Seara japoneza dedicata romanului Maestrul de go de Yasunari Kawabata la Libraria Humanitas de la Cismigiu

Marti, 24 iunie, ora 19.00 sunteti aşteptati la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (Bld. Regina Elisabeta nr.38) pentru o nouă seară japoneză dedicată romanului „Maestrul de go” semnat de scriitorul nipon Yasunari Kawabata, aflat la o nouă ediţie în colecţia Raftul Denisei la editura Humanitas Fiction. Invitaţi la dezbatere sunt Magda Ciubăncan, preşedintele Asociaţiei Profesorilor de Limbă Japoneză din România, Dragoş Nicolaescu, antreprenor, unul din cei mai apreciaţi oameni de bussiness din Romania dar şi un înfocat practicant şi susţinător al jocului de go, Mirela Murgescu, profesor universitar al Facultăţii de Istorie, Universitatea din Bucureşti şi Şerban Georgescu, coordonatorul Centrului de Studii Româno-Japoneze din cadrul Universităţii Româno-Americane. Moderatorul întîlnirii este Denisa Comănescu, director general Humanitas Fiction. În partea a doua a evenimentului publicul va asista la o demonstraţie de go, realizată cu ajutorul Federaţiei Române de Go.

Kawabata considera Maestrul de go cea mai bună scriere a sa. De altfel, este şi cartea la care a lucrat cel mai mult: deşi evenimentele narate au avut loc în 1938, iar Kawabata a consemnat într-o amplă serie de articole, comandate de o importantă publicaţie japoneză, toate amănuntele partidei legendare dintre maestrul de go şi tânărul pretendent la titlu, romanul vede lumina tiparului abia în 1954. Timp de şase luni, doi adversari se înfruntă precum doi maeştri ai artelor războiului. Unul din ei, Shusai, este maestrul invincibil, care joacă partida de adio. Celălalt, tânărul Otake, este avid de glorie. Piesele sunt pietre albe şi negre, dar jocul este traversat de nenumărate nuanţe subtile. În izolarea unui han tradiţional, în mijlocul unei grădini japoneze, maestrul se agaţă cu ultimele puteri de filozofia tradiţiei. Dar, dincolo de acest sanctuar, câmpurile de orez sunt străbătute de şine de tren, iar cerul de mătase este brăzdat de avioane: timpurile s-au schimbat. Iar tânărul său adversar are de partea lui nu doar energia tinereţii, ci şi nerăbdarea şi cruzimea istoriei care îşi împlineşte mersul.

„Kawabata analizează relaţiile umane cele mai complicate în imagini delicate ca ale unui haiku.“ (The Times Literary Supplement)

Yasunari Kawabata s-a născut la Osaka, în 1899. În 1924 a absolvit Universitatea Imperială din Tokyo. A debutat în 1925, şi doi ani mai târziu a devenit cunoscut prin nuvela Dansatoarea din Izu (Izu no odoriko; Humanitas Fiction, 2008), iar în 1948 şi-a câştigat definitiv notorietatea cu romanul Ţara zăpezilor (Yukiguni; Humanitas, 2007). Este primul scriitor japonez care primeşte Premiul Nobel, în 1968, motivaţia juriului fiind „măiestria lui literară, care exprimă cu mare sensibilitate esenţa spiritului japonez”. S-a sinucis în aprilie 1972, la mai puţin de doi ani după moartea prietenului său, scriitorul Yukio Mishima. Printre cele mai cunoscute cărţi ale sale se numără O mie de cocori (Sembazuru, 1952; Humanitas, 2000), Maestrul de go (Meijin, 1954; Humanitas Fiction, 2007; 2014), Lacul (Mizuumi, 1954; Humanitas Fiction, 2012), Sunetul muntelui (Yama no oto, 1954; Humanitas, 2010), Frumoasele adormite (Nemureru bijo, 1961; Humanitas, 2006; 2009), Vechiul oraş imperial (Koto, 1962; Humanitas Fiction, 2009) şi Frumuseţe şi întristare (Utsukushisa to kanashimi to, 1964; Humanitas, 2000; Humanitas Fiction, 2013).