Semne că un copil are dizabilități de învățare. De ce încurcă literele, nu știe să facă un calcul simplu sau scrie „cu picioarele”

Dificultățile de învățare pun grave probleme copiilor și îi încurcă la citit, scris sau calcule matematice. Dar nu le perturbă numai aceste abilități așa că e important de știut cum pot fi recunoscute aceste tulburări și ce pot face părinții pentru a-i ajuta pe cei mici.

Cu mai bine de 100 de ani în urmă, în noiembrie 1896, un medic din Sussex, Anglia, – W. Pringle Morgan – publica în British Medical Journal prima descriere a unei dificultăți de învățare pe care astăzi specialiștii o numesc dislexie. „Percy F., 14 ani, a fost mereu un băiat sociabil și inteligent. Este rapid la sport și cu nimic inferior celorlați băieți de vârsta lui. Marea lui dificultate a fost – și este și acum – inabilitatea de a învăța să citească”.

În această scurtă introducere, precizează Sally E.Shatwitz în articolul Dislexia, publicat în revista Scientific American și accesibil pe Journal Storege, site-ul bibliotecii Universității Tulane, SUA, Morgan sintetizează paradoxul care a intrigat și a frustrat oamenii de știință timp de mai bine de un secol de atunci: dificultățile profunde și persistente ale unor oameni foarte inteligenți de a putea să învețe să citească.

Semnele variază de la persoană la persoană

Mulți copii pot avea, la un moment dat, dificultăți de a citi, de a scrie sau de a îndeplini alte sarcini legate de învățare. Asta nu înseamnă că ei au dizabilități de învățare. Un copil cu dizabilități de învățare are adesea mai multe simptome concomitente, care nu dispar și nici nu se îmbunătățesc în timp, potrivit specialiștilor The Eunice Kennedy Shriver National Institute of Child Health and Human Development (Institutul Eunice Kennedy Shriver pentru Sănătatea Copilului și Dezvoltare Umană – unul dintre institutele naționale de sănătate din SUA).

Dificultățile de învățare sunt, de fapt, un termen-umbrelă pentru mai multe tulburări din sfera neurologică. Se consideră că aceste tulburări sunt urmarea unor disfuncții minimale la nivelul creierului care creează probleme în însușirea limbajului, folosirea și înțelegerea lui, a scrierii, citirii, vorbirii, în stăpânirea calculelor matematice, dar și a abilităților locomotorii și sociale. Creierul copiilor cu dificultăți de învățare funcționează atipic, nu este ”bolnav”, ci altfel.

Iar semnele dificultăților de învățare variază de la un copil la altul, conform sursei mai sus citate. Varietatea lor poate face dificilă identificarea acestor tulburări. Un lucru este sigur însă: acești copii au aceste probleme cu mult înainte ca ei să fie diagnosticați.

Semne care dau de gândit

Chiar dacă dificultățile de învățare pot fi identificate din perioada preșcolară chiar de către familie, există o rezistență a părinților în a admite că problema există și există și speranța că timpul o va rezolva. Așa se face că aceste probleme sunt cel mai adesea identificate la vârsta școlarității atunci când copiii cu dificultăți de învățare trebuie să țină pasul cu ceilalți și nu o pot face. Școala poate deveni un calvar pentru ei, randamentul școlar este scăzut, la fel și stima de sine. În aceste condiții, cu cât mai repede sunt identificate semnele unei dificultăți de învățare, cu atât părinții și specialiștii pot interveni mai repede și copilul poate fi ajutat.

Cele mai frecvente dificultăți de învățare sunt, conform Mayo Clinic, cele de a citi, de a scrie, matematice, de a folosi și a înțelege limbajul, de socializare, precum și cele non-verbale.

Semne comune că un copil are dizabilități de învățare sunt problemele de citire sau/și de scriere, probleme în a face calcule matematice, memoria slabă, problemele de atenție, de organizare și de a urma instrucțiuni, de a citi ceasul, ca și lipsa de îndemânare.

Un copil cu dizabilități de învățare poate avea, de asemenea, una sau mai multe semne precum: impulsivitate – acționează fără să gândească la posibilele rezultate; probleme comportamentale acasă sau la școală; dificultate în a rămâne concentrat, de a asculta, de a pronunța corect un cuvânt cu voce tare sau de a exprima gânduri și sentimente, de a înțelege cuvinte și concepte; performanță școlară variabilă de la o săptămână la alta sau de la o zi la alta; exprimare asemenea cu a unui copil mic, cu fraze scurte și simple, cu omiterea unor cuvinte din propoziții; neputință în a face față schimbărilor de program și de situații.

