„Să îți faci o programare la medic în România este un consum energetic nu doar pentru pacient, ci pentru întreaga familie și toți prietenii lui” / Un singur spital digitalizat în toată țara

Lipsa digitalizării sistemului de sănătate din România „afectează munca medicului, dar cel mai mult îl afectează pe pacient”, spune, într-un dialog cu HotNews, Beatrice Mahler, medic pneumolog și fost manager al Institutului „Marius Nasta”. Aceasta oferă exemple concrete cum spitalele pot evita risipa și aglomerarea cabinetelor și pot scăpa pacienții de drumuri inutile. 

• „Noi întâi dăm o mie de telefoane, ne întrebăm toți prietenii. Oamenii nu își cunosc drepturile și nu știu care este traseul pacientului în sistem”, declară și Monica Althamer, navigator de pacienți care a ghidat mii de persoane în sistem.
• În prima parte a acestui articol, HotNews a prezentat experiența unei paciente din România, după ce s-a mutat în Marea Britanie: a scăpat de drumurile între cabinete și de plimbatul hârtiilor, dar a dat peste timpi de așteptare și de doi ani

de Alina Neagu

Spitalul Județean de Urgență din Timișoara este primul dintr-un lot de 19 spitale din România care au accesat fonduri pentru digitalizare și a reușit să se digitalizeze parțial.

Doar în câteva spitale din România există un sistem de programări online, dar și acolo pacienții „nu se așteaptă ca în sistemul de stat să poată să se programeze online. Așa că încep să sune: «Știi un medic care mă poate trata?»”, spune Beatrice Mahler, medic pneumolog.

Beatrice Mahler lucrează într-un spital care nu este, deocamdată, digitalizat. Institutul Marius Nasta a aplicat, în mandatul ei, la fonduri europene pentru digitalizare, iar proiectul de un milion de euro este acum în așteptare. „Au fost bani pentru digitalizare. Dar multe spitale nu au știut să îi folosească”, declară Mahler.

Biblioraftul cu acte medicale

Digitalizarea spitalelor poate însemna sfârșitul multor risipe, atât pentru spitale, cât și pentru pacienți, crede medicul. 

Ea povestește cum pacienții cară după ei teancuri de hârtii când vin la consultație la „Marius Nasta”, toate documentele medicale pe care le-au adunat de-a lungul timpului.

„E nevoie să avem istoricul medical al pacientului și să știm despre antecedentele lui medicale. Nu prea ai cum să le cunoști decât dacă pacientul îți aduce biblioraftul cu hârtii. Începi să cauți, iar asta înseamnă timp pe care i-l răpești pacientului din consultație. Nu spun că nu ai avea nevoie de timp și dacă te uiți electronic. Dar electronic pot să apară datele esențiale. Dacă pacientul a avut o problemă ortopedică, nu intracționează cu problema pentru care a venit la mine. Însă pentru pacient, toate hârtiile sunt importante și el le aduce”, explică medicul pneumolog. 

Cum se face risipa

Datele din spitale nu sunt conectate între ele și așa apare o altă risipă. „Poate că pacientul și-a făcut analize de sânge curând, dar dacă nu le are la el, eu îi cer să le facă din nou”.

Mai mult, spitalul este obligat să stocheze documentele medicale ale tuturor pacienților în format de hârtie: „Nu există, legal, posibilitatea de a fi arhivate și electronic. Fiind act medico-legal, se păstrează mulți ani. Este o cantitate de hârtie și de depozitare uriașă. Sunt depozite care stochează aceste hârtii”. 

Telefonul bate programarea online

Institutul „Marius Nasta” nu este încă digitalizat, însă acum doi ani a implementat un sistem de programări online, pe site-ul spitalului. Pacienții primesc SMS cu data, ora programării și documentele medicale pe care să le aducă.

Mulți pacienți preferă însă varianta clasică. „Telefonul sună și nu poți să îi refuzi pe oameni. Ai zile în care stai atât de mult peste program, încât nu mai reușești să mai fii eficient”, spune Mahler.

„Să îți faci o programare la un medic în România este un consum energetic nu doar pentru pacient, ci pentru întreaga familie și pentru toți prietenii lui, pentru că toți caută un medic”, mai spune ea. 

Medicul se plânge și de faptul că sunt pacienți care nu vin la programări, fără să o anuleze în prealabil. „În străinătate, un pacient care are programare este obligat să o anuleze, dacă nu o poate onora. Eu, astăzi, am avut programări pentru spitalizări de zi și au venit doar jumătate. Au venit la ușă alți pacienți, care nu aveau programare. Pentru că oamenii, atunci când nu mai pot, vin la ușă. Dar acesta nu este un sistem care să fie eficient”. 

Pacienți nevoiți să plimbe hârtii din 3 în 3 luni toată viața

Beatrice Mahler oferă un alt exemplu concret în care digitalizarea sistemului medical i-ar scuti pe bolnavi de drumuri inutile. 

