Președinta unei comisii de votare din Franța: „Românii din diaspora sunt foarte dezamăgiți”

Am vorbit cu Andreea Acxinte, 39 de ani, președinta secției de votare 196 din Montpellier, despre comunitatea de români din Franța, despre democrație și despre votul antisistem. 

• Relația cu țara: ”Diaspora e foarte răspândită și greu de clasificat. Chiar dacă zic că nu le pasă de România, le pasă, pentru că atunci când vrei să te întorci și să construiești ceva cu familia ta, îți pasă de țara ta”.
• Diferența dintre votul antisistem și cel de protest e legată de informare: ”În Franța toată lumea face politică, brutarul de boulangerie vorbește politic, are o părere, agricultorul are o părere. Și, într-adevăr, uneori dau un vot contestatar pentru că s-au săturat de anumite lucruri si vor să le semnaleze. Dar își asumă asta și sunt informați”.

Andreea Acxinte locuiește de nouă ani în Franța, unde face consultanță pe finanțări europene și predă la o școală de comerț pe subiecte europene. A fost președintă la Jeune Chambre Economique de Montpellier, și vicepreședintă la Jeune Chambre Économique Française, organizații de leadership pentru tineri, iar în prezent este vicepreședintă la Maison de l’Europe de Montpellier, organizație care promovează cetățenia europeană și care are sediul în clădirea ce găzduiește secția de votare 196. Anul acesta este prima dată când Andreea Acxinte face parte dintr-o comisie de vot.

Este din Prisăcani, județul Iași, și a făcut Studii Economice Europene la Universitatea Româno-Americană din București, apoi un master în project management. În România a lucrat în consultanță și audit, însă niște dezamăgiri personale și profesionale au determinat-o să emigreze la 29 de ani în Franța, unde a urmat un master în economie social-europeană. 

-Știați deja limba franceza atunci când ați venit în Franța?
-Nu foarte bine și mă așteptam ca aici toată lumea să vorbească engleza, ceea ce n-a fost cazul. Dar m-am implicat foarte mult, am început să particip la tot felul de evenimente la Camera de Comerț și Industrie. Așa am cunoscut un speaker apreciat în Franța, un specialist în networking, și, pentru că la început aveam un complex din cauza accentului, i-am vorbit despre asta. Și domnul respectiv mi-a spus: „Andreea, dumneavoastră sunteți girafa verde. Gândiți-vă că eu în seara asta am cunoscut 200 de francezi și o româncă. Pe cine o să rețin?”. 

Mi-a zis că trebuie să construiesc ceva de calitate în spatele acestui accent, dar a făcut un declic în mintea mea și mi-am dat seama că lumea o să mă rețină pentru accent, iar eu oricum sunt mândră că sunt româncă. Important este să vorbești corect limba franceză și să-ți păstrezi identitatea, iar asta m-a ajutat foarte mult aici.

-Familia dvs. a rămas în România?
–Mătușa mea locuiește la Cannes, dar sora, fratele, mama sunt în România. Părinții mei n-au plecat niciodată din țară, mama a venit doar să mă viziteze. Mama locuiește la Prisăcani, județul Iași, la granița cu Republica Moldova, unde am copilărit înainte să plec la liceu la Iași și la București la facultate.  

”Valoarea muncii în societatea franceză”

-De-a lungul proiectului nostru despre românii din diaspora, am observat că cei care au emigrat dintr-o poziție privilegiată, români educați cu joburi bine plătite, încearcă să se distanțeze de comunitatea de români, să se delimiteze de cei care fac joburi precare în agricultură și construcții, de exemplu. Ce v-a determinat să fiți atât de implicată în comunitatea românească?
–Eu vin dintr-o familie foarte simplă și am muncit mult ca să ajung aici. Cred că am venit din România cu niște preconcepții, dar trăind aici, am văzut care e valoarea muncii în societatea franceză: nu contează dacă lucrezi la căpșuni sau ești un mare consultant într-un birou, tu ești o persoană cu valori și ți-ai găsit un loc în societate pentru că muncești, nu contează unde. Eu îi admir pe oamenii care lucrează cu mâinile lor și se întrețin. Pentru mine asta e important: să fii uman, nu faptul că ai făcut un doctorat. [Lecția] asta am învățat-o în Franța de la francezi.

