Serialele care ne-au plăcut ne arată puterea nostalgiei. Merită să le mai vedem o dată?
Cât de des ți se întâmplă să apeși pe „Play” să vezi din nou un serial favorit, retrăind acea experiență care te-a încântat odată, chiar dacă pe unele episoade le știi deja aproape pe de rost?
Tentația e acum mai mare decât oricând. După lansarea SkyShowtime în România, în februarie anul trecut, piața de streaming de la noi s-a aliniat în mare parte celei din Statele Unite. Lansarea Max mai devreme în cursul acestui an, pentru a înlocui acum defuncta HBO Max, ne-a adus și mai aproape de „lumea bună” în ceea ce privește opțiunile de vizionare.
Asta înseamnă că, dacă un serial produs de Hollywood (și nu numai) apare în streaming în SUA, e aproape sigur că îl vom putea vedea și noi pe platformele disponibile în România.
Sigur, există și excepții, cea mai notabilă dintre acestea fiind că AppleTV+ se încăpățânează să nu se lanseze pe piața locală din motive cunoscute doar de șefii diviziei de divertisment de la Apple.
Trecând peste asta, marile platforme disponibile la noi – Netflix, Disney+, Max, Amazon Prime și SkyShowtime – vin nu doar cu seriale noi, ci și cu unele cunoscute din cinemateca lor sau pe care le-au licențiat de la alții.
Un serial vechi cu o nouă viață în streaming
Când a apărut SkyShowtime în România anul trecut, a venit cu o selecție de seriale care nu au fost disponibile la noi până atunci din cauza faptului că erau producții originale ale Paramount+ sau Peacock, platforme cu prezență doar pe piața lor internă din America de Nord. Marea atracție a fost Yellowstone, drama western creditată cu relansarea carierei lui Kevin Costner, și cele două seriale spin-off ale sale: 1883, cu Sam Elliott și Tim McGraw, și 1923, cu Helen Mirren și Harrison Ford.
Pe mine m-a „prins” însă imediat un alt serial: House, M.D. Îl văzusem deja de două ori, cap-coadă: o dată în facultate și apoi câțiva ani mai târziu. Dar trecuse din nou suficient timp ca să nu mai îmi amintesc explicația de la finalul fiecărui episod pentru misterul medical prezentat.
Clasamentele săptămânale publicate de site-ul specializat în streaming JustWatch, în esență un motor de căutare care îți arată pe ce platformă poate fi găsit un film sau serial anume, arătau atunci că nu am fost nicidecum singurul. House M.D., sau Dr. House, cum e mai cunoscut la noi, se număra printre cele mai urmărite serii ale SkyShowtime. Un serial care se încheiase cu 11 ani înainte, după 8 sezoane, avea parte acum de o nouă viață în streaming.
The Conversation, o revistă online cunoscută pentru gama largă de subiecte de interes pe care le abordează, argumentează că nu doar că nu ar trebui să ne simțim vinovați că ne uităm iar la seriale pe care le-am văzut deja, ci că, dimpotrivă, că acest lucru este chiar benefic pentru noi. Mai mult, pledoaria pe care o face este una ancorată în baze științifice.
Personaje fictive și nostalgia reală față de ele
Deși ele sunt evident unilateriale, putem simți de multe ori că relațiile pe care le formăm cu personajele din serialele noastre favorite sunt foarte reale. Iar studiile sugerează că asta, dacă nu trece în zona patologicului, poate crește simțământul de apartenență, reduce singurătatea și să ne facă să ne dorim să ne întoarcem la un lucru îndrăgit.
Când ne reuităm la un serial care ne-a plăcut putem simți bucurie, tristețe și dor. La fel ca psihologii, noi numim acest amestec de sentimente contradictorii nostalgie.
Originile termenului se regăsesc în două cuvinte din limba greacă: nostos (întoarcere) şi algos (durere). Însă el a început să fie folosit în această formă în secolul XVII pentru a descrie soldații elvețieni angajați ca mercenari de puteri străine. Mai exact, cuvântul nostalgie a fost folosit pentru cei care resimțeau atât de puternic dorul de casă încât capacitatea lor de luptă era pusă sub semnul întrebării.
Psihologii înțeleg acum că gândirea nostalgică poate acționa ca un scut în fața anxietății și a amenințărilor percepute, promovând starea de bine. Serialele și ficțiunea în general ne transportă altundeva din propriile vieți și realități cotidiene. Când ne uităm sau citim ceva cu nostalgie această experiență este dusă cu un pas mai departe, transportându-ne într-un loc pe care îl știm deja și îl îndrăgim.
Nostalgia s-a văzut în serialele urmărite în pandemie
Pandemia de COVID-19, un subiect de care foarte puțini își doresc să își amintească, a declanșat în schimb un val de vizionări nostalgice.
În Statele Unite, de exemplu, ratingurile Nielsen arătau că cel mai urmărit serial în 2020, primul an cu lockdown-uri, a fost versiunea americană a The Office. Serialul cu Steve Carell, Rainn Wilson, John Krasinski și toți ceilalți era din nou pe primul loc în preferințele spectatorilor, la 7 ani de la difuzarea ultimului său episod.
Un sondaj publicat de Radio Times în februarie 2021 arăta că 64% dintre respondenți s-au uitat din nou la un serial cunoscut în timpul măsurilor de carantină. 43% din cei chestionați au spus că s-au întors la un serial nostalgic fiindcă le oferă comfort să se uite la ceva familiar.
Nu avem nevoie de psihologi să ne explice că la momentul respectiv am fost aruncați toți brusc într-o situație pe care n-am mai întâlnit-o până atunci și într-o stare perpetuă de nesiguranță. Aveam mai mult timp la dispoziție dar, mai presus de toate, voiam să ne simțim în siguranță.
Dar psihologii ne pot explica și de ce au ales atât de mulți să vizioneze din nou seriale pe care le văzuseră deja. Pe de-o parte, ele ne ofereau o scăpare, un „sanctuar” față de realitățile unui viitor necunoscut.
Pe de alta, în cazul seriilor în care ne aminteam bine povestea, revizitarea unor personaje cunoscute ne-a putut oferi un anumit simț al controlului. Știam ce le rezervă viitorul iar predictibilitatea calmă a poveștilor lor contrabalansa incertitudinea din a noastră.
- Te-ar putea interesa și: Regizorul celor mai de succes filme „James Bond” din istorie se îndoiește că mai e dorit înapoi: „Vor oameni mai maleabili”
(Re)conectarea cu lumea reală
Neuroștiința oferă o explicație clară pentru nostalgie. Ea apare când informațiile senzoriale din prezent, în cazul discuției de față cele pe care le primim când ne uităm la un serial, se potrivesc cu emoțiile și experiențele din trecut.
Ea duce totodată la eliberarea de dopamină, acel neurotransmițător de recompensare care ne influențează emoțiile și motivația. Nostalgia poate fi comparată cu o „autoîncărcare” sau apăsarea butonului „Play” pentru experiențe pozitive din trecut. Dopamina oferă senzații de satisfație, plăcere și motivație.
Iar serialele la care alegem să ne uităm iar pot arăta nu doar gusturile noastre, ci și valori pe care le prețuim sau faza vieții în care ne aflăm.
Poate acesta e și motivul pentru care „reînvierea” după ani de zile a unor seriale îndrăgite care s-au încheiat e uneori neconvingătoare și mai degrabă ne dezamăgește.
Sper că ți-a plăcut ediția specială a rubricii Nerd Alert de weekendul acesta. În caz că ești curios să o citești și cea de duminica trecută, o poți găsi aici:
INTERVIURILE HotNews.ro