aici), conform cărora Mihnea Costoiu ar fi semnat, la 16 ani, un angajament cu securitatea, ca a fost cercetat penal pentru prejudicierea societății comerciale TAMSA, că toată ascensiunea sa se datorează protectorului și mentorului său, Ecaterina Andronescu, eventual și a altor grei din PSD, aproape că nu contează acum. Important mi se pare altceva: nu s-a găsit nimeni, în toată Politehnica București, care să spună: stop erei Andronescu, să începem o nouă eră, printr-o candidatură care să marcheze diferența de vechea conducere. Și care să și câștige aderenți suficienți pentru schimbarea acesteia.

Nu de alta, dar concurența a devenit acerbă. 50.000 de studenți români studiază în străinătate, este posibil ca universități străine de prestigiu să-și deschidă filiale în România, piața muncii, dominată de mediul privat, din care statul a ieși ca principal angajator, nu mai acceptă diplome fără acoperire în competențe, cunoștințe și abilități practice. Așa că, pentru învățământul superior românesc vin vremuri grele. În care va ieși învingător cel pregătit, serios, convergent cu evoluția europeană a educației universitare. Obiectiv ce poate fi atins în primul rând cu un management profesionist și recunoscut de lumea universitară europeană. Este acesta cazul cu noua conducere? Cei care au votat știu mai bine. Legea le-a dat dreptul, fie să-și croiasca un nou drum de evoluție și dezvoltare, fie să rămână în aceeași paradigma managerială. Vom vedea daca au avut dreptate sau nu.

Există încă o problemă, din păcate neclară datorită secretomaniei administrației centrale românești. Are Politehnica București Carta Universitară validată de ministrul educației, Cătălin Baba? Că în lipsa acestei validări, care trebuia să preceadă alegerile, tot procesul electoral desfășurat rămâne un teatru ieftin. Ca și la UMF Tg. Mureș, nerespectarea prevederilor Legii Educației Naționale, indiferent dacă ne plac sau nu, lovește de nulitate orice proces electoral din respectiva universitate.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro