Rotativa din mai prinde viteză și se va rostogoli peste instituții cu greutate

De bună voie și nesilită de nimeni, Curtea de Conturi a adoptat în Plen un nou Regulament privind activitatea de audit public extern, ceea ce în termeni tehnici este numit în genere legislație terțiară.

„Este o deșertăciune care se petrece pe pământ: și anume sunt oameni neprihăniți cărora le merge ca și celor răi, care fac fapte rele, și sunt răi cărora le merge ca și celor neprihăniți, care fac fapte bune. Eu zic că și aceasta este o deșertăciune.”

Ecleziastul, 8:14

În jurul nostru, într-o accelerată horă globală, lumea dă în clocot: Kremlinul amenință cu turbare că, dacă ucrainenii cu sprijin occidental le dau un șut în dos obligându-i să-și ia jucăriile din Crimeea, Donbass, Zaporoje și Herson, atunci musai aruncă bombe nucleare în capul Occidentului; Iranul își duce navele de război în Canalul Panama și amenință că va închide strâmtoarea Ormuz, iar vase militare chineze și ruse fac manevre în largul coastelor Africii de Sud, cu acordul Pretoriei.

Turcia se opune fățiș aderării la NATO a Suediei și Finlandei, Ungaria face același lucru, dar sub alt pretext, FBI pregătește un al doilea caz cu un președinte care a gestionat neglijent documente secrete: după Donald Trump urmează, iată, și Joe Biden; Germania și Franța vor să-și relanseze tandemul și leadership-ul franco-german pentru Uniune, pentru început printr-un război al tarifelor cu Statele Unite și așa mai departe, avem de unde alege.

La noi lucrurile stau diferit, nu prea ne impresionează lumea largă. După ratarea din decembrie cu aderarea la Schengen, eșec pe care nu și-l asumă nimeni, țin capul de afiș doctoratul plagiat al remarcabilului om politic Lucian Bode, afacerile criminale ale Tate Brothers – miliardarii proxeneți anglo-americani, sau rotativa premierilor din mai, despre care ba primim asigurări la televiziuni că se va produce, ba aflăm „pe surse” că nici vorbă.

Subiectul care-i privește pe frații anglo-britanici, altminteri foarte grav și serios, a devenit o perdea de fum mediatică, tocmai bună să facă uitat eșecul politic cu aderarea la Schengen, în timp ce cazul ministrului plagiator mă trimite direct la tema care care-mi dă cel mai mult de gândit: rotativa premierilor PNL – PSD din mai.

ROTATIVA DE MAI

„1. Formațiunile semnatare convin asupra formării Coaliției Naționale pentru România – coaliție de guvernare pentru perioada 2021-2024.

2. Primul candidat la funcția de Prim-Ministru, din partea PNL, susținut de cele 4 formațiuni parlamentare semnatare, este domnul Nicolae Ionel Ciucă. Acesta va avea mandat până pe data de 25 mai 2023, iar cel de al doilea candidat, din partea PSD, până la alegerile generale din 2024.

La schimbarea premierului, conform rotației politice convenite, se vor înlocui și următorii reprezentanți în guvern: vicepremierul din partea PSD va fi înlocuit de vicepremierul din partea PNL; ministrul Transporturilor din partea PSD va fi înlocuit cu nominalizarea pentru acest portofoliu din partea PNL, iar PSD va prelua Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene; ministrul Finanțelor publice din partea PSD va fi înlocuit de titularul pentru acest portofoliu din partea PNL, iar PSD va prelua conducerea Ministerului Justiției; coordonatorul Secretariatului General al Guvernului din partea PSD va fi înlocuit de reprezentantul PNL, iar PSD va prelua coordonarea Cancelariei Prim-ministrului.”[1]

Textul de mai sus este preluat din acordul politic încheiat de formațiunile politice care susțin guvernarea – PSD și PNL – în toamna anului 2021. Peste patru luni, premierul Nicolae Ciucă urmează să demisioneze, pentru a face posibilă intrarea în vigoare a punctului 2 din respectivul acord politic, ceea ce tehnic, constituțional echivalează cu căderea guvernului pe care acum îl conduce.