Diferența dintre supărarea din Franța și cea din România este informarea

-În contextul alegerilor de anul acesta, cum credeți că se raportează acum diaspora la scena politică din România? În 2019, când am început să documentăm diaspora din Europa, era un anumit entuziasm, mulți români care trăiau în străinătate se înscriau în partide, se implicau în organizarea alegerilor și în viața civică din România. Credeți că mai există acest entuziasm?
–Nu am voie să vorbesc despre politică în perioada alegerilor, dar vă pot spune că oamenii ar trebui redinamizați. Românii [din diaspora] sunt foarte dezamăgiți și li se pare că, de fapt, și cei care au venit din noi partide nu au făcut nimic și au devenit ca ceilalți. Mulți votează antisistem. Există și un electorat care are același vot de vreo 20 de ani, din ce am remarcat, dar sunt mulți antisistem, mai ales dacă vă uitați [pe Facebook] pe grupurile de români din Franța. 

Apoi urmărind geopolitica și ce se întâmplă cu democrațiile, România e o tânără democrație și va dura până când oamenii vor zice: nu putem să avem un partid politic perfect, dar acest partid și acești oameni corespund cel mai mult ideologiei mele. Și dacă eu nu mă implic să schimb ceva și să fac ceva, cum gândesc francezii, păi nu o să se schimbe lucrurile.

-Și Franța este într-o situație complicată din punct de vedere politic.
–Aici vorbim de un vot contestatar, dar în Franța toată lumea face politică, brutarul de boulangerie vorbește politic, are o părere, agricultorul are o părere. Și, într-adevăr, dau un vot contestatar pentru că s-au săturat de anumite lucruri si vor să le semnaleze. Dar își asumă asta și sunt informați.

”În România sistemul este mult mai puțin corupt, față de anii ’90-2000”

-Credeți că în România situația e diferită?
–Da, pentru că e o tânără democrație spre deosebire de Franța, unde democrația a început să se formeze acum mai bine de 200 de ani. România trece prin niște etape normale și e nevoie de timp, de cultură civică, de schimbări în educație și de generații. Dar eu cred că lucrurile vor avansa. Și, dacă stăm să analizăm, toată lumea vorbește de corupție, dar în România sistemul este mult mai puțin corupt, față de anii ’90-2000. Suntem urmăriți de Uniunea Europeană, a fost una dintre condiții pentru a intra în Comunitatea Europeană, este una dintre condițiile Schengen.

-Deci dumneavoastră sunteți optimistă.
-Eu apreciez inteligența asta nativă a poporului român. Avem așa o intuiție și o capacitate de a ne adapta, dar cred că a contat și faptul că am fost expuși la situații mai grele. Mi se întâmplă în contexte în care mie mi se pare evident ce trebuie făcut și francezii nu văd rezolvarea.

-Ce v-a determinat să vă implicați în organizarea alegerilor în diaspora, mai ales că e multă muncă, iar dvs. aveți foarte puțin timp liber?
–Am fost solicitată pentru că am mai ajutat cu diverse lucruri locale consulatul. Ei m-au întrebat dacă nu aș vrea să fiu președinta secției de vot. Aveam o agendă foarte încărcată în perioada asta și am zis că nu știu, să văd. Și apoi am stat și m-am gândit: totuși o să mă organizez, pentru că trebuie să facilităm votul românilor de aici și democrația e importantă și fiecare vot contează. Așa că o să fac toate cele trei weekend-uri complete.

-De ce ați ales acest spațiu pentru românii care votează în Montpellier – Maison des relations internationales Nelson Mandela?
–Sunt foarte legată emoțional de această sală, unde am făcut multe evenimente și este simbolul laturii acesteia internaționale a Montpellierului, care are 15 twinning-uri (parteneriate cu alte orașe), care e un oraș de stânga, umanist. Aici învață mulți studenți străini, este un oraș universitar, creativ, cu facultăți de cinema, artă, 3D, grafică. 