Singure, aceste semne nu sunt suficiente pentru a stabili dizabilitatea de învățare, diagnosticul fiind pus de o echipă de profesioniști care include psihologul, psihopedagogul, specialistul în terapie ocupațională, logopedul, asistentul social.  

Dislexie. Disgrafie. Discalculie

Fiecare dizabilitate în parte are propriile ei semne. De exemplu, copiii dislexici au dificultăți în a înțelege ce spun ceilalți copii, dificultăți de organizare a limbajului scris sau vorbit; întârziere în vorbire, în exprimarea gândurilor și sentimentelor, în a învăța noi cuvinte și a-și lărgi vocabularul, de a învăța limbi străine sau cântece.

Totodată, copiii cu dificultate de citire obișnuiesc să silabisească, nu înțeleg ceea ce citesc și nu pot trage concluzii pe marginea unui text citit. În plus, le este greu să înțeleagă întrebările care li se pun sau să urmeze indicațiile care li se dau, nu țin minte numere de telefon sau adrese și chiar au probleme în a deosebi stânga de dreapta.

Un copil care are probleme cu scrisul sau scrie urât poate suferi de disgrafie – dificultatea de scriere. Această tulburare îl face pe copil să fie încordat și să răsucească în mod stângaci stiloul atunci când este pus să scrie. Alte semne ale disgrafiei includ neplăcerea de a scrie sau a desena, probleme cu gramatica și ortografia, inabilitatea de a pune pe hârtie idei, pierderea interesului la scurt timp după ce este pus să scrie. Lipsa de logică a textului, silabisirea cuvintelor pe măsură ce sunt scrise și omiterea unora în propoziție sunt alte semne prezente la copilul cu disgrafie.

Cât privește discalculia, semnele includ imposibilitatea de a înțelege concepte aritmetice de bază precum fracții, șiruri numerice, numere negative sau numere pozitive. Copii cu discalculie au dificultăți în a urma pașii în rezolvarea unei probleme de matematică, în a descrie procesele matematice sau a le pune pe hârtie.

Dificultățile de învățare pot fi și din sfera locomotorie – dispraxie – și de socializare. Semnele dispraxiei includ mișcări greoaie, echilibru precar, neîndemânare în a manevra obiecte mici, stângăcie la alergat, cățărat sau sărit, dificultăți în legarea șireturilor, încheierii nasturilor sau a altor activități. Alte manifestări din zona non-verbală sunt dificultatea de a interacționa cu alți copii sau de a citi emoțiile pe baza expresiei faciale,

Cauze implicate în apariția dificultăților de învățare

Istoricul familial și genetica joacă un rol în apariția tulburărilor de învățare, informează Mayo Clinic. Prezența în familie a unei rude de sânge  – precum un părinte – care are astfel de dificultăți crește riscul pentru copil de a avea și el.

De asemenea, dificultățile de învățare au fost puse în legătură cu nașterile premature, greutatea mică la naștere și expunerea fătului la noxe, precum plumbul, la fel și la cele provenite din alcool și fumat.

Traumele fizice – la nivelul capului și a sistemului nervos –, dar și cele emoționale pot fi un declanșator al acestor tulburări, potrivit aceleiași surse. Mai ales dacă abuzul emoțional sau experiența traumatizantă a avut loc în copilăria mică, acest lucru poate afecta creierul și declanșa aceste tulburări.

Negarea problemei nu o face să dispară

Identificarea tulburării și tratamentul precoce sunt cheia, întrucât problema nu dispare de la sine, dimpotrivă. Un copil care nu poate învăța adunarea în clasele primare va avea apoi mari probleme cu algebra. Copiii cu dificultăți de învățare sunt de foarte multe ori anxioși, obosiți, nemotivați și depresivi.

Specialiștii Mayo Clinic îi sfătuiesc pe părinții care au copii diagnosticați cu dificultăți de învățare să ceară ajutor suplimentar de la un logoped sau un tutore la matematică. Acești specialiști îi pot învăța pe cei mici metode de a se organiza și de a rezolva problemele date la școală.

Un copil cu cerințe educaționale speciale are nevoie de un program de pregătire individualizat, uneori, și de schimbări la nivelul clasei. De exemplu, acestor copii le ia mai mult timp să rezolve sarcinile școlare, testele, astfel că acestea ar trebui să fie mai puține. Poziționarea băncilor mai aproape de catedră îi poate ajuta să rămână mai mult timp concentrați. Unele școli din SUA permit elevilor cu cerințe educaționale speciale să utilizeze calculatoarele sau audiobook-urile în îndeplinirea sarcinilor școlare.

Diferitele tipuri de terapii pot fi de ajutor. De exemplu, terapia ocupațională poate ajuta la depășirea dificultăților de scriere, în timp ce un specialist logoped, pe cele de vorbire.