Recesiunea – cum, de ce si ce ne mai asteapta

Criza actuala a iesit la suprafata in august 2007 cind mai multi „ninja” (din engleza: „no income, no jobs and no assets” – adica persoane fara venituri, fara locuri de munca si fara alte active) nu au mai platit ratele la creditele ipotecare sub-prime din Statele Unite – adica acele credite cu un risc ridicat de nerambursare. In conditii obisnuite, faptul ca o banca isi exercita dreptul la ipoteca nu este anormal. Problema a fost ca aceste credite sub-prime au reprezentat, la jumatatea lui 2007, aproape un sfert din totalul creditelor ipotecare din Statele Unite, scrie Emil Stoica, intr-o analiza a motivelor care au generat criza financiara si a implicatiilor acesteia asupra Romaniei, publicata de Dilema veche.

In august 2007 am vazut semnele, dar conditiile au aparut cu mult timp inainte. In ’80 si ’90 piata financiara s-a liberalizat atit in Statele Unite, cit si in Marea Britanie, dar si in multe alte state din intreaga lume, de la Islanda pina in Romania. Aceasta liberalizare a fost insotita de reglementari si controale publice neadecvate.

Institutiile financiare si in primul rind bancile de afaceri (printre care si defuncta Lehman Brothers) au atras cei mai talentati specialisti in economie, informatica si matematica. Acestia au inovat finantele si au inventat si rafinat o serie intreaga de produse financiare; produse si inovatii ce erau in cele din urma reglementate de catre autoritati, insa doar la mult timp dupa aparitia lor, cind deja aparusera alte produse, alte inovatii.

Cu alte cuvinte, controlul statului nu a tinut pasul cu inventivitatea oamenilor. Autoritatile americane au pus gaz pe foc. Astfel, pentru a evita o criza economica in anii 2001-2002, rata oficiala a dobinzii a fost drastic redusa, creditele ipotecare au inceput sa fie extrem de usor acordate. Cum actiunile la bursa tocmai cazusera, investitiile imobiliare pareau extrem de sigure.

S-a creat astfel o bula imobiliara. Bancile care acordau creditele le vindeau imediat mai departe, de exemplu, catre banci de afaceri precum Lehman Brothers; cei care le cumparau le impachetau cum doreau, adica le vindeau la pachet cu credite bune. Iar astfel de pachete erau revindute, iarasi reimpachetate, despachetate si iar vindute.

Nimeni nu mai stia unde se afla riscul. Iar atunci cind aproape un sfert dintre creditele acordate intr-o piata precum Statele Unite nu prea sint recuperabile, casele intrind in posesia bancilor, se creeaza pe piata o supra-oferta de locuinte. Supra-oferta genereaza caderea preturilor, deci pierderi pentru cel care detine ipoteca.

Cum functioneaza bancile

Ideea de baza a afacerii unei banci este ca se indatoreaza pe termen scurt, de exemplu, atragind sume din partea populatiei sau din partea diferitelor firme. Aceste sume sint date cu imprumut mai departe, insa pe termen lung. Datoriile unei banci sint foarte lichide, in timp ce activele unei banci sint pe termen lung, deci mai putin lichide.

Cum se poate mentine un astfel de model de afaceri? Raspunsul este simplu: deponentii au incredere in banci. Falimentul bancii de afaceri Lehman Brothers a aratat ca depozitele la banci nu sint asa de sigure, a aparut neincrederea deponentilor, bancile nu se mai imprumuta intre ele decit la costuri extrem de ridicate. Daca deponentii isi retrag lichiditatile, pentru a acoperi aceste cereri de retragere, bancile sint nevoite sa-si vinda din active.

Cum activele erau destinate a fi detinute pe termen lung, valoarea de vinzare fortata este mai mica decit valoarea reala a acestui activ. Ca atare, bancile inregistreaza pierderi.

Un exemplu, pentru a fi mai clar despre ce vorbesc: in Marea Britanie exista aproximativ 20 de milioane de locuinte, cu un pret mediu de 200.000 de lire sterline. Majoritatea acestor locuinte sint luate pe credit, iar buna parte dintre ele, la valoarea maxima a locuintei.

Teoretic, o scadere cu 10% a pretului locuintelor se traduce printr-o pierdere de valoare de 400 de miliarde de lire. Cum, in cele din urma, locuintele sint ipotecate in favoarea bancilor, pierderile potentiale pentru banci se ridica deci la 400 de miliarde de lire sterline. Aceasta suma reprezinta mai mult decit valoarea capitalurilor proprii ale tuturor bancilor britanice.

Asadar, viitorul bancilor ca model de afaceri a fost pus sub semnul intrebarii, cu urmari extrem de grave asupra economiei reale. O incetare a activitatilor bancilor se traduce prin recesiune profunda: firmele nu se mai pot imprumuta, productia scade, locurile de munca dispar, consumul scade, veniturile statului din impozite scad. Asta inseamna recesiune profunda.

