Prefectii si ipocrizia prin lege (de Cristian Ghinea)

Guvernul a mai schimbat o tura de prefecti. Ca si data trecuta, au fost schimbati cei apropiati de PD sau de PLD. Evident, noi stim ca sunt schimbati pe criterii politice, evident ca ei stiu ca noi stim, si totusi jucam cu totii comedia unei legi care spune ca prefectul este un inalt functionar public apolitic.

Este inca un caz de lege proasta, votata orbeste de politicieni care nu au avut nici un moment intentia sa o respecte.

In 1999, Romania era aproape sa deschida negocierile de aderare la Uniunea Europeana, dar ramaneau doua chestiuni nerezolvate: situatia copiiilor din orfelinate si lipsa unei legi a functionarilor publici. Asa ca s-a facut repede un proiect de lege, cu ceva consultanta europeana.

Romania a adoptat o lege foarte draconica, instituind o categorie vasta de functionari publici apolitici, pana la nivelul secretarilor generali ai ministerelor. Sursa de inspiratie era acel celebru civil service britanic, adica o categorie de functionari exceptional pregatiti, de care politicienii au nevoie si ii lasa in pace.

Acesti functionari au facut Imperiul Britanic un colos fara mare forta militara, dar cu o administratie pe care indienii si alti fosti colonizati inca o mai regreta. Trebuie spus sa modelul britanic reprezinta un caz cu totul particular. Alte tari au metode diferite, in SUA schimbarea presedintelui duce la inlocuirea catorva mii de functionari.

De ce a vrut Romania sa copieze modelul britanic? Era potrivit pentru noi? As spune ca nu. Nu am avut o traditie a unei administratii independente si responsabile. Am banuiala ca avand consultanti englezi in proiectul de elaborare a legii functionarilor publici, ei ne-au vandut ce stiau, noi am cumparat fara discutii.

Astfel incat, in 1999, fara pregatiri prealabile, Romania s-a trezit cu o lege care crea functionari publici greu de schimbat, greu de controlat. Venita peste o administratie politizata si nereformata, legea nu facea decat sa inghete situatia. Astfel, am consacrat ipocrizia prin lege.

Noul guvern instalat de PSD in 2000 nu a avut nici o clipa intentia sa respecte legea. Cum functionarii erau protejati legal, Nastase si Cozmanca au facut un exercitiu uluitor: au desfiintat peste noapte toata administratia centrala si au reinfiintat ministerele si agentiile cu nume usor schimbate. De ce acest artificiu? Formal vorbind, un minister cu nume schimbat e o institutie noua.

Functionarii treceau prin reangajari. Se organiza un nou concurs si recastigau postul doar cei agreati de PSD. Am documentat aceasta operatiune intr-un studiu pe care l-am scris la acel moment pentru SAR, numit „Perseverenta in greseala”.

Cum era limpede ca politicienii nu aveau de gand sa lase posturile de conducere sa fie ocupate prin concursuri oneste, atunci am fi asistat la un haos administrativ dupa fiecare alegeri. Haos creat tocmai ca efect pervers al unei legi care isi propunea sa stabilizeze administratia.

Propuneam in studiul din 2001 o solutie onesta. Politicienii ar fi trebuit sa recunoasca: da, domnule, vrem oamenii nostri in posturile de conducere, nu avem incredere in ceilalti. Ar fi trebuit sa terminam fictiunea depolitizarii posturilor de conducere si sa lasam noile guverne sa-si numeasca oamenii lor pana la o limita fixa (directori si inspectori adjuncti era propunerea mea atunci).

Sub aceasta limita ar fi trebuit sa fie functionarii de cariera, siguri pe post si feriti de fluctuatii politice.

Evident, guvernul Nastase a ignorat solutia onestitatii asumate. Ba chiar, a adoptat o masura care m-a facut sa rad: i-au facut si pe prefecti tot functionari apolitici. Printr-un concurs bizar de imprejurari, Alianta D.A. a ajuns sa isi proclame politrucii gen Mioara Mantale inalti functionari publici.

Care sunt deja parte a unui corp special de functionari, cu privilegii aparte. De acum inainte, fiecare guvern va trebui sa ii asigure doamnei Mantale post de inalt functionar public, chiar daca nu prefect.

Sper sa fiu bineinteles. As fi vrut sa avem si noi un civil service ca la englezi. Cu functionari bine pregatiti si cu politicieni care sa ii respecte. Dar nu avem nici functionarii, nici politicienii respectivi. Evident ca Tariceanu nu poate lucra cu prefectii pedisti. Evident ca un viitor guvern democrat nu va dori sa lucreze cu prefecti liberali.

Cred ca e timpul sa recunoastem ca nu suntem englezi si sa renuntam la fictiuni juridice ipocrite.