Acordul politic ar trebui să garanteze că, până la data respectivă, partidele din coaliția de guvernare vor ajunge la o (nouă) înțelegere care să asigure respectarea termenilor acordului negociat în 2021; dacă, totuși, anumiți termeni vor fi schimbați, aceștia vor fi fost deja conveniți în toate detaliile, astfel încât tranziția la noul guvern, cu premier PSD (în principiu Marcel Ciolacu), să se deruleze fără probleme.

Este de domeniul evidenței că, în aceste patru luni rămase, negocierile se vor concentra asupra pozițiilor guvernamentale nominalizate în acord – vicepremier, transporturi, finanțe, justiție, fonduri europene, secretariat general și cancelaria premierului -, dar nu numai, în buna tradiție de constituire a unui nou guvern, pentru că se vor negocia și diverse poziții la anumite autorități, agenții, instituții ale guvernului în teritoriu etc.

Nici nu a început bine anul, și Marcel Ciolacu, printr-un interviu[2], a dat semnalul că partidul său vrea să repună în discuție acordul politic: „Ar trebui schimbat Ministerul Transporturilor cu Ministerul Fondurilor Europene. Din punctul meu de vedere, ambele ministere au ieșit dintr-o anchilozare. Cel puțin la Fonduri Europene ne-a ajutat Dumnezeu, în adevăratul sens al cuvântului. La Transporturi nu era atât de anchilozat (…). Ar trebui să fie o rotație între cele două ministere, dar dorim să stricăm ceva ce funcționează numai dintr-un orgoliu politic sau continuăm să consolidăm ceva ce funcționează?”

PNL pare să fi fost prinsă pe picior greșit de poziția președintelui PSD și a reacționat, cerând respectarea termenilor acordului, fără de care rotația premierilor nu va fi posibilă. Doar că PNL are doi miniștri aflați sub tirul presei, unul pentru plagiat (Lucian Bode), al doilea pentru modul în care gestionează răspunsul la criza energetică (Virgil Popescu), posturi care nu sunt vizate de acordul politic pentru schimbare, dar cu titulari cărora li se cere demisia, inclusiv prin voci din interiorul coaliției.

PSD interpretează un balet al declarațiilor contradictorii, care spune în sine multe despre planul pe care și l-au făcut Ciolacu & Co. pentru următoarele luni. „Dacă mai aveți dubii, să nu mai aveți” – a declarat tăios Paul Stănescu jurnaliștilor -, „pentru că președintele nostru, Marcel Ciolacu, la sfârșitul lui mai va fi prim-ministrul României. Dacă nu se va întâmpla acest lucru, sigur că vom avea alegeri anticipate. În rest, sunt discuții la ministere, sper să le rezolvăm, să rezolvăm în primul rând pentru țară, nu neapărat pentru un partid sau pentru altul.”[3]

Paul Stănescu își contrazice doar aparent șeful de partid, de fapt confirmă ceea ce PNL-ul nu ar vrea să audă: vrem să renegociem acordul și să-l aducem pe Ciolacu la Palatul Victoria și, dacă nu sunteți flexibili, este problema voastră, noi nu excludem nici alegerile anticipate! Și de ce nu? Sondajele de opinie îi dau pe cei de la PSD cu cel puțin 11 puncte procentuale mai bine situați decât PNL-iștii.[4]

Ca dovadă, Marcel Ciolacu insistă în continuare să laude miniștrii PNL care ar trebui schimbați la rotativă: „Mai sunt cinci luni, să așteptăm și vedem negocierile care cred că vor fi scurte despre schimbările de ministere. Sunt ministere cu performanțe, există o performanță la MIPE, la Ministerul Justiției am scăpat de MCV.”

