Reacții la articolul despre plăcuțele stradale (cu video)
Au trecut zece zile de cînd am publicat primul meu articol pe Contributors, platforma generalistă care încurajează experții să se exprime. Ca orice autor, sînt măcinat de neliniști: a plăcut sau n-a plăcut? Și iată că a sosit momentul bilanțului – viața acestui tip de conținut este scurtă (practic cîteva zile). Dacă sînteți curioși, am făcut o analiză a reacțiilor primite pe Contributors.ro, social media, și în viața reală.
Reacții în breaslă
S-a vorbit foarte frumos despre propunere la conferința Dialog Stradal #1, din jurul expoziției Stradal (parte a Romanian Design Week). Am asamblat, pentru cei grăbiți, un colaj video de 5 minute.
Dacă sînteți interesați de design informațional în spațiul public, în București dar nu numai, vă încurajez să urmăriți înregistrarea integrală pe pagina Local Design Circle.
Reacții pe Contributors
Articolul a avut – în zece zile – peste 5270 de accesări (corect e să le scădem pe cele vreo 70 ale mele), și 66 de comentarii (19 îmi aparțin). Grosul acestor activități a avut loc în primele două zile, cînd articolul a fost promovat pe Hotnews.ro, a fost partajat pe Facebook, a intrat în fluxul de știri zilnic. Cu alte cuvinte, la cîteva luni investite în muncă, am cîștigat două-trei zile de expunere. Este normalul “zilelor noastre”, cînd corul informațiilor este copleșitor, și competiția pentru atenția limitată a publicului e crîncenă (“sînt interese mari la mijloc”).
Comparativ, cei mai populari autori publicați pe Contributors sînt – ochiometric – Lucian Boia (România lui “ca și”, 86.305 accesări/149 comentarii) și Gabriel Liiceanu (“Turul doi fără PSD”, 63.907 accesări/272 comentarii). La cealaltă extremă, autorii mai “de nișă” recoltează doar cîteva sute de vizite iar lumea nu pare să aibă ceva de comentat, nu se înghesuie să chibițeze.
De aceea, tind să cred că 5000+ de vizionări înseamnă un mic (sau poate mare?) succes, pentru o temă relativ minoră, inexistentă pe agenda publică, în competiție cu restul articolelor din săptămînă, care tratează subiecte de politică internă și externă, economie, istorie, social, cultură, pandemie, și alte teme serioase.
Reacții pe Facebook
Am colectat, la 5 postări mari și late (Contributors, Graphicfront, grupul Zeppelin + cîțiva prieteni), 268 de reacții, 29 de distribuiri și 89 de comentarii.
La reacții, pe categorii, avem: 239 de Îmi place, o singură Tristețe, una bucată Furie, și 27 de Ador (recunosc că 2-3 din ultimele sînt ale mele; totuși am dat și cîteva like-uri, nu doar inimioare).
Din cauza setărilor de intimitate, e posibil să-mi fi scăpat cîteva, neafișate. Pe de altă parte, am făcut tot ce am putut pentru a nu le număra ca Pristanda, însă interfața acestei platforme e un păienjeniș. În tot cazul, cam pe aici sînt cifrele, more or less. Sau parcă era altfel, “Less is more”, ceva de genul ăsta?
Comentarii
Reacțiile oamenilor față de propunere, articulate în comentarii (66 pe Contributors, 89 pe Facebook, 155 în total), ar putea fi grupate în cîteva categorii:
1. Scepticii
- “Ce frumos arată. Clar nu se potrivesc cu București.”
- “Super initiativa. Dar…nu ai cu cine”
- “Mi se pare naiv să credem că genul ăsta de probleme se pot rezolva de unul sau doi oameni care au fost în city breakuri și gata am văzut cum tr făcut!“
2. Nemulțumiții
- “Apa calda nu, gunoaie, da, si acuma placute??“
- “Bătaie de joc de bani. Sa nu uitam ca multe străzi nu au asfalt“
- “Nelizibile si nenecesare la ce gauri zic ca sunt in buget. Sa ne revenim!”
- „Sunt urate cu spume cele actuale, dar macar scrisul e mai mare. Pe de alta parte, repet, ar fi o cheltuiala inutila, demna de dna Firea. Credeam ca am depasit nivelul.”
3. Entuziasmații
- “Articolul despre tăbliţele stradale este o reală delectare.”
- “Arată foarte bine. Mă bucur că v-ați gândit și la degetele năzdrăvane, foarte puțini fac asta. Succes!”
- “Extraordinar! Chiar ma gandeam de mult daca se gandeste cineva la asa ceva.”
- “Da, evident ca exista „probleme mai mari” / vor exista mereu / dar asa m-as bucura de inca o farama de bun gust”
- “Foarte buna prezentarea a ce inseamna kitsch-ul care ne asalteaza la fiecare colt de strada (literalmente, prin semnele stradale) si cum cu putin bun gust si un design corect gandit putem sa schimbam „spiritul locurilor”, si un pic din Zeitgeistul Bucurestilor…”
- “Buna ideea cu codul QR, asa aflam cine sunt personajele din spatele numelui.”
