Regizorul Florin Iepan: Cred ca trebuie sa constientizam ca Romania are si un trecut fascist

In octombrie 1941, dupa ce armata romana a intrat in Odessa, in fostul sediu al NKVD-ului a fost instalat comandamentul armatei romane. Minata de partizanii sovietici, cladirea sare in aer si ucide 90 de militari. Infuriat, Ion Antonescu cere ca pentru fiecare soldat si ofiter roman mort sa fie executati cate 200 de comunisti, iar evreii sa fie luati ostateci. O zi mai tarziu, aproape 20.000 de evrei (dupa altii, 22.000) – adica populatia evreiasca a Odessei – sunt stransi in noua magazii din satul Dalnic, langa Odessa. Magaziile sunt stropite cu benzina si li se da foc. Cei stransi in magazii pier in incendiu. La peste 65 de ani departare, documentaristul Florin Iepan se pregateste sa realizeze un film despre masacrul de la Odessa.

Nascut la Timisoara si absolvent al scolii de film din Bucuresti, Iepan s-a mai ocupat in documentarele sale de “decretei”, de Johnny Weismüller si Bela Lugosi sau de vampirii din Transilvania. El se numara printre fondatorii lui DocuMentor, prima asociatie a realizatorilor de film documentar din Romania, si este, alaturi de Alexandru Solomon, primul documentarist roman care a descoperit parghiile coproductiilor internationale.

Cu “Odessa”, Iepan nu-si propune un portret al lui Ion Antonescu (pro sau contra), ci un film in care sa demonstreze ca Romania a avut un trecut fascist si antisemit pe care e timpul sa si-l asume.

“Si astazi majoritatea romanilor e convinsa ca “tarisoara“ a fost o victima a istoriei, a marilor puteri, a strainatatii in general. Ideea ca Romania a dus un adevarat razboi de cucerire si de purificare etnica in Est nici acum, in anul 2008, nu poate fi pusa in discutie”, spune Florin Iepan.

Cineastul a obtinut o finantare de la Centrul National al Cinematografiei si va realiza “Odessa” in coproductie Sub-cult-ura (Timisoara) si Starcrest Media (Frankfurt).

– In ce stadiu te afli cu filmul? Ti-ai terminat documentarea?

– Tocmai am terminat prospectiile in Ucraina. Incercam sa dam de supravietuitori ai masacrului de la Odessa, aflati acum in America si Israel, dar este foarte greu…. Strangem informatii, date, imagini si marturii, si ne pregatim pentru filmarile care o sa inceapa in curand.

– De unde interesul tau pentru masacrul de la Odessa?

– In opinia mea, aceasta e cea mai intunecata zi din istoria moderna a Romaniei, despre care noi si copiii nostri nu stim mai nimic. Mai mult, regimul Antonescu, figura Maresalului si prima perioada a celui de al doilea razboi mondial, in care Romania era aliatul Germaniei naziste, sunt privite cu indulgenta de catre o buna parte din societatea romaneasca.

Ziaristi, figuri publice, o parte din liderii de opinie care populeaza consistent spatiul public au pareri foarte nuantate despre regimul Antonescu. Istoria Romaniei a fost si este prezentata distorsionat din ratiuni politice si dintr-un fals atasament fata de figurile noastre istorice.

– Ion Antonescu a iesit pe locul cinci in finala de la “Mari romani”, show-ul organizat de TVR.

– Si astazi, majoritatea romanilor e convinsa ca “tarisoara“ a fost o victima a istoriei. Eu cred ca trebuie sa constientizam ca Romania are si un trecut fascist, ca o parte din populatia Romaniei interbelice a simpatizat cu ideile si cu liderii acestei ideologii, ca e incorect sa ne spalam pe maini spunand ca ideologia de extrema dreapta era apanajul exclusiv al miscarii legionare, din moment ce marea majoritate a crimelor comise impotriva evreilor si tiganilor apartin unor institutii ale statului roman.

– Cum te-ai gandit sa abordezi problema?

– S-ar putea ca acesta sa fie un film diferit de ceea ce se asteapta de la un astfel de subiect. Ma gandesc ca in egala masura este interesant sa vedem ce au de spus cei care au fost martori la acele atrocitati, dar si ce avem noi de spus, cei care azi incercam sa gasim o noua identitate nationala pentru Romania.

In ce masura adevarul istoric va intra sau nu in coliziune cu brandul de tara din mintea fiecaruia dintre noi? Ce suntem noi dispusi sa facem ca sa aflam adevarul despre un episod deja dat uitarii si aparent lipsit de importanta !?

