Problemele lumeşti semnalate de Patriarhul Justinian Marina lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi o rugăminte personală (27 mai 1952)
Conceptul de „schimbare simulată”, pe care l-am găsit explicat de profesorul emerit Michael Shafir în epilogul volumului său „România comunistă (1948-1985). O analiză politică, economică şi socială”, ne-a readus aminte despre o scrisoare pe care Patriarhul Justinian Marina a trimis-o lui Gheorghe Gheorghiu-Dej chiar în ziua în care a avut loc „excomunicarea” lui Vasile Luca şi a lui Teohari Georgescu (ulterior şi a Anei Pauker) de la conducerea Partidului Muncitoresc Român.
Coincidenţa cronologică face parte din viaţă şi, vrem-nu vrem, este o datorie a istoricilor să meargă în arhive şi să găsească nişte documente care să îi ajute să facă o descriere a unor fapte inedite şi relevante. Apoi, politologii, sociologii, antropologii, economiştii şi alţi cercetători pot să creeze modele analitice pornind de la evenimentele istorice mai mult sau mai puţin cunoscute de ei şi de publicul larg. Dacă dorim să înţelegem cultura politică locală din România, discrepanţa dintre „starea de fapt” şi cea de „drept”, sintagmele „Una vorbim, alta fumăm”, „Noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc” sau „Să nu faci ce face popa, să faci ce spune popa”, dacă ne interesează să găsim soluţii pentru a stăvili avântul populiştilor, al „salvatorilor mesianici” şi „ţepeşiştilor” – şi, adăugăm noi la ceea ce a scris deja profesorul Michael Shafir în volumul său, al tuturor celor care doresc să ne vadă încolonaţi pentru a mântui Planeta de toate pericolele imaginate de minţi plecate cam devreme la colindat –, dacă ne înfiorăm şi în prezent de „lupta pentru pace” propusă în limba rusă (care va dura până când nu va mai rămâne piatră peste piatră) trebuie să ne cunoaştem foarte bine limitele şi să încercăm să învăţăm din faptele care au avut loc la un moment dat – chiar dacă nu ne face plăcere acest lucru.
Documentul inedit pe care îl publicăm în continuare redă o stare de fapt pe care nu avem cum să o negăm, dacă suntem oneşti faţă de noi şi de semenii noştri. Fiecare avea propriile probleme la 27 mai 1952 şi, după ce a citit scrisoarea Patriarhului Justinian Marina, Gheorghe Gheorghiu-Dej a notat cu un creion de culoare roşie următoarea rezoluţie pe varianta dactilografiată a epistolei elaborate de preotul care l-a adăpostit în august 1944, după ce liderul comunist a evadat din lagărul de la Târgu-Jiu: „La Material privind „probl.” bisericeşti (subl.n.)”. Nici un cuvânt despre epurarea politică declanşată la 27 mai 1952, despre epurarea religioasă începută înainte de acea dată în România şi despre supunerea Bisericii Ortodoxe faţă de liderul politic aflat în fruntea statului la un moment dat. Nici un cuvânt despre o posibilă pedepsire a Patriarhului Justinian Marina pentru scrisoarea respectivă, respectându-se astfel „obiceiul pământului”. Nici un cuvânt despre o posibilă intervenţie a unor actori politici străini (ilegală) în scopul rezolvării problemelor pe care le-a semnalat Patriarhul Justinian Marina.
Din păcate, nu am reuşit să găsim în fosta arhivă a P.C.R., până în prezent, memoriile lui Anton Alexandrescu şi Petre Bărbulescu la care s-a referit Patriarhul Justinian Marina în scrisoarea sa (la punctele 1 şi 2) şi nici documentele cu privire la soarta celor 550 de preoţi greco-catolici (majoritatea fiind foşti membri ai Partidului Naţional Ţărănesc), 300 de călugăriţe şi aproximativ 200 de călugări semnalaţi în aceeaşi epistolă.
Scrisoarea personală trimisă lui Gheorghe Gheorghiu-Dej de Patriarhul Justinian Marina (27 mai 1952).
Mult iubite Domnule Gheorghe Gheorghiu-Dej,
Să-mi ierţi îndrăsneala rugăminţilor mele – făcute pentru prietenii noştri comuni. N-aşi îndrăsni dacă n-aşi cunoaşte devotamentul lor pentru partid şi pentru D-ta.