- “Mă simt acum de parcă am mâncat cea mai bună prăjitură de când mă știu!”
4. Oamenii extrem de bine informați
- “Uite un font mai bun: DIN 1451 (alte-din-1451-mittelschrift-font)”
- Nu am reușit să capturez la timp comentariile unei doamne, dar puteți deduce afirmațiile după răspunsul meu: ”Doamnă, de ce mă bănuiți de intenții dubioase? Să știți că e destul de neplăcut să muncești din pasiune, pe timpul și banii tăi, încercând să schimbi ceva în bine, și să fii numit găinar, șmecher care cîștigă o groază de bani. Începi să te întrebi dacă merită efortul (că nu se fac singure). Prefer să discutăm pe propunerile din material, nu pe speculații.” După care și-a șters comentariile, m-a blocat și s-a ascuns. A fost, totuși, singura acuzație de acest fel.
Comentarii pe Reddit
- “Sunt elegante. Imi plac.”
- “Foarte bine scris si demonstrat.”
- “Arată super bine. „Simplitate” e cuvântul cheie.”
- “Astea actuale zici ca-s plăcuțe pariziene comandate de pe Wish. Îmi place inițiativa.”
- “In sfarsit, unul care e de acord cu mine ca placutele astea “pariziene” sunt urate si kitschoase.” De acord.
Aș spune chiar că e vizibil un spirit de echipă incipient: cîtorva oameni le-a plăcut ideea, i-au luat apărarea, au explicat, au sugerat chestii. Firește, le mulțumesc pentru efort!
Iată și cîteva din răspunsurile mele la comentarii, în care încerc să detaliez:
- Un prim pas realist ar fi un proiect pilot, într-o zonă mică din București, în Centrul Vechi, de pildă,(sau în Cartierul Creativ, zona din jurul Universității de Arte, ca să avem și bulevarde și străduțe, o zonă în care se mai experimentează și alte idei interesante) unde să testezi regulile de amplasare și informație, de conținut pe plăcuțe. E păcat să băgăm bani în actualele modele, reprezentative pentru anii 2000 – altă epocă. Suntem mai prosperi și mai maturi ca atunci și ar fi încurajator să se vadă de pe stradă, în atenția la detalii.
- Dacă ești primar înțelept, te apuci, alături de urgențele „mari” și de îmbunătățiri mai mici, care nu sînt costisitoare dar sînt vizibile și demonstrează cetățenilor că îți pasă. Succesele primăriei, fie și mici (dar relativ ușor de obținut) sînt bune, pentru că sînt încurajatoare, ne motivează pe toți.
- Nu e o soluție la cheie (nici n-ar fi posibil, de acasă din fotoliu, există constrîngeri pe care nu le cunoști, n-ai cum să rezolvi problema în vid, îți trebuie informații). Ce poți face la nivelul ăsta e să le stârnești oamenilor imaginația, să încerci să-i inspiri un pic.
- N-aș fi prea strict în privința coerenței vizuale a plăcuțelor din epoci diferite, cred că e loc și pentru ele. Sînt interesante, niște comori, capsule ale timpului, autentice. Stârnesc imaginația și admirația că au rezistat, povestesc cum simțeau oamenii pe vremuri, sînt relevante cultural. La un moment dat vor fi furate sau vor disparea pur și simplu, și cu ce le vom înlocui, cu plăcuțele gândite pe vremea lui Oprescu (nu sînt sigur), ca să cheltuie rapid bănetul? Nu propun ca iar să le schimbăm pe toate, ca bordurile, să mai dăm un tun. Dar care e modelul cu care le înlocuiești pe cele degradate/dispărute? Ăsta cu Arial deformat? E trist.
- Sigur că da, fonturile din familia DIN ( Deutsches Institut für Normung, Institutul german de Standardizare) sînt legendare și influente și azi. E o soluție sigură, nu dai greș (dacă nu intenționezi să le deformezi, desigur). Doar că mă gîndeam că designerii români sînt deja, la ora asta, suficient de competenți ca să genereze o soluție locală la nevoia unui font pentru orientarea publică. Să ne facem fontul nostru, croit pe contextul nostru cultural. DIN e într-un fel, rezolvarea simplă și fără bătăi de cap, evident preferabilă distorsionării lui Arial. Țări europene mai mici ca noi reușesc asta, să evite uniformitatea unui look standard, chiar dacă competent.
Work in progress
Am avansat la automatizarea layout-urilor. Iată 300 de plăcuțe medii din București, (40x30cm) în ordine alfabetică, cu date luate din .csv-ul de pe site-ul Guvernului, generate de iMac-ul meu din 2016 în mai puțin de un minut. Nu sînt toate perfect compuse; e clar că mai e de destul de muncă, însă direcția e promițătoare.
INTERVIURILE HotNews.ro