Ca medic pneumolog, aceasta tratează pacienți care suferă de apnee în somn. Ei primesc gratuit din partea Casei de Asigurări de Sănătate un dispozitiv pe care îl au în permanență acasă, care să îi ajute să respire normal în timpul somnului.

Din trei în trei luni, ei trebuie să dovedească că încă le este necesar și folosesc aparatul, iar aceste documente să fie depuse la CNAS pentru prelungirea folosirii dispozitivului și pentru finanțare. 

Majoritatea acestor pacienți au acest tratament pe viață. „Vin la mine de 4 ori pe an. Și mă întreabă foarte necăjiți dacă chiar trebuie să facă acest lucru toată viața”. 

„Se programează la medicul de familie, apoi merg la el ca să ia bilet de trimitere, apoi se programează la noi. Vin la noi, le dăm hârtiile, după care se duc cu ele la Casa de Asigurări de Sănătate. Sunt 3 drumuri pe care acești oameni le fac din 3 în 3 luni. Sunt 3 zile ca să primească acasă acel aparat fără bani!”, explică Beatrice Mahler.

Medicul spune că aceste aparate sunt atât de moderne încât pot fi evaluate de la distanță de firmele care le închiriază. 

„Dacă CNAS ar avea un sistem funcțional, s-ar putea crea o legătură funcțională în sistem, ca în cazul în care un pacient nu folosește acel aparat, să se taie finanțarea. Lucrurile se pot face automat, nu pacientul să vină la mine pentru hârtii. Dar acești oameni sunt tot mai mulți și ocupă locul la programare doar pentru birocrație”. 

„Noi întâi dăm o mie de telefoane, ne întrebăm toți prietenii”

Monica Althamer este navigator de pacienți și, de ani de zile, a ghidat mii de oameni prin sistemul de sănătate din România. „Oamenii nu își cunosc drepturile și nu știu care este traseul pacientului în sistem”, spune ea după aceste experiențe. 

„Noi întâi dăm o mie de telefoane, ne întrebăm toți prietenii, găsim un medic specialist și el spune: «Bine, vino mâine la mine cu trimitere». Și îi dictăm medicului de familie: «Vreau trimitere către gastro»”.

Această lipsă a procedurilor îi bulversează nu doar pe pacienți, ci și pe medici. Navigatoarea de pacienți spune că în sistemul medical românesc s-au inversat pașii, iar oamenii ajung la medicul de familie când deja și-au rezolvat problemele, pentru hârtii. 

„Sunt situații în care pacientul sună medicul specialist sau pe mine din cabinetul medicului de familie, să îi spună ce să scrie. Este stupefiant, nu am pățit doar o dată, ci în zeci de situații: «Doamna doctor întreabă ce să scrie pe trimitere»”, povestește ea.

„Nimănui nu îi trece prin minte să își sune medicul de familie”

Atunci când un pacient face o investigație imagistică și află că are o tumoră, „nimănui nu îi trece prin minte să își sune medicul de familie”, mai spune ea. „Sună un prieten, sună 10 prieteni, sună un doctor sau sună pe cineva ca mine. Își fac, repede, programare la un oncolog”. 

„Te-ai dus la oncolog doar cu RMN-ul, el îți spune că are nevoie și de rezultatul de la biopsie. Tu găsești programare la oncolog peste o lună – pentru că se așteaptă, inclusiv la privat –  fără să fi făcut pașii. Faptul că nu cunoaștem, nu întrebăm pe cine trebuie, uneori înseamnă să pierdem timp. Îți faci programare că știi tu că de cancer se ocupă oncologii, după ce ai făcut tu un RMN, netrimis de nimeni. Și te duci cu un maldăr de acte care nu îl ajută cu nimic, cu tot istoricul tău”, adaugă Monica Althamer.

„Ai senzația că nu o să ajungi să te vadă un doctor dacă nu îți activezi întregul sistem de cunoștințe”

Astfel, în opinia navigatorului de pacienți, nu doar lipsa digitalizării ar ajuta sistemul medical să-și creeze trasee clare pentru bolnavi, ci și modul în care ne raportăm la proceduri. 

„Ne-am obișnuit din anii comunismului să rezolvăm tot, de la mâncare până la medic, cu un schimb de servicii: «Eu te ajut pe tine cu asta, tu ajută-mă cu cealaltă»”, spune ea. 

La acest sistem greoi contribuie și faptul că în foarte puține spitale de stat poți să îți faci o programare. 

 „Ai senzația că nu o să ajungi să te vadă un doctor dacă nu îți activezi întregul sistem de cunoștințe. Îți amintești foarte târziu că și medicul de familie are un rol în traseul tău medical”.

Ea a vorbit și despre modul în care se fac transferurile între spitale. Există legislație care spune ce au de făcut atât spitalele, cât și pacienții și aparținătorii. „În România se întâmplă extrem de rar ca medicul care transferă să își sune colegii dintr-un alt spital. La noi, spitalul spune familiei sau pacientului: «Vă trebuie un transfer. Descurcați-vă!»”, spune Monica Althamer. 