1. – Anexez un memoriu al lui Anton Alexandrescu – svârlit din postul de decan şi profesor din anul trecut – fără să i se arate motivele acestei grele pedepse.
2. – Peste câteva zile se împlineşte anul de când Petre Bărbulescu – ucenicul din ilegalitate al Constanţei Crăciun (secretar pentru probleme organizatorice al Comitetului orăşenesc de partid Bucureşti, în acel moment – nota P. Opriş) – tânărul locotenent din anul 1942-43 – care a trecut cu trupa lui de partea armatelor sovietice la Iaşi – a dat manifeste, a vorbit la megafoane, a fost instructorul ofiţerilor din Divizia „Tudor Vladimirescu”, etc., etc. – a fost judecat de Tribunalul Militar, condamnat la moarte, confiscat averea, etc. – după ce a avut mai multe misiuni importante – a căzut victima unor intrigi, a fost exclus – pe baza de acte mincinoase – din partid şi dat afară dn funcţiune ce avea la Ministerul Afacerilor Externe.
I-am cerut o copie după memoriul depus la Comisia de Control a C.C. – pe care o anexez cu rugămintea de a dispune cercetarea actelor depuse de Petre Bărbulescu – pentru a nu cădea în desnădejde un vrednic şi devotat membru al partidului nu de azi, de eri – ci din vremurile grele la lupte.
3. – Anexez un tablou al celor 550 de preoţi foşti Greco-catolici – în mare majoritate membri ai partidului lui Maniu. După informaţiunile date de episcopii noştri, aceşti preoţi sunt sprijiniţi de catolici prin membrii Uniunii Populare Maghiare, care i-a numit în diferite posturi administrative (circa 250) – soţiile lor – etc., îi protejează şi nu-i întreabă de nimic. Eu nu cunosc centrele administrative în cari au sarcini membri[i] Uniunii Populare Maghiare. Din tablou se poate constata sprijinul acesta. Pe lângă cei 550 de preoţi mai sunt circa 300 călugăriţe – risipite prin sate în costume civile – după îndrumările date de Papa. Mai sunt şi circa 200 călugări – tot civil îmbrăcaţi. În prezent se recrutează călugări şi călugăriţe cu dreptul de a purta haina civilă (anexăm raportul unui preot din Bucureşti). Astfel – sunt peste 1000 clerici, foşti greco-catolici – acoperiţi în Transilvania chiar de organele Administraţiei de Stat – (anexăm raportul Episcopiei Oradia şi al Protoereului Tiut).
Deşi am comunicat acest lucru D-lui Ministru Pogăceanu – am observat că nu-l interesează problema aceasta. De aceea o supun Dvs.
4. – Ion Modoran – fostul prefect din Gorj – care era directorul Cancelariei Patriarhiei – de la 1 Martie a.c. n-a mai fost lăsat să funcţioneze lângă mine. D-l Ministru Pogăceanu l-a îndepărtat – lipsindu-mă de un important colaborator. Doresc şi vă rog să dispuneţi cercetarea motivelor îndepărtării şi să mi se înapoieze în servici dacă nu are abateri care să-l oprească de a se reîntoarce. El urmează să fie şters din state pe 1 iunie a.c. Eu nu mă plâng cu nimic împotriva lui Modoran.
5. – O rugăminte personală. Vă rog să îngăduiţi fiului meu Ovidiu Marina – asistent universitar şi chirurg la Clinica Inst. de Medicină din Iaşi – să meargă în calitate de medic cu grupul medicilor ce însoţesc sportivii ce vor merge la Olimpiada din Finlanda – la Helsinki. Fiul meu este şi inspector al organizaţiilor sportive din Regiunea Iaşi – şi membru de partid. În cursul celor două luni – sau o lună – cât durează Olimpiada – el poate lua parte la experienţele de chirurgie ale inimii – făcute de un chirurg cu renume mondial în chirurgia inimei – din Helsinki. Legăturile ce le am cu mitropolitul ortodox al Finlandei – îi vor înlesni aceste asistenţe pe lângă marele chirurg. Din această misiune el s-ar alege cu noui cunoştinţe în ramura chirurgiei.
Vă rog călduros să-i daţi această deslegare.
Închei pomelnicul rugăminţilor mele cu asigurarea devotamentului meu neclintit ce vă păstrez.
27 V [1]952 ss. Justinian
INTERVIURILE HotNews.ro