PSD si culorile societatii civile

In ultima vreme, liderii PSD au lasat insistent sa se inteleaga ca au o problema cu societatea civila.

Dupa ce a botezat-o „asa-zisa societate civila”, dl Iliescu a ajuns la concluzia ca aceasta e cam de dreapta si ca ar trebui creata una de stinga. Dl Nastase s-a aflat pe o pozitie identica, doar ca a ales sa se exprime mai colorat. Societatea civila este „oranj”, deci ar trebui creata o societate civila „albastra”.

Acum, pretentia ca societatea civila este de dreapta nu poate fi depasita in ridicol decit de pretentia ca PSD, acesti oameni minunati si averile lor uimitoare, reprezinta un partid de stinga. Da, prin documente si in nume poate ca apar asa.

Dar a pretinde ca dl Nastase este un social-democrat pentru ca asa are partidul sau numele este la fel de logic cu a pretinde ca dl Hrebenciuc este un trandafir pentru ca asa are partidul sau sigla.

Stenogramele arata ca PSD se lupta de ceva vreme cu societatea civila; si se poate spune ca au avut unele succese. Partidul care astazi se plinge de politizarea administratiei a dus o politica activa de control al ONG-urilor. In preajma alegerilor au aparut o multime de organizatii cu nume si legaturi ciudate, cu resurse abundente, dar fara istorie.

Cu toate astea, scopul major al partidului nu a fost atins. Nu au reusit nici sa faca aceste creatii sa treaca drept societate civila, nici sa faca societatea civila sa se comporte ca ele.

Incercarea de a ineca IPP intr-o multime de organizatii paralele nu a facut ca politicile institutului sa fie mai putin publice, dar a facut ca politica multimii de organizatii sa para cit se poate de partizana.

Activitatea dlui Adrian Severin in interiorul Societatii Academice Romane nu a facut ca aceasta sa sara din rindul societatii civile, dar l-a facut pe dl Severin sa sara din rindurile SAR. Iar acest esec, care ii supara asa mult pe liderii PSD, isi are radacina, totusi, in propria lor mentalitate.

Ca sa fie parte a societatii civile, o organizatie trebuie sa fie independenta si sa urmareasca cu consecventa un scop de interes public. Sefii PSD sint – sau par – incapabili sa inteleaga asta. In universul acestui partid nu exista decit relatii de dependenta si scopuri partizane.

Din cauza asta nu pot sa inteleaga ca problema lor cu societatea civila nu este din cauza ca aceasta ataca ambitiile lor, ci din cauza ca isi apara demersul propriu; daca si cit timp partidul se opune acestuia. Daca PSD si APD sint pe pozitii opuse nu este pentru ca Asociatiei ii displace partidul dlui Iliescu, ci din cauza ca dlui Iliescu ii displace democratia.

Daca PSD si CJI sint pe pozitii opuse nu este pentru ca Centrul este deranjat de partidul dlui Nastase, ci din cauza ca dl Nastase este deranjat de ideea de jurnalism independent.

Sefii PSD cred ca fosta opozitie a colorat societatea civila in oranj – in loc sa o coloreze ei in albastru -, iar asta s-a vazut in rezultatele electorale. In realitate, lucrurile stau cit se poate de diferit. Voturile electorilor sint cele care s-au colorat in oranj, pe masura ce situatia din Administratie sau din Justitie devenea din ce in ce mai albastra.