Eu cred rotativa se va întâmpla, doar că PNL va trebui să accepte renegocierea unor termeni din cei consemnați în acordul încheiat în noiembrie 2021. Urmează patru luni în care echipele de negociere ale partidelor care formează coaliția guvernamentală vor avea mult de lucru. Atât de mult, încât chestiuni ca Schengen, de exemplu, vor fi tot mai puțin prezente pe agendele partidelor de guvernare.

Altele subiecte, în schimb, vor ocupa o poziție centrală în preocupările lui Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă, Kelemen Hunor și, implicit, și pe agenda lui Klaus Iohannis, interesat să se întoarcă la partid în 2024. Un exemplu care-mi vine în minte: funcțiile libere de la Curtea de Conturi.

La finele anului trecut Puterea publica un articol[5] în care opina că locul lăsat liber de Niculae Bădălău, la Autoritatea de Audit din cadrul Curții de Conturi, urmează să fie ocupat de actualul secretar general al guvernului, Marian Neacșu, a cărui poziție – potrivit acordului politic, să ne amintim – ar urma să fie ocupată de un penelist.

AMINTIRE CU HAIDUCI

La rotativă actualul secretar general al guvernului ar trebui să părăsească postul, dar cum să rămână un om de partid atât de important fără o poziție instituțională cu greutate? Greu de crezut. Ipoteza jurnaliștilor de la Puterea se poate susține, doar că, așa cum se întâmplă în negocieri, nimic nu este sigur, ultimul cuvânt fiind al lui Marcel Ciolacu.

Curtea de Conturi a României își constituie Plenul consilierilor de conturi în baza unor numiri politice, folosind un algoritm care ar trebui să țină cont de toate partidele parlamentare. Acest algoritm parlamentar a fost la un moment dat încălcat, datorită intervenției lui Victor Ponta, pe atunci președinte al PSD.

În principiu, din trei în trei ani, la 15 octombrie, Plenul Curții se reînnoiește cu o treime, fiind înlocuiți consilierii de conturi cărora le expiră mandatele. În anul 2011, la 14 octombrie, și-au terminat mandatul 6 consilieri de conturi – din care 4 de la PSD – și Victor Ponta a cerut ca, dacă au plecat 4 consilieri nominalizați anterior de PSD, partidul său să primească dreptul de a numi alți 4; mai mult, a amenințat că dacă nu i se face voia, atunci PSD nu va face deloc nominalizări.

Legea se schimbase în anul 2008 și s-au introdus mandatele decalate de 9 ani pentru consilierii de conturi, cu 3 mandate inițiale de 3 ani și 3 de 6 ani, dar care erau legal recunoscute ca întregi, similar celor de 9 ani, cu toate drepturile aferente.

Revenind la dorința lui Ponta, PDL a refuzat-o sub considerentul că PSD are dreptul la numai 2 locuri, iar Victor Ponta s-a ținut de cuvânt. Noile nominalizări au fost 4 de la PDL, 1 de la UDMR și 1 de la PRM.

Unul din cei căruia în 2014 i s-a terminat un mandat de 3 ani a fost Anton Ioan de la UNPR, care la insistențele lui Gabriel Oprea a fost numit pentru un nou mandat de 9 ani și vicepreședinte al Autorității de Audit, deși era neconstituțional.

PNL a contestat numirea la CCR, iar Curtea a admis-o, constatând abuzul și cerând respectarea prevederilor constituționale[6]. Abia în septembrie 2015 Parlamentul a aplicat decizia CCR, astfel că timp de aproape un an Anton Ioan a ocupat un post ce nu i se cuvenea, a încasat remunerație, a semnat documente oficiale etc., viciind astfel integritatea Curții de Conturi fără ca cineva să răspundă.