Primul spital parțial digitalizat

Din cele peste 350 de spitale de stat din România, doar Spitalul Județean de Urgență din Timișoara a accesat fonduri și a reușit să se digitalizeze parțial.

Secțiile de Terapie Intensivă și blocul operator sunt digitalizate din punct de vedere medical, explică, într-un dialog cu HotNews, dr. Dorel Săndesc, managerul spitalului. Mai sunt digitalizate un formular de feedback al pacientului, precum și un formular de programare la consultații.

Județeanul din Timișoara mai are acum, în derulare, un proiect care va asigura fonduri pentru a digitaliza „fluxul birocratic, resursele umane, farmacia, magazia și o parte medicală”.

„Nu suntem un spital digitalizat în totalitate, dar s-au făcut niște pași foarte importanți. Iar ceea ce am reușit este deosebit: calitatea îngrijirii, comunicarea, schimbul de informații între medici, medici și asistente, timpul petrecut mai mult cu pacienții, în loc de a scrie pe hârtie”, spune managerul Săndesc.

În Secția de Terapie Intensivă, acolo unde ajung cazurile cele mai grave și complexe, pacienții sunt înconjurați de o multitudine de echipamente care îi mențin în viață. 

„Toate aceste lucruri se înregistrau manual, pe foi de hârtie, pe documente foarte greu de urmărit, de utilizat datele. Acum este un salt extraordinar”, explică Săndesc, el însuși medic ATI.

Pe lângă faptul că medicii nu mai scriu informațiile despre pacient pe hârtie, sistemul digitalizat asigură și o acuratețe mai mare, explică Dorel Săndesc: „După câteva săptămâni, în Terapie Intensivă aveam teancuri întregi de foi în care erau marcate toate elementele unei îngrijiri. Sunt și mulți pacienți internați pe termen lung. Este greu să analizezi toate hârtiile, să faci conexiuni”, spune el. 

Acum, „totul este preluat automat de această «cutie magică», care sintetizează pe un ecran de la capul fiecărui pacient toate datele furnizate de echipamentele care îi asigură îngrijirea: ventilatoare, monitoare, aparate de dializă, injectomate etc.”

De asemenea, sistemul semnalează și „când să fie pacientul întors de pe o parte de alta. Prevede task-uri pentru toate categoriile profesionale implicate în îngrijirea pacientului: doctor, asistentă, infirmieră, kinetoterapeut. Iar fiecare are acces corespunzător nivelului lui de pregătire. Predarea pacientului de la o tură la alta este înregistrată, obiectivată și de mult mai bună calitate. Nu mai este «Mi-a zis că a avut un episod de….»”

Digitalizarea secției ATI nu ar fi fost posibilă în lipsa dotărilor anterioare ale secției, mai spune managerul: „Nu poți digitaliza decât o bază tehnică existentă. Digitalizarea înseamnă în sine sintetizarea unor date furnizate de echipamentele din dotare.”

Ministrul Rafila: „Trecerea de la înregistrarea pe hârtie e, pentru unii, dificilă”

Celelalte 18 spitale din România care se află în proces de digitalizare sunt „în perioada de training şi de schimbare a mentalităţilor”, declara, în toamna trecută, ministrul Sănătății, Alexandru Rafila. 

„Am mai făcut acest lucru încă în 18 spitale şi ne aflăm în perioada de training şi de schimbare a mentalităţilor, pentru că trecerea de la un sistem de înregistrare pe hârtie la un sistem digital este, pentru unii, dificilă. Dar lucrăm la acest lucru”, mai spunea ministrul Sănătății. 

HotNews l-a întrebat, recent, pe ministrul Sănătății în ce stadiu este acum digitalizarea în celelalte 18 spitale care au început acest proces și care sunt acestea. Nu am primit niciun răspuns, până la momentul publicării acestui articol. 

În anul 2024, Ministerul Sănătății anunța alocarea a peste 400 de milioane de euro din PNRR pentru digitalizarea sistemului medical – 207 spitale, toate Direcțiile de Sănătate Publică și toate serviciile de ambulanță din țară.

În martie 2024, ministrul Sănătății aproba o finanțare de 745 de milioane de lei (149 de milioane de euro) pentru digitalizarea a 207 spitale: „Nevoile spitalelor în digitalizare variază mult, de la caz la caz. Însă numărul foarte mare de cereri aprobate, 207, confirmă că am reușit să găsim un mix foarte bun între componentele eligibile la finanțare și nevoile stringente din sistem: echipamente tehnice, securitate, training și soluții integrate și interoperabile, atât pentru sistemul clinic cât și cel non-clinic”, declara Alexandru Rafila, la momentul aprobării finanțării. 

Material realizat în proiectul „DigITup” derulat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), cu susținerea EDGE Institute.