Școală pe stomacul gol pentru copiii care învață după-amiaza. Cantina, pauza mare și mâncarea caldă sunt un lux în România
„Mănâncă acum, că până diseară nu mai apuci!” – a ajuns să fie mantra dimineților noastre. Aproape că îmi fac mai mari griji de faptul că băiatul meu preadolescent mănâncă total haotic decât de rebeliunile vârstei. Începe orele la 12.30 și le termină în jur de 18.00, iar uneori are seara și antrenamente. Mănâncă prea mult la micul-dejun ca să compenseze lipsa prânzului, la școală nu poate mânca decât sandviciuri, iar seara se bat șapte turci la gura lui de cât de foame îi este. O alimentație total dezechilibrată pentru un copil la vârsta pubertății, în plină creștere.
În majoritatea țărilor europene, masa de prânz la școală este o regulă. Este o garanție a statului că elevul primește o masă caldă, echilibrată.
La noi? Masa caldă în școli rămâne un proiect-pilot etern, o promisiune electorală care se stinge imediat ce se închid urnele. Beneficiază de ea, din când în când, un număr minuscul de copii.
În realitate, sistemul nostru de învățământ pare conceput pentru niște ființe care nu au nevoi fiziologice.
În foarte multe școli, copiii, începând din clasa a V-a până în a X-a, învață de la 12.00 până la 18.00 sau 19.00. Din cauza lipsei de spațiu, în unele cazuri și clasele din ciclul primar au ore de la 11.00 la 16.00. Sunt școli suprapopulate, unde copiii învață în două sau chiar trei schimburi. Au pauze de 5 sau 10 minute în care abia au timp să ajungă la toaletă, darămite să mănânce corect o masă completă.
Și, peste toate, lipsa totală a unor spații dedicate. Copiii mănâncă pe colțul băncii, deasupra caietelor. Nici nu vreau să îmi imaginez condițiile de igienă.
Este frustrant să vezi cum, ca părinte, ești lăsat singur în această luptă cu biologia. Le cerem performanță. La televizor se vorbește cu emfază de „clase de excelență”, dar copiii ăștia nu au condițiile minime pentru a nu leșina de foame între ora de matematică și cea de fizică.
Citește continuarea articolului AICI.
