Povestea unei fetițe din Cluj, campioană la schi alpin, antrenată de propriul tată: „Am început să îi arătăm sporturile de la 3 ani. La schi a apărut acea luminiță în ochii ei”

La începutul lunii martie 2025, Nora Lupșan, din Cluj, a câștigat Cupa Federației Poloneze de schi la slalom uriaș. Un premiu uriaș pentru un copil atât de mic, mai ales că trăiește într-o țară în care antrenamentele necesare pentru acest sport sunt aproape imposibile. La fel de surprinzător este faptul că antrenorul Norei este chiar tatăl ei, Adrian Lupșan, fost culturist, care a decis să-și dedice cariera pasiunii fiicei lui pentru schi. A urmat el însuși o academie de schi pentru a o putea antrena, lucru care, spune Adrian Lupșan, e destul de des întâlnit în rândul marilor campioane la schi alpin: „Multe campioane sunt antrenate de tații lor. E un sport dificil, copiii stau în frig, uneori e ceață și vânt, și au nevoie de suport moral”. Nora și tatăl ei parcurg peste o mie de kilometri aproape în fiecare weekend pentru ca fetița să se poată antrena. Am stat de vorbă cu fetița și cu tatăl ei pentru a afla ce sacrificii presupune pentru ei performanța, cum se poate bucura cea mică de copilărie când are programul atât de încărcat și cum reușesc să găsească un echilibru.

Totul Despre Mame: Cum a descoperit Nora pasiunea pentru schi și ce v-a determinat să o încurajați spre performanță?

Adrian Lupșan: Sunt fost sportiv de performanță, am făcut culturism, și mi-am dorit ca fiica noastră să practice un sport, oricare sport, la orice nivel, doar să fie ceva serios, o activitate constantă. Am început să îi arătăm Norei sporturile începând de la 3 ani. Primul a fost gimnastica, dar nu am văzut pasiune în ochii ei, așa că la primul „Nu mai vreau să merg” am spus stop. Am continuat cu tenis de câmp, unde, din nou, nu am găsit scânteia în ochișorii ei. A venit iarna și am început prezentarea sporturilor de iarnă: patinaj, schi. La schi a apărut  acea luminiță în ochii ei: „Când mai venim? Hai să mai stăm puțin, nu vreau să plecăm acasă, vreau să venim și mâine”. A trecut iarna și ea mereu aștepta schiul și orice lucru frumos i se întâmpla, îl compara cu bucuria trăită în iarnă.

Am înscris-o într-un club sportiv și Nora a început să practice schiul ca sport. Am continuat și sezonul următor, am fost în mai multe tabere de schi și în scurt timp ni s-a sugerat să o înscriem la competiții, deoarece avea abilități pentru așa ceva. Era evident cât de mult îi plăcea, devenea tot mai încrezătoare, era mai sociabilă la schi. Era perioada de adaptare la școală și îi era greu, dar când se întorcea de la schi, totul devenea ușor, era evident că o ajută să se dezvolte. Așa că am început să privim serios spre schi, să studiem și să punem întrebări. Nu prea am fost încurajați, ni s-a spus ca e imposibil să se ajungă la adevărata performanță, steagul României fiind apropape invizibil în schiul alpin.

Citește continuarea interviului AICI.