Se stinge sau nu lumina pe planetă? O discutie între Cristian Felea si Vlastimir Milanovic

Este al doilea dialog cu Vlastimir Milanovic și, cine știe, poate va deveni un bun obicei; întotdeauna un dialog sincer înseamnă schimb de idei, iar din schimbul fructuos de idei lumea are de câștigat.

De această dată în meniu avem criza energetică. Subiectul este amplu, fie și pentru că fără veste am aflat nu doar că s-a instalat criza, ci și că deja ne afectează în multiple feluri, din care creșterea facturilor la gaze și curent electric ar putea fi răul cel mai mic.

„Răul cel mare” se aude că-l pregătesc în cel mai cinic mod odioșii puternici ai lumii, cei care acționează în spatele scenei, gata mai nou să ne taie curentu’ vreo două zile sau poate câteva săptămâni, ca o formă de pedeapsă colectivă la scară globală, aducând apocalipsul.

Când ai în față, în succesiune rapidă, atâtea tablouri ale unei posibile deteriorări paroxistice ale modului nostru de viață, prin evocarea ideii că toate cablurile electrice vor fi scoase brusc de sub tensiune și conductele de gaze sau de petrol vor seca, devenind artefacte ale unei lumi apuse, cum poți să nu intri în panică, să nu abandonezi rațiunea și să contempli cu frică iminența sfârșitului?

Nu ne mirăm că există lume panicată și rezistăm analizându-ne slăbiciunile cu ultima urmă de rațiune, favorizând dialogul în dauna pumnului strâns și a fricii. Dar vine întrebarea: este mai bine să ne păstrăm raționali și circumspecți, sau, dimpotrivă, util ar fi să cedăm impulsului irațional și să ne facem adăposturi ale fricii?

Am explorat împreună cu Vlasti perspectiva și vă invităm să contemplați (cu răbdare și îngăduință, sperăm) ce a ieșit.

Vine sfârșitul lumii, iar îngerul care îl aduce călărește calul energetic; totul e clar, până și ministrul apărării austriac ne avertizează că urmează să se stingă lumina și ne sfătuiește să ne punem la adăpost de cele ce vor urma. Avertismentele curg pe social media, știu deja oameni care și-au cumpărat provizii, generatoare electrice și canistre cu benzină, panica s-a instalat confortabilă. Noi de ce nu ne temem? Sau ne temem, dar preferăm să nu vorbim despre asta, pentru că suntem mult prea îngroziți?

Vlasti către Cristi:

Răspund la ultima întrebare pentru început: pentru că suntem informați din surse multiple și mai sigure presupun. Pentru că noi ne uităm la aceste informații și nu se uită ele la noi. Aplicăm o gândire rațională, observăm cum informațiile reverberează haotic în media și pe stradă.

Una e să primești narativa fatalist apocaliptică din media sau de la prietenul îngrijorat, înflorită, și alta e sa vezi că de șase luni sunt vești îngrijorătoare, că problema este a unor consumuri, a unor debite și a unor investiții prost făcute sau lipsa acestor investiții.

Aceasta este o criză făcuta de om și de decizii proaste, luate în grup, nu este o criză naturală ca pandemia. E o diferență. Ea poate fi corectată și ameliorată. Doar că criza aceasta energetică, cu puseu inflaționist larg (alimentar, materiale de construcții, transport) nu o să fie resimțită, să zicem, de 10% din populație ca cea pandemica, ci va fi resimțită de 90% din populație. Iar unii dintre noi, undeva la peste 50%, sunt extrem de vulnerabili.

Eurostat dă cifrele pentru România[1]: 41,5% din copiii sub 18 ani sunt în zona de sărăcie și excludere socială (Bulgaria fiind cu un procent de 36,2%). Asta înseamnă că aproape 1 din 2 copii sunt într-o zonă foarte periculoasă, familiile lor au probleme de securitate materială majoră. Orice puseu inflaționist în zona de costuri de energie termică, energie electrică, inflație alimentară îi poate arunca în zone mentale îngrozitoare.

Aproape jumătate din copiii din România sunt în zona aceasta. Să nu ne amăgim că cei 9,1% din restul până la 50% o duc mult mai bine. Comparativ, în blocul european țările care stau cel mai bine au procente simțitor mai mici: Slovenia 12,1%, Cehia 12,9%, Danemarca 13,5% (media UE este de 24,2%).

