Polonia ia în calcul să renunțe la cele 20 de lansatoare americane M142 HIMARS din dotare, pe care un analist polonez le consideră „elefanți albi”, pentru a direcționa banii spre sisteme produse de Coreea de Sud. Ce înseamnă această mutare pentru România și pentru restul Europei.
- Sistemele de rachete de artilerie HIMARS au fost cumpărate de Polonia în același timp în care și România s-a dotat cu aceste arme americane.
- Puteți deveni membru al HotNews Premium, dacă doriți să sprijiniți jurnalismul independent și – să nu ne ferim de cuvinte – dacă doriți să susțineți o presă europeană.
- Nu «cumpărați» o lună sau un an de abonament, ci contribuiți la un serviciu de vigilență publică de care beneficiem în comunitățile noastre, indiferent de opțiunile politice diverse.
Polonia analizează să renunțe cele 20 de lansatoare americane M142 HIMARS din dotare și să se îndrepte să cumpere și mai multe pentru a direcționa banii spre mai multe rachete și lansatoare K239 Chunmoo produse de Coreea de Sud, o delimitare simbolică față de sistemele de armament americane care au dominat piața achizițiilor militare din europa centrală și de sud-est în ultimele decenii, scrie publicația Defense Express.
Publicația notează că posibila mutare a polonezilor semnalează o tendință importantă: chiar și statele europene foarte loiale Statelor Unite, precum Polonia, se întreabă tot mai des dacă dependența de armamentul american nu a început de fapt să fie dăunătoare.
„Elefanți albi”
În prezent, Forțele Armate poloneze au în dotare 20 de lansatoare multiple de rachete M142 HIMARS și 150 de sisteme sud-coreene K239 Chunmoo (Homar-K).
Din mai multe motive, sistemele HIMARS din arsenalul polonez au ajuns să fie, de fapt, niște „elefanți albi”, consideră Antoni Walkowski, redactor la Defence24.pl.
Antoni Walkowski critică faptul că, atunci când a livrat sistemele M142 HIMARS armatei poloneze, partea americană nu a acceptat ca lansatoarele și rachetele ghidate pe care le folosesc să fie produse local. În plus, Polonia a avut nevoie de mai bine de cinci ani ca sistemele să fie livrate complet – a semnat contractul în 2019, dar livrările au venit cu întârziere și s-au terminat în 2024.
Problema muniției consumate în Orientul Mijlociu
Jurnalistul notează că teoretic, în cazul unei invazii ruse, armata poloneză s-ar fi aștepta să poată folosi stocurile americane din toate tipurile de rachete compatibile cu HIMARS, precum ATACMS și PrSM care bat de la 300 până la peste 500 de km.
Aceste stocuri s-au epuizat însă în urma operațiunilor militare intense din Orientul Mijlociu. Polonia nu poate produce rachete pentru HIMARS, dar poate produce muniție pentru sistemul echivalent, K239 Homar-K.
În acest context, potrivit publicației amintite, Coreea de Sud îi oferă Poloniei condiții de cooperare foarte avantajoase, inclusiv producția locală a lansatoarelor Homar-K și a rachetelor lor ghidate.
Această flexibilitate a făcut ca și alte țări europene, precum Norvegia, Croația și Estonia, să aleagă sistemul K239 în locul HIMARS.
Ce înseamnă pentru România și pentru restul Europei
Pentru România, o eventuală renunțare a Poloniei la HIMARS ar atrage atenția asupra propriei flote, mult mai mari.
Armata Română are 54 de lansatoare HIMARS, cumpărate de la SUA printr-un acord guvern-la-guvern de 1,25 miliarde de dolari. Contractul României cu SUA prevede și 81 de rachete tip M31A1 Unitary, 81 de rachete tip M30A1 Alternative warhead, dar și 54 de rachete de tip ATACMS, cele care au raza efectivă de până la 300 de km.
Ministerul Apărării Naționale afirmă că sistemele sunt complet operaționale și pot fi folosite fără autorizări externe. Muniția a fost însă cumpărată din aceleași stocuri americane pe care Defense Express le descrie ca fiind epuizate după operațiunile din Orientul Mijlociu.
Ca și în cazul Poloniei, România nu produce local nici lansatoarele, nici rachetele pentru ele.
Sud-coreenii construiesc deja o fabrică în România
În același timp, Hanwha, producătorul sud-coreean al sistemului Chunmoo, are semnat deja un contract cu Armata Română pentru obuzierele autopropulsate K9 „Tunet”, pe care va începe să le și producă într-o fabrică pe care o construiește în prezent la Petrești, județul Dâmbovița.
Compania a anunțat în martie 2026 un pachet de 1,3 miliarde de euro pentru industria de apărare românească și spune că pune accent pe „localizare pe termen lung și transfer de tehnologie”. Propunerea de atunci avea ca obiectiv vânzarea către România, și producția locală, a blindatelor de luptă Redback, un contract de aproape 3 miliarde de euro pe care România l-a atribuit ulterior prin SAFE nemților de la Rheinmetall pentru blindatele KF-41 Lynx.
La salonul militar Eurosatory 2026, Hanwha a prezentat lansatoarele Chunmoo drept o opțiune pentru statele NATO care își modernizează artileria. Oferta de producție locală a lansatoarelor și a rachetelor, care a convins Polonia, Norvegia, Croația și Estonia, ar putea deveni un argument și în discuțiile cu Bucureștiul.
Tendința de delimitare de sistemele americane nu ține doar de Coreea de Sud. La sfârșitul lui 2025, Bulgaria a anunțat că vrea să cumpere 12 lansatoare EuroPULS de la grupul german KNDS Deutschland, cu bani din programul european SAFE. Valoarea estimată este de aproximativ 350 de milioane de euro, iar Sofia a invocat prețurile mari și termenele lungi de livrare ale HIMARS.
Astfel, pe flancul estic al NATO se conturează o piață fragmentată, în care statele vecine aleg sisteme diferite, iar un eventual pas al Poloniei ar întări presiunea spre sisteme care pot fi produse în Europa.
