Regimul Dragnea si domnia legii: asaltul continua
Tenacitatea regimului Dragnea merită admirată. În pofida eşecului de parcurs reprezentat de episodul OUG 13,obiectivul asumat nu este abandonat. Ca şi în urmă cu o lună şi jumătate, ţinta este identică: apărarea privilegiilor, prin eliminarea contraponderilor care ar putea stânjeni dominaţia PSD. Suveranitatea parlamentului, în toată majestatea sa, iată programul pe care Liviu Dragnea şi colegii săi îl promovează, cu energie şi îndărătnicie. Declaraţia adoptată de Camerele reunite , la iniţiativa lui Călin Popescu- Tăriceanu, rezumă, simplu şi agresiv, această agendă a restauraţiei. Atacul la Preşedintele României echivalează cu o atenţionare. Perspectiva suspendării din funcţie nu este niciodată exclusă.
Tenacitatea regimului Dragnea este dublată de rafinarea instrumentelor cu care operează. Lecţia OUG 13 este asumată şi evitarea confruntării directe pare prioritară. În cadrul PSD, rolurile sunt împărţite cu atenţie. Există, pe de o parte, Liviu Dragnea, cel care îmbracă mantia de om politic responsabil, pregătit să reafirme angajamentul PSD faţă de statul de drept, dar să şi atace, furibund,condamnarea pe care o socoate ilegală. Există, pe de altă parte, senatorul Şerban Nicolae şi cei asemenea domniei-sale, avangarda care pune în discuţie temele cele mai delicate, batalionul care testează vigilenţa publică, spre a verifica dacă şansele mobilizării civice mai sunt redutabile ori nu. Relaţia dintre aceste două aripi este premeditată şi nu mai poate înşela decât pe naivii incurabili.
În dispozitivul de luptă al PSD, înlocuirea grotescului Florin Iordache cu domnul Tudorel Toader a însemnat o schimbare de tonalitate şi de stil, iar nu de priorităţi politice. Noul ministru al justiţiei, ( prezent în studiourile Antenei 3, ca orice om de bună- credinţă al regimului Dragnea,) a înlocuit ridicolul cu morga “neutralităţii”. Opţiunea în favoarea unui “ independent” permite regimului Dragnea să urmărească, la fel de energic, confruntarea cu cele două instituţii care îi limitează omnipotenţa, DNA şi Parchetul General. Solicitarea, publică, de demisie, adresată de Tudorel Toader celor doi conducători de instituţii este semnalul că epoca fragilului armistiţiu a trecut.
Ministrul Justiţiei nu face, în acest din urmă caz, decât să profite de sprijinul pe care tribunalul constituţional îl oferă cu altruism PSD. Recenta decizie a CRR în cazul conflictului de natură constituţională privind OUG 13 este dovada, peremptorie, a noii direcţii politice dominante la nivelul CCR. Conducerea lui Valer Dorneanu modifică, decisiv, poziţia deţinută anterior de Curte. Domesticirea CRR de către regimul Dragnea este unul dintre elementele cheie ale momentului politic actual: consecinţele ei se vor vedea în lunile care vin.
Tabloul care se desenează dezvăluie noile strategii la care recurge puterea PSD. Este acesta un tablou care îngrijorează prin potenţialul pe care îl indică. Controlul exercitat de regimul Dragnea asupra statului este din ce în ce mai puternic. Fuziunea dintre actuala majoritate şi Antena 3 ori RTV este completă. De la UDMR la PMP, o parte însemnată a partidelor parlamentare sprijină acest efort de castrare al statului de drept. Hotărârea cu care organele de propagandă media pun în circulaţie teza complotului ţesut de braţele statului poliţienesc dirijat de procurori nu este întâmplătoare. Insistenţa este forma sigură de îndoctrinare. Asaltul instituţional este pregătit prin cel jurnalistic.
Regimul Dragnea nu poate renunţa la aceasta agendă ostilă domniei legii. Privilegiile sunt coloana vertebrală a PSD. Socialismul său de faţadă maschează, inabil, voracitatea prădătorului politic ce vizează menţinerea subdezvoltării autohtone. Din acest bazin al resentimentelor şi al complicităţilor se hrăneşte Liviu Dragnea. Dominaţia la care aspiră este aceea a liniştii ce permite vechilor şi noilor stăpâni ai României să exercite, netulburat, mandatul lor de drept divin.