Nu am nicio problemă de a analiza și a concluziona rațional că aceste familii se vor lupta pentru viața lor în această țară, în această iarnă. Și că viziunea lor poate fi cu adevărat apocaliptică. Deci pentru jumătate dintre români sunt șanse să vină Apocalipsa? Clar DA! Aici nu e o problemă numai de percepție asupra veștilor, ci una reală, a condițiilor de viață, a siguranței termice, alimentare, materială.

Cristi către Vlasti:

„Europa se pregătește de un blackout total! Cine ne stinge lumina și ce interese sunt?” – national.ro[2]: La început articolul tatonează prudent situația și citează un raport al Goldman Sachs, după care trece la artileria grea și explică că de fapt va fi un blackout generalizat pe continent în trei faze, chiar dacă cel care a semnat textul are grijă să își ia o rezervă.

Concluzia articolului: Elveția este îngrijorată, Austria la fel. Tactica Austriei este să ajute populația să se ajute singură, să reziste cel puțin o săptămână fără energie electrică, pentru că un blackout total este foarte probabil în următorii cinci ani.

„Europa ar putea rămâne fără curent electric între o zi și o săptămână. Armata din Austria pregătește populația pentru un ‘blackout’ masiv” – antena3.ro[3]: La bază avem aceleași referințe la Austria și la avertismentele armatei austriece, doar că trecem în alt registru, de la „blackout total” la „blackout masiv”.

Mi s-a părut când am auzit știrea originală, cu mesajele doamnei ministru al apărării din Austria, că există politicieni și mai penibili decât cei cu care suntem obișnuiți la noi acasă și că ideile domniei sale, dincolo de puțin senzațional de presă, nu au de ce să rețină atenția (apropo, despre acest lucru a scris foarte interesant Florin Oprescu[4]), dar m-am înșelat, firește.

Am auzit, într-un context oarecare, că aceste echipamente au ajuns brusc să fie foarte căutate. Nu am făcut imediat legătura cu panica mediatică decât atunci când am auzit din gura unor cunoscuți respectabili că treaba e groasă, ba mai mult, totul este de fapt pus la cale cu bună știință, pentru o „mare resetare”! Ei bine, asta e altceva, să recunoaștem!

Adică, una e să avem un accident de rețea transfrontalier – să nu uităm că în prima jumătate a anului în nord-vestul României chiar am fost afectați de o pană de curent ce și-a avut originea în Croația și s-a propagat prin Serbia și Ungaria – și alta este să credem în ideea că cineva cu bună știință oprește curentul în rețeaua europeană și ne lasă în beznă.

Probabil acel cineva va anunța din timp pe „cine trebuie”, pentru că altfel va groasă rău, chiar va fi o apocalipsă energetică. În sistemul de transport al energiei electrice nu apeși pur și simplu butonul și se oprește curentul; de fapt o oprire completă controlată nu există nici măcar pe hârtie. Și dacă nu este controlată, atunci o astfel de oprire poate distruge echipamente, linii de transport și chiar unele centrale de producție de energie.

Iar repornirea după o oprire totală este… orice specialist din Dispeceratul Energetic Național v-ar spune că este o nebunie (au și spus-o[5]). Dar câte nebunii ar mai fi în blackout! Spitale în penurie energie electrică! Penitenciare în penurie de energie electrică! Aeroporturi, Scutul de la Deveselu, radarele MApN, depozitele de armament în penurie de energie electrică! Vor trebui scoși soldații pe străzi! Cine și-ar asuma o astfel de decizie?

Totuși, dă bine să lansăm chestiunea în presă și să explorăm ideea, apoi să umplem rețelele sociale cu scenarii apocaliptice bazate pe teorii ale conspirației. Lume dispusă să le creadă se găsește. La urma urmei, informația nu a fost aruncată pe piața media de oricine, ci de ditamai doamna ministru al apărării din Austria. Poate nu le are cu energetica doamna ministru, dar are sigur a vrut să iasă în evidență, să arate că acces la acele cercuri înalte care iau deciziile grele. Deci, una peste alta, pentru omul simplu trebuie să fie adevărat.

Vlasti către Cristi:

Cristi, aș adăuga ceva aici: hai să ne imaginăm un triunghi unde (1) unul dintre unghiuri este atacul cibernetic asupra mega-conductei de combustibil Colonial din SUA din 15-12 mai 2021, (2) al doilea unghi este explozia costului energiei pe burse (cărbune, gaz, petrol), pe care o regăsim deja în facturi și (3) al treilea unghi este toată tevatura și informațiile negative zilnice, apropo de aprovizionarea din această iarnă cu gaz din Rusia (ba vine prea puțin, ba bielorușii spun că îl blochează, un nod de tranzit nu primește suficient, în media sunt vesti proaste zilnice).

