Scenarii la Chisinau: Comunistii cauta un Iuda, dar nu exclud anticipatele

Spectacolul de scurta durata regizat de comunisti, in prima sedinta a noului Legislativ de la Chisinau, a oferit nu numai dovada eficientei “parlamentarismului” in varianta sa moldoveneasca, ci si ocazia unor concluzii.

Singurul vorbitor, decanul de varsta al noului Parlament si presedinte al sedintei, comunistul Ivan Calin, a lansat o propunere de conciliere care, oricat de paradoxal ar parea, e totuna cu refuzul oricarui compromis si reprezinta, de fapt, un ultimatum. Refuzul de a-l accepta echivaleaza cu o condamnare, sub acuzatia de antistatalism.

In ecuatia pe care a formulat-o Ivan Calin in discursul sau inaugural, cel mai batran comunist a pus la baza cateva consideratii, cu titlu de postulat, menite sa puna opozitia de la Chisinau intr-o situatie fara scapare. Violentele din 7 aprilie, a spus Calin, au fost organizate de “forte interne si externe ostile statalitatii Republicii Moldova”, iar alegeri anticipate, a zis-o tot el, pot dori in actuala situatie economica doar “fortele care au luat cale opozitiei fata de statul Republica Moldova”.

Rezulta ca opozitia, invinuita fara dret de apel in toate mesajele publice ale oficialitatilor comuniste ca a organizat protestele din 6-7 aprilie si care pe de asupra nu-si ascunde nici intentia de a provoca anticipatele, se face dublu vinovata de antistatilism. Pentru a se absolvi de acest imaginar pacat, opozitia de la Chisinau ar trebui fie sa capituleze neconditionat, participand alaturi de cel mai vajnic aparator al statalitatiii moldovenesti – Partidul Comunistilor – la alegerea noului presedinte al Republicii Moldova, fie sa suporte consecintele.

Cele trei partide – Partidul Liberal Democrat, Partidul Liberal si Alianta Moldova Noastra – ar putea fi, de exemplu, scoase cu usurinta in afara campului legal, in temeiul Legii cu privire la combaterea extremismului adoptata acum cativa ani si care permite cel putin suspendarea activitatii acestora pentru actiuni ce pot fi calificate drept indreptate impotriva statalitatii Republicii Moldova.

Faptul ca printr-un truc regulamentar opozitia a fost lipsita de orice drept la replica nu e, deci, cel mai grav.

Scenariul pe care l-au aplicat comunistii in sedinta de marti, amanand cu o saptamana alegerea presedintelui Parlamentului, tradeaza insa una din doua: sau presedintele Vladimir Voronin, la discretia caruia trebuie spus sta tot ce se intampla in bucataria partidului sau, n-a hotarat inca ce rol va juca viitoarea structura a puterii de stat din Moldova, sau comunistii au decis sa mearga totusi in alegeri anicipate.

In sprijinul celei dintai ipoteze poate fi adus modul in care presedintele comsiei juridice din fostul Parlament, Vladimir Turcan, unul dintre cele mai influente personaje din garnitura comunistilor, a evitat dupa cele 20 de minute ale sedintei de marti sa raspunda transant la intrebarea jurnalistilor daca partidul sau a decis pe cine va propune pentru functia de presedinte al Parlamentului, dar si faptul ca nu a exclus o eventuala cooptare la guvernare a celor care vor accepta sa colaboreze cu comunistii pentru alegerea noului presedinte al Republicii Moldova.

Oricum, evolutia ulterioara a evenimentelor depinde in foarte mare masura de postul pe care si-l va rezerva Voronin: daca vrea sa devina adica presedintele Parlamentului, reorientand in acest fel centrul de putere dinspre Presedintie spre Parlament, daca-si doreste functia de premier, situatie in care toate deciziile importante ar urma sa fie adoptate la nivelul Executivului de la Chisinau, sau daca, poate, se multumeste cu postul de lider al grupului parlamentar comunist, pentru a dirija oarecum din umbra actiunile partidului.

Toate aceste variante, in lipsa oricaror scurgeri de informatii din interiorul acestei formatiuni care-si pastreaza tainele cu o strasnicie asemanatoare celei practicate intr-un clan mafiot, sunt in egala masura posibile.

Se poate presupune, desigur, ca lucrurile n-au fost transate imediat ca urmare a unor lupte intestine intre liderii din Partidului Comunistilor care ar vrea sa-l elimine pe Voronin din viata politica, insa toate speculatiile anterioare pe seama unui astfel de scenariu facute pe parcursul a opt ani de guvernare comunista s-au dovedit de fiecare data fara temei.

Disciplina pe care Vladimir Voronin o mentine in Partidul Comunistilor sugereaza de altfel ca, oricum ar fi, toate probelemele vor fi solutinate pe parcursul saptamanii ce urmeaza pana la sedinta urmatoare, in care comunistii vor alege presedintele Parlamentului cu sau fara concursul opozitiei. Noroc ca au suficiente voturi pentru asta.

Ceea ce le lipseste, insa, este un singur vot pentru acumula cele 61 ce le sunt necesare ca sa aleaga un nou presedinte al Republicii Moldova. Drept posibili candidati la aceasta functie Chisinau e vehiculat nu doar numele liderului comunist Marian Lupu, ci si cel al lui Vladimir Turcan, si chiar al premierului Zinaida Greceanii.

Dar functia de pesedinte al Republicii Moldova nu are o valoare in sine, din moment ce Moldova e constitutional vorbind o republica parlamentara, si reprezinta o miza doar din perspectiva unor posibile alegeri anticipate, in cazul in care presedintele nu va putea fi ales in urma a doua tururi de scrutin. Primul ar urma sa se desfasoare in cel mult o luna incepand cu data de marti, dupa ce vor fi alesi presedintele si vicepresedintii Parlamentului, Biroul Permanent si constituite comisiile parlamentare permanenete.

Avand in vedere siguranta cu care liderii din opozitie – Vlad Filat, Mihai Ghimpu si Serafim Urechean – declara ca partidele lor nu vor furniza comunistilor nici un vot, ca printre colegii lor nu se va gasi nici un Iuda, dar si declaratiile lui Vladimir Voronin, cum ca de rezultatul unor alegeri anticipate ar trebui sa se teama tocmai opozitia si nicidecum comunistii, nu poate fi eliminata din calcul nici cea de a doua ipoteza: cea in care Partidul Comunistilor a decis sa nu mai caute votul de aur, ci sa-l obtina mai multe mandate in urma unui nou scrutin.

O astfel de speranta nu este desarta, atata vreme cat masinaria propagandistica a comunistilor continua sa functioneze la turatii maxime. Cea mai de pret piesa in acest mecanism, televiziunea publica Moldova1, va ramane controlata de actuala putere de la Chisinau, laitmotivul campaniei de desfiintare mediatica a opozitiei fiind deja identificat.

Tocmai ea este cea acuzata ca de dragul anticipatelor este dispusa sa secatuiasca bugetul in plina criza economica, care, a recunoscut abia dupa alegeri ministrul Finantelor, Mariana Durlesteanu, afecteaza grav Republica Moldova. Una peste alta, opozitia moldoveana nu va beneficia nici macar de sprijinul moral al guvernelor democratice din Occident in fata unei noi posibile fraude, din moment ce – s-a vazut – Comsia Europeana evita orice atitudine transanta la adresa comunistilor de la Chisinau, pentru a nu-i radicaliza si trimite cu totul in bratele primitoare ale Moscovei.

Daca si cum va reusi sa faca fata opozitia din Republica Moldova acestor provocari, ramane de vazut.