Secretele ascunse ale unei mosteniri de familie: Iepurele cu ochi de chihlimbar de Edmund de Waal

Bestseller Sunday Times, distins cu Costa Book Award si Galaxy National Book Award si inclus de revista The Economist in lista celor mai bune carti ale anului 2010, Iepurele cu ochi de chihlimbar. O misterioasa mostenire de familie de Edmund de Waal a aparut la Editura Polirom, in colectia „Eseuri&confesiuni”, traducere de Ioana Aneci, disponibil si in editie digitala.

Descendent al familiei Ephrussi ce facea parte din marea burghezie europeana, Edmund de Waal mosteneste o colectie de 264 de netsuke, sculpturi japoneze din fildes sau din lemn, nu mai mari decit o cutie de chibrituri. Gindul ca au trecut prin atitea miini il determina pe de Waal sa reconstituie trecutul, „impletirea senzuala si sinuoasa intre lucruri si amintiri”. Asa incepe aceasta rememorare, pasionanta ca o poveste politista, in care autorul dezgroapa pas cu pas istoria familiei sale de-a lungul a cinci generatii. O aventura care ne poarta intr-o calatorie in jurul lumii, de la Odessa in Japonia si apoi in capitalele Europei, pe urmele unor personalitati remarcabile, ca Charles Ephrussi, care a servit drept model pentru Swann al lui Proust, sau Elisabeth Ephrussi, prietena lui Rainer Maria Rilke.

„Aceasta carte este calatoria mea catre locul de bastina al acestei colectii. E o istorie secreta a atingerii.” – spune Edmund de Waal.

Edmund de Waal este profesor de ceramica la University of Westminster. Lucrarile lui sint expuse in muzee din intreaga lume, inclusiv Victoria and Albert Museum din Londra si Tate Britain. Locuieste la Londra impreuna cu familia.

Fragment din capitolul „Buzunarul Annei”:

Doua femei. Una e mai batrina. Cealalta este acum intre doua virste, a inceput sa incarunteasca.

Se intilnesc din nou dupa un razboi. Nu s-au mai vazut de opt ani.

Se intilnesc in una dintre vechile camere, acum un birou plin de fosnetul dosarelor. Sau poate se intilnesc in curtea cu dale ude. Nu vad decit doua femei, fiecare cu povestea ei.

27 aprilie. Au trecut sase saptamini de la Anschluss; e ziua in care usile ce dau in Ringstrasse au fost lasate deschise de Otto Kirchner si au intrat in casa oamenii Gestapoului. Incepea arianizarea. Annei i s-a spus ca nu mai are voie sa slujeasca la evrei, ca acum trebuie sa se puna in slujba tarii sale. Trebuia sa se faca utila si sa ajute la sortarea bunurilor fostilor ocupanti ai casei, sa le impacheteze in lazi de lemn. Aveau o gramada de treaba, iar ea trebuia sa impacheteze mai intii argintaria.

Erau lazi peste tot, iar cei de la Gestapo faceau liste. Dupa ce ea impacheta ceva, obiectul era bifat pe lista. Dupa argintarie au urmat portelanurile. In jurul ei erau o gramada de oameni care dezmembrau apartamentul. Era in ziua cind Viktor si Rudolf au fost arestati si ridicati de acasa, iar lui Emmy i s-a interzis sa mai intre in apartament, fiind trimisa in camerele de pe cealalta parte a curtii. (…)

„Nu puteam lua nimic de valoare ca sa pun deoparte pentru domniile voastre. Asa ca luam pe furis cite doua-trei dintre figurinele acelea micute din dressingul doamnei baroane, cu care va jucati cind erati copii – mai tii minte –, si le bagam in buzunarul sortului de fiecare data cind mai treceam pe acolo, apoi le duceam in camera mea. Le-am ascuns in salteaua patului meu. Mi-a luat doua saptamini sa le scot pe toate din vitrina aia mare de sticla. Mai tii minte ce multe erau ! Si nu si-au dat seama. Erau asa de ocupati ! Erau ocupati cu toate lucrurile alea care le luau ochii – tablourile domnului baron si serviciul de aur din seif, dulapurile din salon si statuile si toate bijuteriile mamei dumitale. Si toate cartile alea vechi ale domnului baron, la care tinea asa de mult ! Nici n-au bagat de seama figurinele acelea maruntele. Asa ca le-am luat eu. Le-am bagat in saltea si am dormit peste ele. Acum, ca te-ai intors, uite ca pot sa-ti dau ceva inapoi.”

In decembrie 1945 Anna i-a dat lui Elisabeth 264 de netsuke japoneze.