Cu siguranta, unul dintre personaje va fi Antonescu, dar e gresit sa-i atribuim doar lui vina pentru cele intamplate atunci. In viziunea mea, Antonescu era un exponent al epocii, un produs al mentalitatii dominante din societate (cum a fost si Ceausescu, in buna masura.). Un alt personaj interesant e fostul primar al Odessei – instalat acolo de Antonescu – Pantea, o figura mai degraba luminoasa in contextul acela de incrancenare si violenta. El n-a ezitat sa–i scrie direct lui Antonescu si sa denunte crimele impotriva evreilor din Odessa.

– Ai gasit si romani care au participat la masacru?

– Aici avem o problema: veteranii nostri nu fac altceva decat sa idealizeze participarea fiecaruia dintre ei la razboi. E foarte greu sa-i faci acum sa-si aminteasca ceva rau sau dureros. Au fost niste eroi ai neamului si trebuie sa ramana eroi, cam asta e realitatea.

Dar e dificil sa gasesti acum, in 2008, contemporani ai acelor evenimente…

In lipsa lor, s-ar putea sa fiu nevoit sa mut atentia acestui documentar asupra generatiei mele si sa cercetez daca nu cumva lipsa noastra de interes si compasiune fata de victimele Romaniei fasciste nu ascunde ceva grav si mai profund care ne-ar putea face sa ne intrebam in ce masura noi am fi reactionat altfel daca eram in locul bunicilor nostri.

– O sa exprimi un punct de vedere transant in film sau il vei lasa pe spectator sa decida singur ce sa creada?

– Eu nu cred ca se poate fara sa exprimi un anumit punct de vedere. Diferenta intre un documentar bun si unul prost e aceea ca punctul de vedere al autorului devine treptat si imperceptibil si punctul de vedere al spectatorului, si asta nu datorita unei abilitati speciale, ci mai ales gratie onestitatii autorului in raport cu subiectul.

Nu trebuie sa uitam ca vorbim despre niste oameni obisnuiti, care intr-o buna zi, fara sa stie de ce si cum, s-au trezit inchisi intr-un depozit alaturi de copiii si parintii lor, si au asteptat in tacere pana au simtit miros de fum si au realizat ca nu mai au nici o scapare… Si toate asta de ce ? Pentru ca undeva, intr-o alta tara, Romania, parerea generala despre evrei era mai degraba proasta decat buna. Asta a fost.

– Ce exista acum pe locul celor noua magazii de la Dalnic?

– Exista doar un monument pierdut intr-un lan de grau. Pana o sa filmam noi acolo, la Dalnic, probabil ca graul n-o sa mai fie…,dar subiectul raman in picioare.

– Ce imagini de arhiva ai?

– Nu exista foarte multe imagini de arhiva legate direct de masacrul de la Odessa. In schimb, sunt o multime de filme de propaganda sovietice, germane si romanesti care dau ocol povestii noastre. Problema mea e legata de modalitatea in care pot folosi aceste imagini, gandite de la bun inceput ca instrumente de manipulare, fara sa aduc o atingere adevarului istoric.

-Te-ai gandit sa faci si reconstituiri?

– Aici nu am luat o decizie, e un teren alunecos de care autorii romani de film documentar abuzeaza in ultimul timp. O sa vad cum decurg lucrurile si poate o sa ajung in punctul in care o sa introduc un plan fictional in poveste.

– Crezi ca le vei modifica optica celor care vorbesc despre Ion Antonescu ca despre un erou?

– Eu nu vreau sa fac un film despre Antonescu, respectiv pacatele acestui personaj. El mi se pare o figura reprezentativa pentru epoca si mentalitatea romanilor din acea vreme. Dar a spune ca Antonescu a facut si lucruri bune pentru tara e ca si cum ai spune ca Hitler a facut si autostrazi sau ca era un om sensibil, cu un real talent pentru pictura.

Antonescu are pe constiinta vietile a sute de mii de civili. Opiniile lui rasiste si antisemite nu sunt un secret pentru nici un om documentat si, chiar daca nu ne convine, trebuie sa admitem ca Romania sub conducerea lui a ucis mai multi evrei si tigani decat Italia lui Mussolini. Dar, ma intreb, putem spune ca Antonescu e singurul vinovat? Oare Casa Regala, politicienii si o parte din personalitatile din epoca nu pot fi privite si din alt unghi decat ca victime ale tavalugului comunist care a urmat razboiului?