Presedintele umilit! (de Ion Vianu)

Presedintele Basescu are un tip special de comunicare cu romanii. Deseori gaseste tonul cel mai just atunci cand este vorba sa atinga sufletul romanului, mai ales al romanului-alegator. Chiar unele dintre exprimarile sale considerate drept „gafe” de specialistii in comunicare sunt, mi-am spus mult timp, acte inspirate de o psihologie neconventionala, care intuieste direct sensibilitatea populara.

Cu toate acestea, un incident recent ne-a ridicat o problema mai speciala in legatura cu oportunitatea unei interventii a sefului statului. Este vorba de „umilinta” pe care a resimtit-o domnia sa cand, intr-o combinatie intraparlamentara meschina, PD-L a consimtit, pe baza de reciprocitate, sa sprijine numirea dlui Vadim Tudor la vicepresedintia Senatului. Dupa cateva zile de tacere, dl Basescu a declarat pe un post de televiziune ca s-a simtit „umilit” de combinatia in care s-a implicat partidul presupus a fi partidul prezidential, PD-L.

Nu ne indoim ca dupa scandalul mai-mult-decat-suburban pe care dl Tudor l-a facut in Parlament in decembrie 2006, cu prilejul condamnarii comunismului, dl Basescu a putut sa se simta umilit de tranzactia acceptata de partidul „sau”, saptamana trecuta. si suntem ispititi a crede ca, pronuntand aceste cuvinte, „Am fost umilit”, presedintele Romaniei a crezut ca, daca aceasta declaratie ar putea fi considerata o gafa de catre specialisti, ea va inspira mila poporului, aratandu-i cat de stupizi pot fi politicienii, cat de prost il sprijina amicii lui politici.

Numai ca de data asta s-ar putea ca presedintele sa se fi inselat. Mai intai, umilinta este un sentiment penibil, unul care, prin natura lui, te face slab, inferior celorlalti. Chiar daca umilirea provoaca manie si, ulterior, probabil o reactie violenta, omul umilit este intr-o pozitie defensiva. Umilirea te face sa crezi ca cel care a fost atins in sentimentele lui va reactiona, dar nu-ti da intru nimic certitudinea ca reactia lui va reusi sa compenseze esecul suferit.

Pentru moment, omul umilit e slab. si in general omului slab ai tendinta sa-i acorzi, daca nu mai putina simpatie, in orice caz mai putina incredere, chiar daca te induioseaza. Domnul Basescu poate sa rupa inima targului cu aceasta declaratie, dar nu e deloc sigur ca ea ii va aduce mai multi alegatori. Si poporul vrea oameni puternici in postul suprem. In al doilea rand, facand aceasta declaratie, dl Basescu a atras atentia asupra a ceea ce toata lumea stia, dar nu voia neaparat sa se vada: faptul ca PD-L nu este un partid in mod neconditionat devotat presedintelui; ca sfera „celor 322” nu are contururi atat de precise; ca diverse combinatii obscure ii leaga intre ei nu numai pe cei care au votat in 2007 suspendarea domniei sale, ci si alti politicieni din Parlament.

Pe scurt, ca tot felul de legaturi subterane ii leaga intre ei pe parlamentari si ca greu vei gasi printre reprezentantii poporului oameni curati ca lacrima.Dar nu a facut presedintele aceasta declaratie tocmai pentru a arata ca el nu este PD-L? Pentru a se delimita de un partid care are si el combinatiile lui? Pentru a arata ca nu poate fi asimilat unui partid care greseste? Putem admite acest lucru, dar, chiar daca am admite ca in acest fel se intareste pe sine, dl Basescu slabeste, in acelasi timp, pe cei cu care ar vrea sa guverneze, cu ajutorul carora ar putea sa realizeze ceea ce din 2004 incoace a promis ca va realiza: inlaturarea coruptiei, moralizarea vietii publice.

La capatul acestei campanii, dl Basescu va trebui sa guverneze cu cineva. Si trebuie sa recunoastem ca sarcina nu-i va fi usoara. Nici dl Stolojan, fostul finantist de partid, fostul prim-ministru iliescian al unei perioade mizerabile, nici dl Blaga, recentul invins de la Primaria Capitalei, nici dl Videanu, care nu a lasat cea mai buna amintire la Bucuresti, nu par sa incarneze fortele proaspete care ar putea sa se opuna clasei corupte.

O exceptie este, poate, dna Monica Macovei, dar cu o randunica nu se face primavara. Faptul ca, spre onoarea lui, dl Catalin Avramescu a tras consecintele preferintei date dlui Vadim Tudor la Senat si s-a retras din cursa in care reprezenta PD-L are o valoare simbolica, aratand ca oamenii mai tineri, reformatorii mai radicali sunt dezamagiti de cursul unui partid cu multi activisti cenusii, care se birocratizeaza din ce in ce mai mult.

De ce trebuia sa fie propus un personaj atat de putin „sexy”, ca dl Stolojan, drept candidat la conducerea Guvernului? O astfel de decizie acrediteaza si mai mult ideea unor influente tenebroase, a unor cercuri pre-programate pentru a impune anumiti oameni in functiile cele mai inalte, cu orice pret. Oricum, o noua formula, cu politicieni tineri, entuziasti si patrioti, este un deziderat care pare greu de atins in Romania actuala. Si totusi o astfel de formula ar trebui s-o descopere dl Basescu, daca vrea sa ramana credibil.

Romania libera.