În locul lui Anton Ioan a fost numit consilier de conturi Ilie Sârbu, pentru restul de mandat. Dar nu doar Anton Ioan s-a aflat într-o astfel de situație: Marius Vorniceanu și Constanța Donovici au fost de asemenea numiți pentru un al doilea mandat și, la rândul lor, au fost nevoiți să-și părăsească pozițiile de la Curte, după ce a fost sesizată CCR, care s-a pronunțat conform precedentului amintit.[7]

În octombrie 2019, Leonardo Badea a părăsit ASF pentru BNR și i-a făcut astfel loc lui Nicu Marcu, care se pare că-și dorea poziția de președinte ASF. În negocierea acestor „rotiri de cadre” exista deja exprimat un interes pentru poziția de vicepreședinte a Curții din partea lui Ilie Sârbu. După ce Nicu Marcu a eliberat poziția, Ilie Sârbu a demisionat din funcția de vicepreședinte al Autorității de Audit – ceea ce tehnic ar fi echivalat cu încetarea mandatului de consilier de conturi – și a fost numit de Parlament pentru poziția de – tehnic un nou mandat – ca vicepreședinte al Curții.

Pentru ca baletul între funcții făcut de Ilie Sârbu să aibă o aparență de legalitate, conducerea Curții și Parlamentul au lăsat să se înțeleagă că nu ar fi vorba de numirea sa pentru un nou mandat de consilier de conturi – chiar dacă a existat o demisie la mijloc, aceasta ar fi fost din funcție -, urmând ca cel în cauză să-și înceteze mandatatul în octombrie 2023 (dată la care mandatul lui Nicu Marcu ajunge la final).

Nicio formațiune politică nu a mai contestat la CCR salturile acrobatice de pe o funcție pe alta ori dintr-un mandat în altul făcute de Ilie Sârbu, așa că nu știm cum s-ar fi pronunțat judecătorii CCR pe această speță.

O istorie contrafactuală ne spune că, dacă PNL sau USR, de exemplu, ar fi sesizat CCR, s-ar fi putut constitui o majoritate de judecători constituționali care să interpreteze demisia și apoi numirea lui Ilie Sârbu în funcția de vicepreședinte al Curții de Conturi ca fiind, prima din poziția de consilier de conturi și a doua neconstituțională. Cine poate ști?

Ideea este că mișcarea de mai sus a eliberat poziția de vicepreședinte al Autorității de Audit, care a fost ocupată, prin decizia din iunie 2020 a Parlamentului, de Niculae Bădălău[8], omul care doi ani mai târziu avea să fie arestat de DNA pentru infracțiuni grave de corupție. Realitate trăită de această dată, nu istorie contrafactuală.

CÂND CIMITIRUL ELEFANȚILOR PROPUNE REFORME

De bună voie și nesilită de nimeni, Curtea de Conturi a adoptat în Plen un nou Regulament privind activitatea de audit public extern, ceea ce în termeni tehnici este numit în genere legislație terțiară.

Atât cât putem pricepe noi, oamenii simpli, aceste tehnicalități legislative, o legislație terțiară nu poate modifica sau diminua în vreun fel dispozițiile din legislația primară; în cazul de față atribuțiile pe care Curtea le are – reproduc aici din articolul 1, alin.1 din Legea nr.94 din 1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi:

„Curtea de Conturi exercită funcția de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, furnizând Parlamentului și, respectiv, unităților administrativ-teritoriale rapoarte privind utilizarea și administrarea acestora, în conformitate cu principiile legalității, regularității, economicității, eficienței și eficacității.”[9]

După primul aliniat din articolul 1 vin alte trei, inclusiv cel de care s-a prevalat Plenul Curții atunci când a aprobat noul Regulament – îl reproduc și pe acesta: „Activitatea de audit extern exercitată de Curtea de Conturi se desfășoară cu respectarea normelor proprii, adoptate pe baza standardelor de audit internaționale general acceptate”.

Pe scurt, Curtea de Conturi, pentru a-și desfășura activitatea de audit extern, își elaborează un regulament propriu, respectând cerințele de la art.1, alin.4 din Legea nr.94, dar și principiile generale (constituționale) privind funcționarea Curții, descrise la aliniatul 1: în conformitate cu principiile legalității, regularității, economicității, eficienței și eficacității. Nimic mai mult, în același timp nimic mai puțin.