De ce au intervenit guvernele?

Pentru a evita recesiunea profunda, firmele, familiile, economia in general au nevoie de finantari din partea bancilor. Bancile au nevoie sa recistige increderea deponentilor. Deci au nevoie de lichiditate. Falimentul unei banci importante intr-o tara are consecinte grave asupra activitatilor bancilor peste tot in lume. Recesiunea economica nu se poate reduce doar la Statele Unite, ea va afecta intreaga lume.

Din aceasta cauza, actiunile concertate ale guvernelor si bancilor centrale sint de aplaudat. Aceste institutii au injectat bani in sistem, atit lichiditati prin intermediul bancilor centrale, cit si sume care permit bancilor sa-si mentina valoarea pina vor recupera banii prinsi in active pe termen lung.

La ce sa ne asteptam

Actiunile financiare de salvare de sute de miliarde de dolari ale diferitelor guverne se vor traduce printr-un control mai accentuat al statului in lumea bancara. De exemplu, directorii Royal Bank of Scotland au fost nevoiti sa demisioneze dupa ce au cerut ajutorul Guvernului britanic, guvernul va controla banca, devenind practic actionarul principal. De asemenea, se vor introduce reglementari extrem de stricte in privinta activitatilor bancilor. Guvernele stiu ca pe termen lung bancile sint mai bine gestionate in mod privat. De aceea, cred ca se va trece la o reprivatizare, odata ce noile controale vor deveni functionale.

Da, este adevarat ca gestiunea privata a bancilor a produs acest dezastru. Insa actiunile lor au adus si dezvoltare: s-au lansat noi industrii, s-au construit milioane si milioane de locuinte, s-au obtinut profituri care au fost impozitate (in Marea Britanie sectorul financiar este al doilea contributor la buget, dupa industria energetica); s-au creat milioane si milioane de locuri de munca din China pina in Estonia, ceea ce a adus crestere economica, cresterea economica a generat alte locuri de munca, deci mai multe taxe, inclusiv mai multe taxe pe locuinte si tranzactii imobiliare.

Ne vom astepta ca bancile sa fie mai mici decit mamutii de pina in 2007. Este adevarat, in momentul de fata are loc o consolidare. Insa una dintre problemele acestei crize este ca bancile si alte institutii financiare (cum ar fi si AIG – printre cei mai mari asiguratori din lume) sint prea mari. Datoriile Barclays – o banca britanica – sint mai mari decit produsul intern brut al Marii Britanii; datoriile Fortis – o banca din Benelux – sint mai mari decit produsul intern brut al Belgiei.

Ce se va intimpla cu Romania

Din fericire, Romania a scapat deocamdata de pierderi in sistemul bancar. Acesta pare sa functioneze normal. Parte din merit revine Bancii Nationale care a invatat lectiile Bancorex si Banca Agricola si a avut reglementari draconice in comparatie cu alte tari. In plus, rezerva de 26 de miliarde de euro a BNR trebuie sa fie mai mult decit suficienta pentru a evita orice mica problema din sistemul bancar romanesc.

Insa la nivelul economiei reale, nu are cum sa scape. Recesiunea ce se intrevede in Europa de Vest si in America nu are cum sa nu ne afecteze: Romania exporta mai mult de 70% pe aceste piete. In plus, obtinerea de imprumuturi pentru dezvoltare va fi mult mai grea si mai costisitoare.

Ca atare, investitii planificate se vor face mai tirziu sau vor fi mai mici sau nu se vor face deloc. Romania se afla intr-o perioada de crestere economica, insa aceasta crestere spectaculoasa din ultimii ani se va tempera. Guvernul Romaniei, atit cel actual, cit mai ales cel viitor trebuie sa invete din aceste lectii. Trebuie sa invete ca atunci cind economia creste, este nevoie de un control al cheltuielilor bugetare si, eventual, de excedent bugetar. Aceste rezerve pot fi folosite in momente mai grele, precum cel din aceasta perioada.

Si nu in ultimul rind, cred ca a devenit clar pentru toata lumea ca nimeni nu poate fi izolat intr-o criza financiara si ca este nevoie de masuri comune la nivel international. Romania a fost afectata si ea, leul depreciindu-se mai repede decit s-a prevazut, cursul de schimb leu/euro a atins in urma cu trei saptamini maximum din ultimii ani. Un curs care nu este constant aduce incertitudini si deci costuri suplimentare firmelor si familiilor. De aceea, prioritatea politica a viitorului guvern este sa lucreze impreuna cu Banca Nationala pentru adoptarea cit mai rapida a monedei unice europene.

Dezbate impactul crizei financiare asupra Romaniei pe Jeopardy.