”Să înțeleagă oamenii că ambasada, consulatul, ceea ce este creat de statul român e pentru ei”

-Ce credeți că ar putea face politicienii după alegeri, indiferent că vor fi la putere sau în opoziție, ca să îi revitalizeze pe românii din diaspora?
–Diaspora e foarte răspândită și greu de clasificat. Sunt oameni care au emigrat economic pentru o viață mai bună și au acumulat niște frustrări, sunt alții care au emigrat pentru alte oportunități: să facă un doctorat, să lucreze în cercetare. Sunt mai multe categorii de persoane și unii rămân atașați de România. Chiar dacă zic că nu le pasă de România, le pasă, pentru că atunci când vrei să te întorci și să construiești ceva cu familia ta, îți pasă de țara ta.

Cei care zic „nu îmi pasă” – nu îi cred. E doar așa, un pic declarativ. Nu am neapărat idei pentru cum ar trebui tratat subiectul diaspora, dar cred că [politicienii] ar trebui să înțeleagă categoriile care deja au emigrat, de ce au plecat, ce le oferă țara în care au venit și să încerce să ofere această posibilitate și în România.

Apoi, în țările în care sunt mulți români, să aibă mai multă colaborare cu comunitățile și cu statul care îi primește. Consulatele fac doar partea administrativă, nu au timp să facă și altceva, să ajute românii, pentru că au puțini angajați. Dacă tot zicem că avem între 5,7 și 8 milioane de români în afara țării și o parte bună vin cu veniturile și le cheltuiesc în România, poate ar trebui mai multă investiție în partea asta, să fie ajutați pe teritoriul țării unde sunt.

Românii au o problemă de percepție față de autoritate, ei trebuie simtă că ambasada sau consulatul este al lor. Noi nu ne ducem la consulat și la ambasadă să cerem nimic. Francezii o să zică foarte repede: „Eu plătesc impozite și de-asta ești în clădirea asta”. Viceprimara orașului Montpellier începe fiecare discurs spunând: „Aici sunteți la voi acasă”. 

Aici [în Franța] dacă ai o mică asociație de două, trei persoane și vrei să faci ceva, toate structurile publice îți sunt la dispoziție – și francezul are mentalitatea asta. Trebuie să o inoculăm și la români, adică să înțeleagă oamenii că ambasada, consulatul, ceea ce este creat de statul român pe teritoriul țării în care sunt, e pentru ei. Și că trebuie să se simtă ca acasă acolo și să fie ajutați.

-Dvs. aveți și cetățenie franceză?
–Am depus dosarul și probabil într-un an sau doi o să am dublă cetățenie. Inițial nu am vrut [să aplic pentru cetățenia franceză], pentru că eu cred într-un pașaport european – prietenii mei mă numesc integrista europeană. Eu sunt româncă, dar mă simt europeană. Însă [am făcut pasul pentru] anumite oportunități profesionale.

-V-ați temut și de ascensiunea extremei dreapta în Franța?
-Nu, pentru că și dacă trece extrema dreaptă, Constituția protejează [drepturile și libertățile]. Și oricum nu știu dacă vreau să stau într-o țară în care lucrurile derapează prea tare la dreapta. Chiar dacă îmi place foarte mult aici, m-am integrat, o să văd. E o dualitate în sufletul meu, pentru că poți să rămâi și să lupți contra sistemului sau poți să zici „Eu nu mă regăsesc în țara asta”. 

-Și atunci România ar fi opțiune?
-Da, mie îmi place foarte mult România, merg foarte des și am dus mulți francezi să viziteze țara. 

-Mergeți la Prisăcani, la mama dvs.?
Petrec fiecare Crăciun la Prisăcani. Mama ne îndoapă, ne face mulți cozonaci și aduc produse în Franța, iar prietenii mei care au mai mâncat îmi zic: „Ai adus cozonac din Romania?”. 

Votul în străinătate la primul tur al alegerilor prezidenţiale se desfăşoară pe parcursul a trei zile: vineri, 22 noiembrie, de la 12.00 la 21.00, sâmbătă, 23 noiembrie, şi duminică, 24 noiembrie, de la 7.00 la 21.00. Echipa Teleleu documentează votul în diaspora la secția 196 din Montpellier, Franța, la Maison des relations internationales Nelson Mandela.