Ce aduce nou Regulamentul aprobat în data de 20 decembrie 2022, aflăm din comunicatul Curții și merită să-l parcurgem cu atenție, pentru a înțelege exact cum funcționează raționamentul celor care conduc la acest moment Curtea de Conturi:

„Acesta – Regulamentul n.m. – definește clar relația dintre Curtea de Conturi și entitățile auditate, prin precizarea drepturilor și obligațiilor fiecărei părți implicate în procesul de audit, în scopul unei colaborări eficiente care să conducă la creșterea performanței în utilizarea fondurilor publice. Un element de noutate esențial este reprezentat de faptul că rapoartele de audit sunt revizuite pe întreg lanțul ierarhic și sunt asumate instituțional, împreună cu scrisorile către management, de către Plen sau de către directorii camerelor de conturi, conform mandatului acordat de Plen.

Procedura de emitere a raportului de audit și a scrisorii către management va presupune parcurgerea următoarelor etape obligatorii:

– exercitarea unui control al calității procesului de audit pe toată durata misiunii de audit, prin revizuirea asigurată de controlul ierarhic și, după caz, de o structură specializată din cadrul Curții de Conturi;

– comunicarea proiectului raportului de audit și a proiectului scrisorii către managementul entității auditate, dar și persoanelor cu atribuții în domeniu în perioada supusă auditului, în vederea exercitării dreptului de a depune obiecții în termen de 15 zile calendaristice, precum și în vederea elaborării de către conducerea entității auditate a unui Plan de măsuri pentru implementarea recomandărilor;

– concilierea cu entitatea auditată a constatărilor și concluziilor auditului, a recomandărilor Curții, a eventualelor obiecții și a Planului de măsuri pentru implementarea recomandărilor (la conciliere participă și alte persoane cu atribuții care s-au aflat sau se află în relație profesională cu entitatea auditată și care dețin informații relevante pentru aspectul auditat);

– stabilirea de recomandări în sarcina entităților auditate, pe care aceasta trebuie să le implementeze în baza unui Plan de măsuri conciliat și agreat cu echipa de audit;

– aprobarea raportului de audit și a scrisorii către management de Plenul Curții de Conturi (la ședința Plenului pot fi invitați reprezentanții entității auditate).

Valorificarea rezultatelor activității de audit se realizează, după caz, prin: informarea conducerii entității auditate cu privire la rezultatele auditului; certificarea conturilor; solicitarea aplicării măsurii de suspendare din funcție a persoanelor care se fac vinovate de săvârșirea unor fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar, constatate în urma misiunilor de audit efectuate, până la soluționarea definitivă a cauzelor în care sunt implicate; dispunerea măsurii de blocare a fondurilor bugetare sau speciale, atunci când se constată utilizarea nelegală ori ineficientă a acestora; sesizarea organelor de urmărire penală, în situația în care s-a constatat existența unor fapte pentru care există indicii că au fost săvârșite cu încălcarea legii; publicarea rapoartelor de audit și/sau a sintezelor acestora pe pagina de internet a instituției.”[10]

Critica textului Regulamentului a făcut-o Sindicatul Național al Auditorilor Publici Externi din România, care a atenționat că actuala conducere a Curții de Conturi, prevalându-se de unele recomandări ale unor funcționari ai Băncii Mondiale, formulate în concluziile raportului proiectului „SAI pentru cetățean”, a adus modificări majore privind modul de desfășurare a misiunilor de audit extern, structura și conținutul actelor încheiate de către personalul de specialitate, modul de valorificare a acestora precum și selectarea entităților ce urmează a fi incluse în programul anual de verificare:

„Dorim să subliniem faptul că, prin acest nou Regulament, în afara faptului că se încalcă prevederile constituționale, se dorește și o slăbire substanțială a rolului, puterii și a atribuțiilor Curții de Conturi, în condițiile în care, după cum bine știm, în țara noastră auditul intern și controlul intern managerial din cadrul instituțiilor publice ale statului nu funcționează, întotdeauna, în mod corespunzător.”[11]

Sindicatul susține că, astfel, Curtea de Conturi se metamorfozează dintr-o instituție cu atribuții de control într-o instituție cu rol de îndrumare, consiliere și consultanță, se reglementează efectiv încălcarea independenței auditorului public extern din cadrul Curții de Conturi prin acte administrative infra legale (adică prin Hotărâri ale Plenului Curții), ceea ce contravine flagrant prevederilor constituționale (vezi art.140 din Constituție).

