Reţinerea la sol a avioanelor IL-18 ale companiei „Tarom” şi informaţiile cunoscute de şeful Legaţiei S.U.A. de la Bucureşti (ianuarie-martie 1963)

Peste câteva zile se vor împlini 60 de ani de la aterizarea forţată a unui avion Il-18 al companiei „Tarom” în apropierea localităţii cipriote Paphos. Deoarece problemele de alimentare cu combustibil a avioanelor Il-18 au continuat să existe la Bucureşti după incidentul grav care a avut loc la 24 februarie 1962, ne-am propus să prezentăm câteva detalii despre acesta şi măsurile adoptate cu întârziere de autorităţile române pentru a preveni repetarea acelui eveniment. În acest scop, vom utiliza fotografiile cu totul inedite păstrate într-o arhivă din România, trei documente inedite elaborate la Bucureşti, în februarie şi martie 1963, de către şeful Legaţiei S.U.A. şi un raport al ministrului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor.

La 24 februarie 1962, un avion Il-18 V (înmatriculat YR-IMB) se afla deasupra Mării Mediterane, la altitudinea de 7300 metri, când piloţii Virgil Georgescu şi Nicolae Anghel au fost surprinşi de oprirea bruscă a unui motor. După aproximativ zece minute de zbor, alte două propulsoare au încetat să funcţioneze, iar cel de-al patrulea motor al aparatului s-a oprit când avionul se afla la o altitudine de 1700 metri şi la 15 kilometri distanţă faţă de litoralul insulei Cipru.

În acea zi de sâmbătă, avionul românesc efectua o cursă specială pe ruta Bucureşti-Belgrad-Atena-Nicosia, fără escale intermediare, cu 79 de emigranţi de religie mozaică şi opt membri ai echipajului. Toţi pasagerii doreau să ajungă în Israel. Aeroportul de destinaţie şi caracterul special al zborului sunt confirmate, printre altele, de manifestul de încărcătură pe care îl expunem mai jos.

Din schiţa de mai sus, întocmită de autorităţile române, rezultă că fostul aerodrom militar era prevăzut cu o pista scurtă (de circa 1,3 km), însă piloţii au preferat să aterizeze cu trenul escamotat pe un teren plat din imediata apropiere deoarece combustibilul aflat în rezervoarele avionului se putea scurge şi aprinde de la scânteile rezultate la aterizarea pe burtă, pe o pistă de beton, iar la sol nu exista nici un mijloc de stins incendii. Un pom aflat pe direcţia de aterizare a fost retezat cu o aripă după ce avionul a luat contact cu solul. Distanţa parcursă de aparatul Il-18 la aterizare a fost de 212 metri, iar plaja se afla la aproximativ doi kilometri de locul în care s-a oprit aparatul de zbor. Din fericire, nu au existat pierderi de vieţi omeneşti şi nici o rănire. Toţi pasagerii au fost îmbarcaţi în autobuzele venite de la Paphos şi transportaţi la Nicosia împreună cu bagajele lor.

Pentru a descoperi cauza acelui incident, specialiştii sosiţi la locul aterizării au săpat un şanţ adânc în dreptul unui motor, au demontat elicea avariată şi au pus alta în locul său. Apoi, a fost pornit motorul pentru a se verifica funcţionarea sa în condiţiile de oprire în aer. Acel experiment a demonstrat faptul că motorul nu s-a defectat în timpul zborului, iar cauza evenimentului grav era alta: gheaţa acumulată în filtrele de combustibil ale motoarelor.

Au urmat o reparare expeditivă a avionului în acelaşi loc, mutarea sa la capătul pistei aerodromului, o decolare cu emoţii şi un zbor spre un aeroport din U.R.S.S. (la începutul lunii martie 1962). În schimbul acelui avion, compania „Tarom” a primit unul nou. şi despre oprirea necomandată a motoarelor. Totodată, a fost lansat prin radio un mesaj SOS.Citeste intregul articol pe Contributors.ro