Toate narativele de care vom auzi se vor desfășura între aceste puncte cardinale ale triunghiului descris de mine. Ele conțin trei vectori care blochează și înspăimântă judecata omului: (i) neputința, (ii) sărăcia (penurie, raționalizare), (iii) abuzul din partea elementului Rău. Toate aceste scenarii pe care se pot construi narative puternice nu sunt neapărat ipotetice, ele chiar s-au întâmplat (1) sau sunt în desfășurare (2 și 3).

Atacul de sabotare via internet a conductei Colonial a arătat că jucătorii, în spatele cărora stau state puternice, au trecut o limită existentă până acum și pot ataca discreționar zone de infrastructură vitală a unor state cu care sunt în competiție.

Prețurile explodate înfricoșează consumatorul de rând care se simte vulnerabil. Dependența de gazul rusesc ne obligă la un pact cu Răul (cel puțin în viziunea rusofobilor).

Doamna ministru din Austria a recunoscut că pot să apară atacuri care pot scoate părți mari din sistemele Europene de energie din uz pentru perioade lungi de timp (1-7 zile), până se restabilesc. Mai bine să te pregătești pentru ele, pentru că pot apărea, au fost deja realizate, la o scară temperată (dar se poate mult mai rău).

Dacă Coasta de Est a Americii (peste 100 de milioane de americani locuiesc aici) a stat 5 zile fără control asupra principalei magistrale de transport a combustibilului și Europa Centrală, să zicem (poate fi orice altă parte a Europei), poate sta o perioadă fără curent, gaz, combustibili, dacă este atacat un centru de control și restabilirea serviciul este anevoioasă.

Este sau nu panica instalată în legătură cu blackout-ul energetic în conexiune cu temerile tot mai larg expuse privind aventura Green Deal a Europei? Vocile care cred că Uniunea Europeană se aruncă cu capul în zid se înmulțesc și le copleșesc pe cele care încearcă să ne explice ce oportunitate avem în față, în condițiile în care Europa oricum duce lipsă de resurse energetice fosile. Deci: amenințare covârșitoare, sau oportunitatea perfectă, risc prevalent sau viziune pe termen lung?

Vlasti către Cristi:

Europa nu are o lipsă de depozite fosilice neapărat, ci a ales să nu le exploateze. Ce se exploatează acum sunt investiții foarte vechi. Europa poate fi independentă energetic pe baza depozitelor pe care le are până se poate trece la o electrificare pe energie nucleară (durează ceva timp construcția).

Europa a ales să interzică fracking-ul, ok, a ales să interzică și să nu mai facă nimic cu cărbunele, ok, a ales să închidă centrale nucleare și să nu investească barem în acestea, ca să compenseze ieșirea de pe alte două surse fosile mari, ok, blochează extragerea de gaze (în Olanda de exemplu; Marea Neagră), ok; investesc masiv în energie scumpă și nesigură (intermitentă) ca cea eoliană și solară, ok.

Păi astea sunt decizii luate de forurile democratice de la Bruxelles. Toată lumea ține minte multiplele cicluri electorale când cetățeanul european a votat aceste politici Eco cu consecințe în cantitatea de energie disponibilă și mai ales costul ei. Ținem minte cum toate aceste decizii de politici cu consecințe economice au ieșit de la urnă, da, ținem minte.

Europa și-a externalizat: producția de bunuri în Asia, energia în Rusia, apărarea în SUA, nu are nici un jucător în zona de Internet, social media platform, relevant în IT&new technology, divertismentul (piață uriașă) vine din SUA, ș.a.m.d. Nu văd de ce nu ar externaliza și politica energetică total unei facțiuni politice juvenile și apocaliptice.

E ironic cumva? Păi să nu ne așteptăm ca oamenii să nu fie îngrijorați, masiv îngrijorați. Nu este primul fenomen major din istorie de tip idealist, care s-a calmat după ce foarte mulți oameni au suferit consecințele și viețile multor oameni au fost distruse.

Acum un secol ora exactă pe glob se dădea din Europa, acum efectiv Europa cade într-o irelevanță aproape umoristică, dacă nu ar fi tragică. Tragică, pentru că cedează întâietatea economică, politică, tehnologică unor state/blocuri total nedemocratice. Și asta va avea consecințe grave. Citeste continuarea pe Contribuotrs.ro