TEME-TE DE REFORME CÂND LE FAC POLITRUCII

Ca să înțelegem și mai bine treaba cu noul Regulament, dăm timpul înapoi cu patru ani, până la momentul în care Bucureștiul a deținut președinția Consiliului UE. În mai 2019, Curtea de Conturi a organizat la Palatul Parlamentului o conferință la care au fost invitați reprezentați ai curților de conturi din alte state ale Uniunii, ce a avut tematica: „Inovarea în domeniul auditului la nivelul Uniunii Europene și creșterea rolului de îndrumare al instituțiilor supreme de audit etc.”.

Ideea de „reformă” – materializată astăzi în noul Regulament – era în embrion, promovată asiduu de președintele Mihai Busuioc, iar în mai 2019 s-a încercat un soi de „acreditare internațională” a validității acestor idei, potrivit cărora Curtea de Conturi are în primul rând rol de îndrumare și abia apoi, rol de control (o reinterpretare vădită a art.1 din Legea 94).

Conferința a fost o bijuterie, dacă o pot numi așa, șlefuită prin discursurile lui Călin Popescu Tăriceanu, pe atunci președinte al Senatului, dar mai ales al premierului de atunci, Viorica Dăncilă, din care reproduc următorul pasaj:

„Am încredere că în domeniul auditului instituția Curții de Conturi a României are capacitatea să inoveze, să fie proactivă, să anticipeze și să propună soluții provocărilor care apar în acest context politic și economic european în continuă schimbare. Împreună, prin consultări și colaborare, putem găsi cele mai bune metode de alegere a temelor de audit, a instrumentelor necesare și mai ales a oamenilor potriviți pentru ca viitorul României să fie și din această perspectivă în acord cu evoluțiile europene.”[12]

Dra nu a fost totul perfect în mai 2019, pentru că reprezentatul Curții de Conturi a Franței a dezaprobat cu argumente clare ideea că rolul de îndrumare trebuie să prevaleze, atenționând că o curte de conturi este menită să exercite controlul asupra conturilor statului și nu să facă educație sau să ofere consultanță ori îndrumare, activități de care se ocupă alte categorii de personal specializat.

Mihai Busuioc nu s-a lăsat descurajat, a avut răbdare și, într-o zi de vineri – 7 octombrie 2022 – și-a luat simbolic revanșa semnând memorandumul de înțelegere cu Curtea de Conturi a Franței, alături de Pierre Moscovici.[13] Observațiile expertului francez din mai 2019 au fost date uitării, ca și cum n-ar fi fost.

Două luni și ceva mai târziu, noul Regulament al activității de audit extern era aprobat și publicat în Monitorul Oficial (ianuarie 2023). De acum niciun raport de audit nu va mai trece până când conducerea Curții (pe tot lanțul, nu-i așa!) nu va fi de acord cu conținutul său; independența auditorului este istorie la București. Putem arunca legea la coș. Mai că nici nu contează cine anume-i va lua locul lui Niculae Bădălău.

Mai concret, în baza noului Regulament, conducerea Curții de Conturi ar putea proceda „legitim” în situații similare celei a controlului de la Eximbank, unde auditorii din subordinea – pe atunci – vicepreședintelui Niculae Bădălău au refuzat să-și schimbe concluziile din raport, așa cum arată un recent articol de presă[14], iar conducerea Curții a schimbat – abuziv – echipa de auditori, pentru a obține un raport cu concluziile cerute. Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro