Problemele SACET București

În 24.11.2022 51% din sistemul de temoficare al orasului București era nefunctional , ceea ce arată incapacitatea SACET (Sistemul de alimentare centralizată cu energie termică) de a-și îndeplini scopul pentru care există, stârnind frustrari și punându-i pe cei care sunt racordați la el din nou în situația de a găsi alternative pentru că nu au apă caldă și căldură.

Istoria sistemului

Calculul eficienței soluției de cogenerare/termoficare (producere combinată în aceeasi instalatie de energie termică și căldura în CET) compara consumul de combustibil al unui CET (Centrala electrica de termoficare) cu cel al unei Centrale termice (CT) si al unei Centrale termo-electrice (CTE) care produc aceeasi cantitate de energie termica si energie electrica ca a CET-ului. Din calculul tehnico-economic, la gardul CET-ului, se constată că există o economie de combustibil și o investitie mai mica dacă ambele energii se produc în același echipament energetic. În CET pentru perioadele foarte reci în care producerea combinată nu putea să asigure energia termică necesară se instalează Cazanele de apa fierbinte (CAF-uri) care reduc randamentul, dar reprezintă o variantă mai ieftină de preluarea a unor vârfuri de sarcină decât cazul în care echipamentul de cogenerare este proiectat pentru sarcina maximă.

Alegerea inginerilor din anii 60 pentru transportul energiei termice către consumatorii casnici a fost un sistem de distribuție cu separarea agentului primar din CET de cel secundar, care intră la consumatori, spre deosebire de sistemul sovietic în care agentul primar intra direct în calorifere. Legatura între cele 2 sisteme este prin punctele termice (PT) care primesc agentul primar de la CET prin conductele primare și prin schimbătoare de căldură și pompe transferă căldura și presiune catre consumatori prin conductele secundare care pleacă din PT către Asociatii de proprietari sau instituții publice și private.

Avantajul soluției este că avariile din rețeaua secundară nu impiedică funcționarea retelei primare neinpactând ceilalți consumatori alimentați din rețeaua primară. În plus, agentul termic din primar este apă dedurizată fierbinte 90-150 oC (tratată chimic în CET, deci mai scumpă) în timp ce agentul secundar este apa potabila 70-90 oC.

Pentru ca toți consumatorii să aiba energie termică rețeaua secundară este echilibrata hidraulic din proiectare cu diafragme de laminare la intrarea spre consumatori astfel încat sa se asigure debitul de agent termic necesar fiecaruia și să se evite ca primul consumator (bloc) sa aiba prin el toată circulatia agentului termic și la ultimul să nu ajungă nimic. Fiecare tip de bloc are calculat un necesar de căldură și o rezistentă hidraulică. Pornind de la acestea se face proiectul de echilibrare a rețelei scundare. Rezistența hidraulică este calculată având la bază proiectul instalațiilor de încalzire ale blocului, fiecare calorifer, cot, vană și conductă existentă. Distribuția în blocuri e pe verticală cu conducte ce pornesc de la subsol către ultimul etaj în coloane, totul fiind contorizat la nivel de scară de bloc.

Reglajul cantității de căldură se face in funcție de temperatura exterioară și a fost ales ca fiind cantitativ-calitativ, scaderea temperaturii exterioare implică cresterea temperaturii agentului termic și a presiunii din rețea.

Istoric, sistemul a fost dezvoltat în anii 60 odată cu instalarea turbinelor cu abur și prize reglabile de abur industrial și de termoficare și în condensatie sovietice în CET-uri din București, CET Grozavești și CET Sud. Sistemul s-a extins prin construcția CET Vest și a grupurilor 5 și 6 din CET Sud cu turbine cu abur și priză reglabila de termoficare și condensatie cehesti. Ultimul CET a fost CET Progresu cu turbine cu abur romanesti DSL 50 licență dupa cele sovietice din CET Grozavesti (PT 50).

Sistemul de termoficare a fost implementat în aceeași ani, iar în anii 80 în unele zone, din cauza creșterii numarului de blocuri care trebuiau să se construiască, pentru ca să se acopere nevoile de locuire pentru forța de muncă din București, s-au racordat mai multe blocuri în PT-uri decât cele din proiectul initial. Acesta a fost, alaturi de furnizarea cu prioritate a aburului tehnologic căre industrie, una din cauzele frigului care a cuprins apartamentele și birourile bucurestenilor în anii finali ai comunismului.

Toate CET-urile din Bucuresti sunt deținute prin ELCEN de catre Ministerul Energiei, energia termică fiind produsă și vânduta la gardul acestora catre Termoenergetica, fost RADET, care deține partea de retele primare, PT-uri și rețele secundare aflată în proprietatea Consililului General al Municipiului București. Ministerul Energiei vinde energia electrica produsa în aceste CET-uri.

Începând cu anii 90 CET-urile s-au confruntat cu scăderea abruptă a vânzarii aburului tehnologic, din cauza închiderii sau reducerii consumurilor industriale ca urmare producția de energie termică pentru industrie a disparut turbinele cu abur funcționând doar pentru producția de abur pentru cogenerarea urbană (încălzire si apa caldă de consum). Disparand producția de abur pentru industrie venitul CET-urilor s-a diminuat, iar necesitatea funcționării tot anul a disparut. CET-urile au inceput să funcționeze din ce în ce mai mult ca CTE-uri în perioada de vară condensând majoritatea aburului devenind inficiente economic pentru că gazul natural era mai scump decât cărbunele. S-a ajuns ca în perioada de vară să se oprească turbinele functionand cu CAF-urile. Exceptia a fost CET Vest care a reușit în 2009 să fie retehnologizată într-un ciclu combinat care putea funcționa și vara în cogenerare.

Situatia actuala, pornind de la consumator catre sursa

Retelele termice secundare sunt dezechilibrate și nu asigură necesarul de căldură, mai ales în punctele termice subdimensionate și suplimntar majoritatea proprietarilor și-au renovat apartamentele și și-au schimbat calorierele cu unele noi având alte rezistente hidraulice. Conductele de distribuție din blocuri s-au colmatat, nefiind schimbate la termen, ca urmare rezistența hidraulica s-a modificat la rândul ei. Reglajul rețelei nu mai este corespunzător, ajungandu-se ca circulația agentului termic secundar să nu mai fie cea proiectată ca urmare mulți consumatorii rămân fară circulație de agent secundar prin instalații.

Reglajul cantitativ-calitativ nu se mai poate realiza, presiunea ramane la minim pentru a nu se sparge conductele retelelor de primare și secundare pentru că nu s-a efectuat înlocuirile la termen și atunci circulația agentului termic nu mai este cea proiectată.

Bugetul Termoenergetica pe anul 2022 este în valoare de 2.745.372 mii lei din care subvenii conform prevederilor legale 2.112.638 mii lei, adică proprietarul Consiliul General al Municipiului Bucuresti asigură 76.9% din buget din subvenții și restul de 24.1% vine din plata serviciilor pe care aceasta societate le presteaza . Toti cei din București racordatați la sistemul de termoficare plătesc pentru acest serviciu împreună aproximativ 126,5 de milioane de euro urmand ca toți bucureștenii, și cei neracordați, să plătescă diferența de 422.5 milioane de euro necesari pentru menținerea în funcțiune a acestui sistem.

Schimbarea conductelor a avut loc cu intârziere sau de loc, iar în acest moment se pierde 37% din cantitatea de căldură livrată de CET-urile din Bucuresti. Din calculul simplist (randament nominal de producere a căldurii înmultit cu eficiența transportului de caldură până la consumator de 63%) rezultă că energia termică se produce cu un randament de 57.96% daca se functioneaza cu CAF-ul (92% din proiect) și în cazul turbinelor cu abur cu un randament de 63.5% (82% din proiect, considerand că randamentul de producere a energiei electrice este de 32%). Randamentul este departe de cea impusa de UE pentru cogenerarea de înalta eficientă și pentru care toti consumatorii de energie electrică din Romania platesc contribuția de cogenerare.

Refacand calculele se constată că soluția în care se instaleaza CT căt mai aproape de consumator și se cumpara curentul din CTE este mai eficientă decat CET și în plus ținand cont că în Romania energia electrică se produce dintr-un mixt de resurse (cărbune, nucear, hidro, hidrocarburi și regenerabile) este mult mai curat să o cumperi din sistem decât în cazul arderii gazului în acest CET. Descentralizarea ulterioară la nivel de centrala termica murala asigura un randament de 94% o economie de aproximativ 36% de gaz (inclusiv mai puține noxe) față de funcționarea cu CAF-ul.

Cu diferența de gaz economisită se poate produce energie electrică în alte surse care ard hidrocarburi sau reduce consumul la nivel de tară (din pacate și aici investițiile se lasă așteptate pentru centralele cu ciclu combinat).

Natural în majoritatea orașelor din Romania dispariția sistemul s-a produs din cauza unui spirale cauza-efect: consumatori nemulțumiti care au părăsit sistemul (primii cei de abur industrial), reducerea veniturilor furnizorului de căldură, scumpirea prestației, reducerea în continuare a numarului de consumatori care considerau că platesc prea mult pentru un serviciu de proastă calitate, reducerea randamentului sursei de producție din cauza funcționării la sarcini parțiale, cresterea iar a prețului și în final falimentul societatii care presta serviciul din cauza datoriilor. Câteva orașe mari, Bucuresti, Timisoara, Craiova, Iasi, Ploiesti, Oradea au evitat asta prin subvenții generoase și unele retehnologizari

Legea nr.196 din 12 iulie 2021 privind serviciului public de alimentare cu energie termică, a impus prevederi care permit administratiilor publice locale să interzică debransarile de la sistemele centralizate de încalzire chiar daca serviciul prestat este prost.

Bucureștenii trebuie să se încalzească și să se spele, iar barierele birocratice impuse în legislație nu rezolvă această problema. Orice intevenție/investiție centralizată va dura ani de zile. Calculele arată că în ritmul actual va dura cel putin 10 ani, optimist gândind, schimbarea conductele din rețelele primare, se vor face studii de impact și fezabilitate pentru centrale zonale/cvartal etc. ajungand să se promita că ,,cândva va fi mai bine”.

În cazul centralelor termice de bloc Asociațiile de proprietari sunt marea majoritate incapabile să se înteleagă și să suporte investiții de asemenea anvergură.

În noile blocuri de la periferie sunt instalate mii de centrale de apartament și sistemul de distribuție de gaz nu a ajuns în colaps pentru că majoritatea retelelor de transport și distribuție au fost dimensionate pentru preluarea consumurilor de gaz din industrie cu mult mai mari ca cele ale populație și din institutiilor publice, consumuri de gaz care au dispărut odată cu închiderea întreprinderilor socialiste.

Unii locatarii din blocurile în care sunt rețele de gaz contorizate la nivel de apartament iși vor monta centrale termice murale indiferent daca vor fi lasati sau nu să se debranseze, deși legal există acest drept, cei care nu au apă caldă iși vor monta boilere sau instanturi electrice și încet încet cu voia sau fără voia administratiei publice consumul se va micșora.

Cei care nu au rețele de gaz își vor instala și ciclul reducerii consumului de energie termică va continua și mai accelerat cu creșterea numarului de constructii care vor fi reabilitate termic.

Multe apartamente au un consum de gaz mai mic ca cel proiectat pentru că astăzi există plită și/sau cuptor electric, deci există un disponibil suplimentar de capacitate de transport și distribuție de gaz chiar la rețelele dintre blocuri, care poate fi utilizat. În plus unii consumatori de caldură se vor orienta către încalzirea electrică, doar în camerele unde stau ca o metoda de a face economie, închizând căldură astfel încat repartitoarele să nu înregistreze și reducându-și consumul. Citeste continuarea articolului si comenteaza pe Contributors.ro